Acasă Economie O nouă Comisie Europeană

O nouă Comisie Europeană

de GM

comisia europeanaNoua Comisie Europeană, care şi-a preluat funcţiile, oficial, sâmbătă, va avea, pentru prima dată în istoria sa, un Executiv cu o conducere bicefală: preşedinte – fostul premier conservator luxemburghez Jean-Claude Juncker (59 de ani) şi vicepreşedinte – social-democratul olandez Frans Timmermans (53 de ani), arată AFP, preluată de Agerpres. Juncker s-a instalat la etajul al 13-lea al clădirii Berlaymont (din Bruxelles), sediul Comisiei, iar Timmermans şi ceilalţi comisari şi-au preluat birourile la etajele inferioare. Pentru prima dată de la aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, o femeie din România, Corina Creţu, deţine un fotoliu foarte important: al Dezvoltării Regionale.

”Preşedintele sunt eu”, dădea asigurări Juncker în faţa Parlamentului European în cursul învestiturii noii echipe a Comisiei, pe 22 octombrie. ”Dar am delegat o bună parte din prerogativele mele către vicepreşedinte. Frans Timmerman este mâna mea dreaptă şi sper că el va fi şi mâna mea stângă”, a adăugat Juncker. El intenţiona, astfel, să afişeze rolul central pe care vrea să-l aibă, precum şi dorinţa sa de a-i asocia în mod strâns pe socialişti conservatorilor.

Dar, aceste declaraţii i-au intrigat pe unii responsabili europeni şi funcţionari de la Bruxelles. Juncker apărea deseori obosit. ”Are dureri de spate şi de genunchi de la gravul accident de maşină din 1989”, explica anturajul său. El a fost foarte afectat de virulenţa campaniei pentru alegerile europene, în cursul căreia a trebuit să se apere împotriva acuzaţiilor de alcoolism la adresa sa. Aluziile la ”absenţe”, la dorinţa sa de a-şi păstra domiciliul la Luxemburg şi de a-şi limita călătoriile oficiale alimentează sentimentul referitor la ”un preşedinte cu part time”.

Jean-Claude Juncker a vrut o Comisie Europeană ”foarte politică”. Din ea fac parte patru foşti premieri, doi foşti miniştri de Externe, doi foşti miniştri ai Economiei şi şapte membri ai Executivului care-şi încheie mandatul. ”Comisia nu va fi nici secretariatul general al Consiliului” statelor, ”nici valetul Parlamentului European”, a avertizat Juncker.

Frans Timmerman va fi coordonatorul. Diplomat fin, poliglot, fostul ministru de Externe al Olandei a făcut o impresie foarte puternică în cursul audierii sale în Parlamentul European şi este considerat deja de către numeroşi responsabili europeni drept adevăratul şef al Comisiei Europene.

Eliberat, astfel, de gestiunea tehnostructurii, Jean-Claude Juncker, un european convins, ar putea să facă în continuare politică şi să joace un rol de arbitru, comenta un responsabil european.

Mai rămâne să fie convins Martin Selmayr (43 de ani), şeful său de cabinet şi eminenţa sa cenuşie. Tânărul înalt funcţionar german şi-a pus tot talentul în slujba alegerii lui Juncker, la capătul unei campanii pline de capcane, împotriva voinţei cancelarului german Angela Merkel şi a premierului britanic David Cameron. Selmayr, de profesie jurist, fost purtător de cuvânt promovat şef de cabinet de către fostul comisarul european de Justiţie Viviane Reding, cunoaşte perfect instituţia. El este cel care a inspirat noua arhitectură a Comisiei Europene, în cadrul căreia comisarii sunt încadraţi de către vicepreşedinţi, ceea ce-i permite preşedintelui şi cabinetului său să se plaseze drept arbitru şi să ţină frâiele.

Acest ansamblu de măsuri, surse de conflicte, este considerat ”pervers”, chiar ”machiavelic”, de către mulţi aleşi europeni. ”N-am nimic cu Machiavelli. Sunt un democrat-creştin german”, se apără Selmayr. Dar, după ce-a tras sforile din umbră mai multe luni, el intenţionează să continue să exercite puterea, îndeosebi în ce priveşte numirile, potrivit mai multor surse europene.

