Într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, spune că nu va sprijini prelungirea legislaţiei care permite OMV Petrom şi Romgaz să utilizeze numai gaze din producţia internă pentru producerea energiei în propriile termocentrale. Pe de altă parte, Răzvan Nicolescu a anunţat că va căuta soluţii pentru modificarea OUG 88/1997 privind privatizarea companiilor, astfel încât şi companiile la care statul român deţine minimum 33% din acţiuni să poată participa la privatizări în ţară şi în străinătate.
– Se vorbeşte că statul român, prin SAPE, vrea să cumpere de la Enel pachetul de acţiuni ce vizează companiile fostei Electrica Muntenia Sud. Art. 42 din OUG 88/97 „instituţiile publice, regiile autonome şi societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar (n.r. – cu mai mult de 33%) nu au dreptul să participe la cumpărări de acţiuni sau active, sub sancţiunea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare”. În aceste condiţii, cum vor putea fi preluate acţiunile Enel?
– Această legislație este veche și nu mai are legatură cu momentul actual în care ne aflăm. Din acest motiv, căutăm soluţii pentru modificarea ei în aşa fel încât şi companiile de stat să poată valorifica oportunităţile pieţei, la fel ca orice altă societate.
În ceea ce priveşte Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE), companie desprinsă din Electrica înainte de privatizarea acesteia şi care administrează acţiunile minoritare ale statului în companiile de distributie privatizate, aceasta va deschide o acţiune împotriva Enel la Tribunalul Arbitral de la Paris. SAPE solicită Enel plata unei sume de 521 milioane de euro. Potrivit prevederilor din contractul de privatizare, din iulie 2007, Electrica (acum continuată de SAPE) are dreptul de a vinde şi Enel are obligaţia de a cumpăra un pachet de 13,57% din acţiunile fostei Electrica Muntenia Sud. Astfel, SAPE urmăreşte, practic, îndeplinirea obligaţiilor pe care investitorii şi le-au asumat prin contractele de privatizare.
În ceea ce priveşte Electrica, acţionarii rezultaţi în urma privatizării vor trebui să-şi asume decizii. (n.r. – deşi nu a declarat explicit, ministrul Nicolescu a lăsat să se înţeleagă că Electrica ar putea participa la preluarea acţiunilor deţinute de Enel la unele dintre fostele societăţi Electrica privatizate cu italienii, dacă acţionarii și viitorul board vor decide în acest sens).
– Când preconizaţi că vor fi listate acţiunile Hidroelectrica şi ale CE Oltenia?
– Cât mai repede cu putinţă! Realist vorbind, acţiuni ale Complexului Energetic Oltenia ar putea fi listate pe bursă în prima jumătate a anului viitor. În prezent, conform cerinţelor în vederea listării, se evaluează resursele de cărbune, o analiză laborioasă, care necesită o perioadă destul de îndelungată de timp. În ceea ce priveşte Hidroelectrica, aici sunt câteva probleme care nu ţin de implicarea noastră. Pe de-o parte, litigiile cu societăţile care aveau contracte directe cu producătorul de energie, aflate încă pe rolul instanţelor, pot fi soluţionate definitiv într-o perioadă mai lungă de timp. Pe de altă parte, compania se află încă în insolvenţă. A fost schimbat şi judecătorul sindic, ceea ce poate conduce la prelungirea termenelor. Noi preconizăm că acţiunile Hidroelectrica ar putea fi listate undeva în a doua jumătate a anului viitor. La Hidroelectrica este important să fie selectat și numit cât mai rapid un director general care să înceapă să pregătească societatea pentru acest proces.
Şi eficienţa energetică dăunează producătorilor de electricitate
– Consumul de energie electrică şi gaze naturale a scăzut în România. De ce? Care ar fi soluţiile pentru producătorii de energie şi gaze, astfel încât să nu le scadă veniturile, dar fără a creşte preţurile către clienţi?
– Pe de-o parte, România are cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană (UE) şi ne dorim continuarea acestui trend. Creşterea economică aduce cu ea şi o anumită creştere a consumului de energie. Pe de altă parte, intensitatea energetică, adică necesarul de energie pentru producerea unei unităţi de PIB, este mult mai mare în România decât în restul Uniunii Europene. Tocmai de aceea, în continuare, unul dintre obiectele noastre majore este creşterea eficienţei energetice.
