Legea privind derularea operaţiunilor petroliere pe mare (offshore) se naște greu, nimeni nevrând să-și asume responsabilitatea pentru un proiect atât de important. În Parlament s-au reunit deputații din trei comisii de specialitate, plus reprezentanții tuturor instituțiilor de stat implicate, în prezența unor responsabili de rang înalt ai companiilor interesate, dar fără niciun rezultat concret. După ore de dezbateri, mai mult generale, s-a ajuns la concluzia că se mai așteaptă amendamente până vineri, iar dezbaterile se reiau luni, în condițiile în care sesiunea extraordinară a Parlamentului se termină săptămâna viitoare. Legea este necesară pentru ca investitorii să ia o decizie cu privire la gazele din Marea Neagră. De fapt, noi, românii, ca de obicei, “reușim“ să ne încurcăm singuri! Punem în “devălmășie“ două subiecte care, deși par că decurg unul dintr-altul, n-au, de fapt, nicio legatură: extragerea gazelor din Marea Neagră cu utilizarea lor! De aici apar toate problemele! Reprezentanții statului ar vrea să pună într-o singură lege și banii care ar ajunge la buget din exploatarea resurselor, și banii care ar ajunge la buget din prelucrarea gazelor! De fapt, autoritățile ar vrea ca majoritatea gazelor să fie prelucrată în România, dar nu prea e industrie care s-o facă! Și-atunci caută tot soiul de “subterfugii“ ca să creeze cerere în piață! O soluție o reprezintă “frânarea“ exporturilor. Dar, cum Tratatul de aderare la Uniunea Europeană obligă la libera circulație a mărfurilor, parlamentarii s-au gândit că “o frână“ este reprezentată de obligarea producătorilor de a vinde cea mai mare parte a gazelor pe bursele din România și nu prin contracte bilaterale directe, încheiate pe perioade lungi de timp! În aceste condiții, multe gaze ar urma să rămână pe piața din România. Și, cum cerea va fi scăzută, iar oferta mare, prețul ar trebui să fie mai mic, ceea ce ar încuraja prelucrarea gazelor în România. Astfel, ar apărea beneficii foarte mari: locuri de muncă, exporturi de produse cu valoare adăugată mai mare, bani “frumoși“ la buget! Dar, dacă nu se va putea pune în practică această soluție, parlamentarii gândesc altă variantă pentru “îndestularea“ bugetului: obligarea producătorilor la plata unor sume cât mai mari. Propunerea nostră este simplă: “splitarea“ legii! Credem că este preferabilă varianta prin care să existe o lege pentru exploatarea resurselor și o alta pentru valorificarea superioară a acestora! Dar, până atunci, autoritățile statului își pasează responsabiliățile de la una la alta: de la Parlament la ministere, de la ministere la ANRM, de la ANRM înapoi la Parlament etc.! Iar rezultatul va fi că marile companii, precum Exxon, “își vor lua lumea-n cap“, nu se va mai extrage niciun milimetru cub de gaz din Marea Neagră, iar singurul câștigător va fi concernul rus Gazprom, care va reuși să-și vândă gazele în regiune prin cea mai nouă conductă care se construiește (în principal din banii românilor!): BRUA.
Comisiile de industrii, administraţie şi de finanțe ale Camerei Deputaţilor au dezbătut, marţi, proiectul de lege privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri referitoare la perimetre petroliere offshore. Legea este importantă pentru exploatarea resurselor de gaze naturale din Marea Neagră.
„Vorbim despre un proiect de lege pe care Guvernul l-a promovat în dorinţa de a crea un cadru de reglementare special pentru exploatările zăcămintelor de petrol şi gaze naturale din Marea Neagră, ţinându-se seama că sunt operaţiuni speciale, desfăşurate în condiţii speciale şi pentru care nu există reglementare dedicată. Ca urmare, s-a simţit nevoia unei reglementări (n.r. – speciale). O solicitare pe care au avut-o operatorii, titularii (n.r. – de acorduri petroliere), pe de altă parte, autorităţile. Titularii au simţit nevoia să aibă un cadru de reglementare foarte clar, explicit, uşor de înţeles şi de aplicat şi să rămână în acest cadru predictibil pe toată durata exploatării. Autorităţile – locale în special – au ţinut, de asemenea, să aibă o reglementare, pentru a nu le fi afectată activitatea în zona respectivă, cu regim turistic aparte”, a explicat preşedintele Comisiei de industrii, Iulian Iancu, ca să pună în temă pe toți cei prezenți.
Iulian Iancu a ținut să atragă atenția că acesta este un proiect de lege promovat de Guvern, discutat cu toate ministerele implicate și aprobat de Senat fără niciun fel de dezbatere; Camera Deputaților este camera decizională. După această procedură, tot ministerele interesate, întrebate despre varianta votată de Senat, au răspuns „într-un mod absolut unic”, susține Iancu. „Ne-au spus că este încălcată Constituţia României, Tratatul UE, discriminează între operatori, între cei care aplică acum şi cei care vor aplica mâine”, a mai spus Iancu. El a arătat că, în aceste condiţii, proiectul trebuie amendat.