În cadrul instituţiei, Selmayr are mulţi duşmani, care pândesc să-l prindă pe picior greşit. Decizia sa de a rescrie, fără s-o consulte, răspunsurile redactate de suedeza Cecilia Malmstroem înaintea audierii ei în Parlamentul European, au mâhnit-o pe noua deţinătoare a portofoliului pentru Comerţ, care preia dosarul sensibil al negocierilor comerciale cu Statele Unite ale Americii (SUA). Incidentul a provocat, chiar înainte de intrarea sa în funcţie, tensiuni serioase în cadrul Executivului. ”Asta-i metoda Selmayr”, declara, scrâşnind din dinţi, unul dintre detractorii lui.

Responsabilităţi la Bruxelles

Relansarea creşterii, lupta împotriva şomajului, realizarea planului de investiţii, dar şi menţinerea rigurozităţii bugetare – sunt doar câteva dintre responsabilităţile care vor cădea în sarcina noii Comisii Europene, ce va avea o agendă economică foarte încărcată.

Echipa prezidată de Jean-Claude Juncker şi-a intrat sâmbătă în atribuţii, dar îşi va începe activitatea în mod real de luni. Dosarele nu lipsesc, de la criza din Ucraina, până la negocierile comerciale cu SUA, dar priorităţile declarate ale lui Jean-Claude Juncker sunt relansarea creşterii şi crearea de locuri de muncă.

”Următoarele luni vor fi extrem de grele, cu previziunile Comisiei, avizele asupra diferitelor bugete în luna noiembrie şi pregătirea unui plan de investiţii”, subliniază Pierre Moscovici, care moşteneşte portofoliul de afaceri Economice şi Monetare.

Marţi, el va prezenta noile previziuni economice ale Comisiei, urmând să constate slăbiciunea economiei zonei euro. Exerciţiul va avea valoare de examen pentru Moscovici, care, după audierea în Parlamentul European, a suscitat îndoieli că are capacitatea de a judeca cu neutralitate situaţia propriei sale ţări.

Terenul a fost ”deminat”, în mare parte, de predecesorul său, finlandezul Jyrki Katainen, care a decis, săptămâna trecută, să nu respingă niciun proiect de buget al statelor din zona euro. Franţa şi Italia au scăpat, astfel, de un scenariu cât se poate de umilitor, chiar dacă dosarul nu este încă închis.

Comisia Europeană nu a exclus solicitarea de ”măsuri suplimentare” de reducere a deficitelor în anumite ţări, ameninţând, chiar, că va impune amenzi în caz de nerespectare a regulilor, o sabie a lui Damocles pentru Franţa, care nu va reuşi să-şi aducă deficitul public sub nivelul de 3% înainte de 2017, cu încă doi ani de întârziere.

Examinarea aprofundată a bugetelor ar urma să aibă loc la jumătatea lui noiembrie, înainte de o reuniune a zonei euro special consacrată acestui dosar înainte de sfârşitul lunii.

Problemele noii Comisii

Noul plan de investiţii în valoare de 300 de miliarde de euro, criza cu Rusia, negocierile comerciale cu Statele Unite ale Americii, riscul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană sunt principalele dosare deja în desfăşurare ce trebuie gestionate începând cu 1 noiembrie de noua Comisiei Europeană.

Cel mai mare dosar al Comisiei Juncker este, fără îndoială, planul de investiţii masiv, de 300 de miliarde de euro, destinat relansării economiei şi creării de locuri de muncă pe întregul continent.

”Este o urgenţă”, a reamintit în faţa PE Jean-Claude Juncker, noul preşedinte al Executivului european, care s-a angajat să prezinte planul până la Crăciun. Ideea este de a face acest lucru repede şi mai bine decât ”pactul de creştere” de 120 de miliarde de euro, lansat în 2012, şi care şi-a arătat repede limitele. Pentru a accelera ritmul, Parisul şi Berlinul lucrează la propuneri comune, pe care cele două capitale vor să le prezinte la începutul lui decembrie.

Dar, liniile acestui plan rămân foarte neclare: originea fondurilor şi împărţirea efortului între public şi privat nu au fost stabilite, iar Berlinul refuză ”să semneze cecuri” pentru a stimula activitatea. ”Ni s-a confirmat că va exista un plan cu noi resurse publice, însoţite de investiţii private”, au dat asigurări, la începutul lui octombrie, socialiştii din Parlamentul European.

Acest proiect ambiţios se înscrie în cadrul unei dezbateri recurente între austeritate şi creştere. Ţări precum Franţa şi Italia presează pentru relaxarea presiunii bugetare. Un apel ce se loveşte în mod sistematic de reticenţele celor care ţin la principiul ”consolidării bugetare”, cu Germania în frunte.