În plus, România dispune de capacităţi instalate de producere a energiei electrice mult mai mari decât necesarul de consum. În aceste condiţii, o soluţie o reprezintă accesarea pieţelor din regiune. Pentru a fi competitivi la export, am eliminat taxa de cogenerare pentru energia exportată. De asemenea, am încurajat procesul de cuplare a pieţei româneşti cu cele din Ungaria, Cehia, Slovacia etc., tocmai pentru a crea posibilităţi suplimentare pentru export.
– Aţi declarat că ANRE trebuie să reanalizeze decizia privind tranzacţionarea gazelor pe bursă, pentru că nu încurajează dezvoltarea pieţei de gaze din România. Adică?
– ANRE a decis ca producătorii interni de gaze, dintre care cei mai mari sunt Romgaz şi OMV Petrom, să vândă pe bursele de profil minimum 20% din cantitatea ce le rămâne la dispoziţie, după ce sunt onorate contractele existente, pentru piaţa liberă şi cea reglementată, după ce se scad cantităţile ce reprezintă consumul propriu tehnologic etc. Credem că este prea putin, chiar şi cu ultimele artificii făcute de ANRE în ultimele zile. Producătorii nu trebuie să rezilieze contractele existente. Au la dispoziţie şi alte modalităţi de a respecta legea. Este important să existe transparenţă şi nediscriminare în stabilirea acestor obligaţii. În Polonia, obligaţia de a vinde pe bursă, transparent şi nediscriminatoriu, ajunge la 40%, iar la anul va fi de 55%. Și în Italia, Germania, Franţa sau în Marea Britanie au existat astfel de obligații. Să vedem ce se va întampla! E bine că au avut loc o serie de tranzacții la prețuri sub cel reglementat. Dacă decizia Guvernului s-ar fi aplicat în litera și spiritul ei, cantitățile ar fi fost și mai mari iar prețurile de tranzacţionare ar fi fost, probabil, mai mici.
– Există o hotărâre de Guvern care recunoaşte dreptul producătorilor interni de gaze, care deţin şi termocentrale, să utilizeze numai gaze din producţia proprie pentru producerea de energie. În România, numai OMV Petrom deţine termocentrala de la Brazi, iar Romgaz – pe cea de la Luduş – Iernut. HG 870/2012 prevede că „prezenta hotărâre se aplică până la data de 31 decembrie 2014, cu posibilitatea prelungirii excepţiei cu cel puţin 30 de zile înainte de data expirării”. Vă gândiţi la o prelungire a acestei HG sau, dimpotrivă, la renunţarea la această facilitate?
– Această Hotărâre de Guvern a fost aprobată în anumite condiţii: Hidroelectrica nu numai că intrase în insolvenţă, dar era şi într-o situaţie de forţă majoră, din cauza unei secete prelungite. Pentru a acoperi necesarul pieţei reglementate de energie electrică şi, în special, al populaţiei, s-a luat decizia ca producătorii de gaze, care sunt şi producători de energie, să beneficieze de gaze din producţia proprie, dar cu respectarea condiţiei de a furniza energie pentru piaţa reglementată, la preţurile şi cantităţile stabilite de ANRE. Acum, nu mai este cazul, de aceea, nu văd nici necesitatea de a prelungi termenele din această Hotărâre de Guvern.
– Bulgarii anunţau că vor să se conecteze la conducta TAP. Prin Giurgiu-Ruse am putea avea şi noi acces la gazul azer de pe TAP? Ca orice conductă, şi TAP are nevoie de back-up. Având în vedere că România poate oferi foarte multe soluţii de înmagazinare a gazelor, vă gândiţi la demararea unor discuţii cu consorţiul TAP/Shah Deniz în acest sens?
– Creşterea capacităţii de înmagazinare a gazelor naturale reprezintă o prioritate pentru noi. De altfel, la începutul lunii septembrie, Romgaz va finaliza o investiţie de circa 20 milioane de euro în creşterea cu aproximativ 50% a capacităţii depozitului de la Urziceni. În plus, creşte şi capacitatea de extracţie din depozit. Va trebui să trecem şi la investiţii care să facă posibilă injecţia şi extracţia în mod simultan pentru gazele înmagazinate.
Prognozăm că actualul nivel de consum, 12-13 miliarde de metri cubi anual, se va păstra şi în anii următori. Având în vedere noile descoperiri din Marea Neagră, estimăm că, spre sfârşitul deceniului, România va începe să exporte gaze naturale. Astfel, România va deveni independentă energetic. Mai exact, balanţa energetică, măsurată în tone echivalent petrol, va fi pozitivă. Ceea ce înseamnă că, deşi vom continua să importăm petrol, exporturile de energie electrică şi gaze naturale nu numai că vor „anihila” importurile de ţiţei, ci şi că le vor depăşi!