Două „cuie”
De altfel, președintele Comisiei pentru industrii a pus accent pe două tipuri de probleme ce trebuie rezolvate prin proiectul de lege. Unul se referă la necesitatea certificatului de urbanism pentru anumite construcții (n.r. – conductele ce vor aduce gazele din mare, la țărm și stațiile demăsurare și reglare a gazelor) și, mai ales, când este obligatoriu să fie obținut. Cel de-al doilea are în vedere regismul fiscal. În niciunul dintre cazuri nu s-a ajuns la vreo concluzie.
Dezbaterile au dat prilejul unor declarații politice (mai ales că era și presa de față) și acuze reciproce în ceea ce privește situația în care se află proiectul de lege, dar, ăn special, despre beneficiile de care ar trebui să beneficieze statul, cu mențiunea făcută mereu că investitorii sunt susținuți să activeze în România. Nu au lipsit nici contrele între deputații Puterii cu reprezentanții ministerelor, mai ales că cei din urmă au căutat mereu să paseze responsabilitățile către Parlament.
În cele din urmă, discuțiile s-au axat pe art. 18 și 19 ale proiectului de lege, forma în discuție figurând atât în varianta trimisă de Guvern, cât și în cea votată de Senat. Potrivit acestora, operatorii care activează la data apariției legii beneficiază, pe toată perioada derulării acordurilor petroliere, de nivelul de redevență actual. Acordurile petroliere sunt emise, de regulă, pe mai multe zeci de ani, cu posibilitatea de prelungire. Totodată, operatorii sunt scutiți de prevederile OG 7/2013, privind instituirea impozitului suplimentar asupra veniturilor obținute ca urmare a dereglementării prețurilor la gaze, și de la OG 6/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale, altele decât gazele naturale. Cel de-al doilea articol se referă la instituirea „creditului fiscal”, prin care titularii acordurilor petroliere aflate în executare la data intrării în vigoare a legii primesc înapoi banii cheltuiți în plus față de ceea ce prevede această lege.
Cât privește redevențele, reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice a pasat problema la Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), care este în măsură să facă legislația în domeniu. Iar noțiunea din lege privind „creditul fiscal” ar trebuie înlocuită cu „restituirea”. În plus, măsurile sunt susceptibile să fie ajutor de stat, fapt ce l-a iritat pe Iulian Iancu, care a adus în discuție faptul că proiectul vine de la Guvern și este în lucru de 1,5 ani.
Pe de altă parte, reprezentantul ANRM a anunțat că Agenția este împotriva prevederilor celor două articole. Iar ANRM a început demersurile pentru stabilirea unor noi redevențe. Mai exact, potrivit reprezntantului instituției, ANRM a contactat acum consultanți străini, pentru a analiza cum se procedează în alte țări, deși actualele redevențe datează din 2004, când a fost privatizată compania Petrom.
Nevoia de stabilitate fiscală
Cum era de așteptat, cei mai vehemenți au fost deputații din Opoziție. Nu sunt de acord cu multe dintre prevederile proiectului de lege, pe care le consideră că dezavantajează net statul român, pentru că există riscul să-și vândă resursele pe bani puțini. Pe de altă parte, nici amânarea adoptării proiectului legislativ nu este productivă, pentru că investitorii din Marea Neagră pot pleca, ceea ce ar avea consecințe negative pentru economia națională.
Richard Tasker, reprezentant al Asociaţiei Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră (ARCOMN) și lead country manager al ExxonMobil România, a susținut necesitatea stabilităţii fiscale în acest domeniu.
„Legea vizează 2 zone critice: mai întâi vizează cadrul de reglementare, care sunt regulile pe care trebuie să le respecte orice investitor care doreşte să investească în zona offshore. Al doilea lucru este acela de a institui o claritate referitor la stabilitatea fiscală pe întreaga durată a acestor acorduri de concesiune”, a spus Tasker, care a precizat că această stabilitate se regăsește în legislația a 80 de țări unde Exxon activează. „Vedem acest act normativ ca pe o posibilitate de deblocare a investiţiilor în zona Mării Negre”, a ținut să atragă atenția Tasker.
„Această industrie depinde de capital, fiind cheltuită o mare parte din resurse înainte de a produce. Uneori poate fi nevoie de o perioadă de 10 – 15 ani de la momentul încheierii acordului de concesiune şi pot fi necesare investiţii de mai multe miliarde de dolari înainte ca investitorul să scoată primul venit”, a menţionat acesta. „În mod clar, industria recunoaște dreptul suveran al statului de a stabili legile, iar momentul în care vom adopta o decizie, vom lua în considerare legile de la acel moment”, a completat Richard Tasker.
De altfel, la dezbaterile din Parlament a fost și noul director general executiv al OMV Petrom, Christina Verchere, alături de Mark Beacom, șeful companiei Black Sea Oil&Gas, care are perimetre gaziere în Marea Neagră.
Concluzia discuțiilor a fost că, până vineri, comisiile de specialitate din Camera Deputaților așteaptă noi amendamente, pentru ca luni să se reia dezbaterile.
