Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA) a lansat în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă (OUG) privind piaţa de gaze naturale. Conform propunerii, companiile interesate îşi vor putea construi propriile gazoducte. Până acum, conducte de gaze erau de două mari tipuri: magistrale (operate de Transgaz) şi de distribuţie (operate de distribuitori).Prin proiectul de OUG se aprobă ca şi privaţii să deţină conducte de transport, nu numai statul, ceea ce este “curat neconstituţional”!
Proiectul noului act normativ introduce noi clasificări ale gazoductelor. Astfel, este definită conducta de alimentare din amonte, care reprezintă conducta, inclusiv instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, prin care se asigură vehicularea gazelor naturale de la obiectivele de producţie pâna la sistemul de transport/distribuţie sau clientul final.
Conform Transgaz (operatorul sistemului de transport al gazelor naturale) există 13.110 km conducte magistrale de transport şi racorduri de alimentare gaz, cu diametre cuprinse între 50 mm şi 1200 mm, presiunea gazelor fiind cuprinsă între 6 bar şi 35 bar, cu excepţia tranzitului internaţional (54 bar). Ceea ce înseamnă că Transgaz operează conducte magistrale. Conform Constituţiei şi Legii 213/1998 privind proprietatea publică, conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale fac parte din proprietatea publică a statului. Adică nimeni altcineva decât statul nu poate fi proprietar al conductelor magistrale, operarea acestora putând fi concesionată.
Noul act normativ lansat în dezbatere publică introduce un nou tip de conductă, „magistrala directă”, care este “conducta de gaze naturale complementară sistemului interconectat, pentru alimentarea unui consumator eligibil direct din conductele din amonte sau din punctele de import”. Mai mult, art. 68 al proiectului de OUG stipulează că, “în vederea asigurării necesarului de gaze naturale, consumatorii eligibili pot solicita ANRE aprobarea pentru construirea unei magistrale directe”. În plus, “magistrala directă construită de consumatorul eligibil pe cheltuiala proprie se află în proprietatea acestuia”.
Pe de altă parte, este prezentată şi definiţia „conductei de transport”: conducta, inclusiv inclusiv instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, care funcţionează în regim de înaltă presiune, prin care se asigură transportul gazelor naturale între punctele de preluare din conductele din amonte, din conductele de interconectare, punctele de preluare din import sau din terminalele GNL până la punctele de predare la distribuitori, la clienţii finali sau în conductele de interconectare. Practic, nu există o diferenţă clară între “conducta de transport” şi cea “magistrală directă”, fiind vorba de “aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”. Astfel, prin proiectul de OUG se aprobă ca şi privaţii să deţină conducte de transport, nu numai statul, ceea ce este “curat neconstituţional”!
Despăgubiri pentru gazoducte
O altă noutate introdusă prin proiectul de OUG se referă la conductele de distribuţie. Conform art. 83 (1) “pentru realizarea serviciului de transport sau de distributie, în cazul utilizării bunurilor proprietate a terţilor, concesionarul are următoarele drepturi: d) la solicitarea şi cu acordul proprietarului, să preia aceste bunuri în patrimoniul său cu titlu gratuit sau cu o justă despăgubire”. Până acum, la construirea a unei case noi, de exemplu lângă Bucureşti, proprietarul casei avea două soluţii pentru a se racorda la sistemul de distribuţie de gaze, aflat, să zicem, la 200 metri de casa sa: să aştepte investiţia distribuitorului (care putea avea în planul său de afaceri dezvoltarea sistemului în zona respectivă în anul 2544!) sau să facă investiţia (de ordinul sutelor de milioane de lei vechi) din banii proprii. Conform legislaţiei în vigoare în prezent, după ce făcea investiţia, proprietarul casei o ceda gratuit (chiar cu act de donaţie!) distribuitorului din zonă. Noua legislaţie vine cu o prevedere în plus: îi dă dreptul proprietarului să ceară “justă despăgubire”.
În continuarea acestei prevederi, la punctul (g) se arată că, pentru realizarea serviciului de transport sau de distribuţie, în cazul utilizării bunurilor proprietate a terţilor, concesionarul are dreptul “să asigure accesul unor noi solicitanţi, cu respectarea uneia dintre următoarele condiţii: 1. prezentarea acceptului proprietarului; 2. prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului; acordul solicitantului se prezumă atunci când acesta consimte în scris, printr-un act autentic, să îl despăgubească pe proprietar pentru partea ce îi revine din investiţia facută”. Probabil că această prevedere a fost introdusă în special pentru locatarii de la bloc. Din cauza facturilor foarte mari la “radeţi”, mulţi s-au debranşat de la sistemul de încălzire centralizat şi şi-au montat centrale de apartament, ce funcţionează pe gaze. Pentru aceasta, însă, au trebuit să-şi construiască, pe banii proprii, noi conducte de gaze, din stradă până la apartament (care putea fi şi la etajul 10 al unui bloc). Evident, investiţia este foarte mare. După ce un locatar monta noua conductă, “se trezeau” şi alţii că vor să se racordeze la aceasta, fără să plătească niciun ban!
Introducerea abonamentelor
Conform actului normativ lansat în dezbatere publică, principiile care stau la baza elaborării reglementărilor privind sistemele de preţuri şi tarife pentru activităţile reglementate cuprind, printre altele “încurajarea trecerii cererii din perioada de vârf de consum în perioadele de consum redus”. Altfel spus, ANRE va introduce, cel mai probabil, un abonament la gazele naturale. În 2005, Autoritatea a mai încercat o astfel de abordare, dar, după numai două luni de aplicare, a renunţat, din cauza scandalului imens provocat. Şi aceasta pentru că, la bloc, în special la persoanele care consumau gaze numai la aragaz, abonamentul plătit era de circa şase ori mai mare decât valoarea gazului consumat! În plus, abonamentul nu conţinea niciun milimetru cub de gaz. La transportul în comun sau la telefonie există şi un anumit număr de călătorii sau de minute incluse în abonament.