Mai mult, securitatea în aprovizionarea cu energie şi resurse energetice a României este un obiectiv strategic. De aceea, încurajăm interconectarea sistemului românesc de transport cu TAP (n.r. – Trans Adriatic Pipeline, proiectul ales de consorţiul Shah Deniz II pentru a aduce gaze azere în Europa, în detrimentul Nabucco).
Probleme cu productivitatea la CE Hunedoara
– Când intră în insolvenţă sau faliment CE Hunedoara?
– Încurajăm managementul societății să caute soluţii pentru diminuarea costurilor de producţie la Complexul Energetic Hunedoara. Însă, nu pot să nu constat că este profund incorect modul în care este stabilită redevenţa la cărbune. Reprezintă aproximativ 4% din costurile de producţie! Acelaşi lucru se întâmplă şi la Hidroelectrica, unde preţul plătit pentru apa uzinată este mai mare decât cel pe care îl plătesc producătorii pentru apa îmbuteliată (n.r. – la Societatea Naţională a Apelor Minerale)! Nu este normal!
– Ce se întâmplă cu investiţiile de mediu la termocentralele care alcătuiesc CE Hunedoara? Dar la celelalte termocentrale aflate la companii sub autoritatea Departamentului pentru Energie? Există pericolul ca Bruxelles-ul să ceară închiderea acestora? Se poate negocia prelungirea termenelor?
– Conform Tratatului de aderare, termocentralele din Româna trebuie să aibă rezolvată problema emisiilor de dioxid de sulf şi a pulberilor. Nu sunt toate problemele finalizate. Pe de-o parte, renegocierea termenelor nu este decât o pierdere de timp. Aceste obiective fiind cuprinse în Tratatul de aderare a României la UE, care a fost aprobat nu numai de legislativul comunitar, ci şi de fiecare Parlament al ţărilor membre, orice renegociere a acestora ar trebui să parcurgă acelaşi traseu! Pe de altă parte, pentru conformarea la condiţionalităţile de mediu există şi unele facilităţi, precum Planul Naţional de Investiţii (PNI). Mă bucur pentru realizările Complexului Energetic Oltenia, care are proiecte incluse în PNI şi care a reuşit să depună documentele necesare pentru accesarea acestor fonduri.
– Eco-taxele (certificate verzi, bonus de cogenerare) au dus, conform marilor consumatori, la scăderea competitivităţii produselor româneşti. Pe de altă parte, producătorii de energie din surse regenerabile, care susţin că au investit circa 4 miliarde de euro, se plâng că nu-şi pot recupera investiţiile, din cauza noilor prevederi legislative. Cum vedeţi rezolvarea acestei situaţii: risc de relocare/faliment al consumatorilor versus procese la ICSID ce pot fi deschise de către producători?
– Încă de când activam la Bruxelles, ca reprezentant al României la Uniunea Europeană pe probleme de energie, m-am implicat personal în negocieri şi am reuşit să obţin pentru ţara noastră cea mai mică obligaţie de creştere a ponderii energiei din surse regenerabile. România avea o producţie de 17,6% de energie verde şi am obţinut o creştere de numai 6,4% – 24% în total -, până în anul 2020. Chiar am transmis Bucureştiului să nu se adopte schema de sprijin până nu se finalizează negocierile cu Comisia Europeană. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa. S-au făcut mari greşeli când s-au adoptat subvenţiile, atât de generoase, pentru energiile verzi! Totuşi, trebuie să existe un echilibru între sumele plătite de consumatori, subvenţiile încasate şi investiţiile făcute în regenerabile. Avem în prezent un grup de lucru la Departamentul pentru Energie, format din reprezentanţi ai investitorilor, consumatorilor, autorităţilor, care se ocupă tocmai de acest lucru.
Noi ne gândim la o modificare a schemei suport, care să aibă la bază contractele de diferenţă. Chiar ne dorim să angajăm un consultant care să acorde asistenţă Departamentului în această problemă. Să vedem ce se poate face. Deocamdată, problema nu s-a clarificat, ci doar s-a amânat (n.r. – OUG 57/2013 amână pentru 2017/2018 acordarea unui anumit număr de certificate verzi pentru producătorii din surse regenerabile). Trebuie să dăm, însă, un semnal: investitoriii trebuie să fie prudenţi în demararea unor noi proiecte, în special eoliene şi fotovoltaice!
