Directorul concernului rus Gazprom, Alexei Miller, i-a comunicat preşedintelui Dmitri Medvedev că Ucraina, ţară prin care tranzitează circa 80% din gazul rusesc spre Europa, şi-a oprit din gazul destinat clienţilor europeni fără aprobarea Moscovei, relatează Interfax, preluat de Agerpres.
Alexei Miller a afirmat că gerul cumplit din iarna aceasta i-a determinat pe consumatorii europeni să-şi sporească cererea pentru livrările de gaz rusesc. “Dar o parte importantă din volumul gazului nu ajungea la europeni. În anumite zile, pe teritoriul Ucrainei rămâneau până la 40 de milioane de metri cubi de gaz”, a spus şeful Gazprom. El a adăugat că “aceasta a lezat reputaţia şi a produs pagube financiare companiei Gazprom”.
Gazprom a recunoscut la începutul lunii februarie că s-a înregistrat o scădere cu 10% a livrărilor timp de câteva zile, dar a insistat că situaţia a revenit la normal, fără a face alte precizări.
Gazprom, “braţul înarmat” al Kremlinului
Gazprom, “braţul înarmat cu gaze” al Kremlinului, pare că a început ofensiva pe toate planurile. Din motive pecuniare, dar, mai ales, din motive politice. Cum nu prea mai are multe de arătat, gazul a devenit mândria “maicii Rusia” şi a “ţarului” Putin: nu există zi în care ziarele, revistele, posturile de radio şi televiziune ruseşti să nu arate poporului marile realizări din domeniul gazelor. Gazprom a ajuns cel mai important instrument de propagandă internă al premierului-preşedinte al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin. Şi nu numai. Imensul concern de gaze, construit cu migală de fostul “patron”, Viktor Cernomârdin (fost ministru al gazelor în vremea URSS-ului, fost prim-ministru al Rusiei până în 1998, dar, mai ales, fondator şi preşedinte al Gazprom), a fost “acaparat”, bucăţică cu bucăţică, de actualul “patron”, Vladimir Putin. Iar acum îl foloseşte nu numai pentru propagandă internă, ci şi ca să arate lumii întregi că Rusia nu poate fi ignorată. Ba, dimpotrivă. Europa importă acum circa 30% din necesarul de gaze. În 2025 se preconizează că aproximativ 75% din necesar va fi importat. Iar cel mai mare furnizor de gaze al ţărilor comunitare este, în prezent, Federaţia Rusă, prin gigantul Gazprom. Şi, ca să arate că nu poate fi neglijată (şi, poate, cu nostalgia puternicului imperiu ţarist, dar şi a fostei URSS), Rusia îşi arată, din când în când, colţii. Care, acum, nu mai sunt din metal, ci din gaze.
Gazul, mai puternic decât kalaşnikovul
De câţiva ani, cu mici excepţii, “întâmplător”, fix în cele mai friguroase zile ale anului, din varii motive, ruşii “închid robinetul cu gaze” către Europa. Iar europenii “dârdâie de frig” în case. Şi atunci se văd obligaţi “să-i bage în seamă” pe ruşi. Şi, uneori, chiar să le facă pe plac. Astfel, gazul a devenit, în mâna Kremlinului, o armă mai puternică decât kalaşnikovul! Şi, evident, Kremlinul nu va renunţa la ea! Astfel, orice “umbră” de atac la adresa gazului rusesc este resimţită ca un atac la adresa Rusiei.
De ceva timp, europenii au început “să-şi ia nasul la purtare” şi să ceară Gazprom preţuri “mai omeneşti” la gaze. Aleksandr Medvedev, şeful diviziei de exporturi a Gazprom (unii spun că fără nicio legătură cu actualul preşedinte, alţii – dimpotrivă, că sunt veri buni), declara, cu câteva zile în urmă, că “am operat o ajustare a parametrilor formulei de formare a preţului la livrările de gaze, ceea ce a dus la o reducere relativă a preţurilor cu o medie de 10%”. Adevărat, doar pentru câteva companii – GDF Suez (Franţa), Wingas (Germania, joint venture Wintershall – Gazprom), SPP (Slovacia) şi Botas (Turcia). Totodată, Aleksandr Medvedev a declarat că Gazprom nu a fost de acord cu solicitarea clienţilor săi privind creşterea procentului de gaze legat de preţul de pe piaţa spot. Probabil pentru că ruşii vând gazele din contractele pe termen lung cu circa 480 dolari/1000 metri cubi, iar pe piaţa spot gazele europene costă circa 300 dolari/1000 mc. Mai mult, câteva companii europene au dat Gazprom în judecată pentru a schimba formula folosită la calcularea preţurilor în contractele pe termen lung. Ori, în aceste condiţii, Gazprom trebuia să arate că “nu se lasă călcat în picioare”. O astfel de declaraţie, având în vedere evenimentele din trecut, nu poate să însemne decât că, în curând, ruşii vor trece “la represalii” împotriva companiilor europe şi vor opri furnizarea gazelor către Ucraina, ceea ce înseamnă că gazele nu vor mai ajunge în Europa.
Dar, probabil că niciunul dintre motive nu este atât de puternic precum acela că, pe 4 martie, în Rusia au loc alegeri prezidenţiale. Iar candidatul Putin nu stă chiar “pe roze”. Şi este tocmai timpul potrivit “să-şi arate muşchii”: ucrainenii fură gaze, să-i pedepsim; să le oprim gazele; să vadă cine e cel mai puternic! Ce importanţă mai are că gazele nu vor mai ajunge nici la europeni… Nici măcar nu mai e aşa de frig! Dar poporul rus, învăţat să aibe “un tăcuc”, va vedea “cine-i mai tare”! Aşa că, nu va fi deloc de mirare ca, zilele următoare, să vedem escaladând disputele dintre Moscova şi Kiev, doar pentru ca Putin să-şi asigure fără probleme un nou mandat de preşedinte al Federaţiei Ruse!