În cadrul Comisiei, cele două abordări sunt întrupate de conservatorii Valdis Dombrovskis (Euro) şi Jyrki Katainen (Creştere şi Concurenţă), în faţa socialistului francez Pierre Moscovici (Afaceri Economice). Juncker mărturiseşte că vrea să depăşească clivajul dintre austeritate şi flexibilitate în aplicarea regulilor bugetare, mizând mai mult pe ”responsabilitate”.

Săptămâna trecută, Juncker a insistat asupra faptului că ”nu poate fi finanţat acest pachet prin deficite extinse”, făcând apel la sectorul privat să participe la efort alături de fondurile publice.

Pentru moment există o singură certitudine: Banca Europeană de Investiţii (BEI) ar urma să contribuie. ”Pivotul trebuie să fie BEI, dar va trebui să-şi asume riscuri veritabile şi să dispună de pârghii veritabile. O creştere a capitalului ar putea servi la maximizarea efectului de pârghie”, estimează un diplomat european, care susţine că instituţia, percepută de multe ori ca ”frumoasa adormită”, trebuie trezită.

O altă idee a fost deja respinsă, din cauza refuzului categoric al Germaniei. Este vorba despre recurgerea la Mecanismul European de Stabilitate (MES), fondul de salvare al zonei euro, care are o capacitate de creditare de aproape 500 de miliarde de euro, din care 450 sunt deja disponibile.

Planul de investiţii ar trebui să reprezinte principalul punct de agenda summitului UE de la sfârşitul anului, care va avea loc la 18 şi 19 decembrie.

Pentru relansarea economiei, Comisia pariază şi pe acordurile comerciale, definitivarea pieţei interne şi dezvoltarea digitală. Jean-Claude Juncker a pledat pentru un salariu minim în fiecare ţară a Uniunii, o idee promovată de stânga care a prins elan, mai ales de când a fost îmbrăţişată şi de Germania, pe fondul marii coaliţii dintre conservatori şi social-democraţi.

Criza ucraineană şi Rusia

Conflictul din Ucraina şi criza persistentă cu Rusia, ameninţarea jihadistă din Irak şi din Siria, cu repercusiunile sale asupra Europei, în contextul tensiunilor perene din Orientul Mijlociu reprezintă dosarele internaţionale, care nu lipsesc de pe masa noii Comisii.

Uniunea Europeană caută tonul potrivit în relaţia cu Moscova, pentru a menţine presiunea, mai ales prin intermediul sancţiunilor economice, fără a provoca, însă, o ruptură totală. ”Fermitate” şi ”diplomaţie”, a rezumat noua şefă a Diplomaţiei europene, italianca Federica Mogherini, subliniind că, deşi Rusia nu este actualmente ”un partener”, ea rămâne ”o ţară strategică şi un vecin”.

UE intenţionează să îşi consolideze cooperarea cu ţările de origine şi de tranzit ale valurilor de imigranţi, mai ales cu ţările africane şi Turcia, în încercarea de a combate imigraţia ilicită şi de a implementa canale de imigraţie legală. Pe de altă parte, Juncker a avertizat că UE va rămâne în formula de 28 de state în următorii cinci ani. Negocierile de extindere vor continua, dar nicio ţară nu este, în opinia sa, în măsură să finalizeze procesul de aderare, inclusiv Serbia şi Muntenegru.

SUA şi ”Breexit”-ul

Acordul de liber-schimb cu SUA, TTIP, lansat de Comisia Barroso, cristalizează temerile opiniei publice în faţa globalizării: lipsa de transparenţă şi riscul impunerii organismelor modificate genetice sau a cărnii de vită cu hormoni. Dezbaterea se concentrează pe posibilele ingerinţe ale companiilor străine în politicile publice, prin intermediul unei proceduri de arbitraj, care există în SUA. Jean-Claude Juncker s-a pronunţat împotriva acesteia. Dar comisarul vizat direct de negocieri, Cecilia Malmstrom, este mai ambiguă. Totuşi, în ciuda numeroaselor dezacorduri dintre cele două părţi, Juncker şi-a exprimat determinarea de a definitiva negocierile.

În ceea ce priveşte ieşirea Marii Britanii din UE (”brexist”), toată lumea este de acord că nu poate exista o Uniune Europeană fără Marea Britanie. Pe fondul unor intense presiuni eurosceptice, premierul David Cameron a promis să organizeze până în 2017, dacă va fi reales, un referendum pe tema menţinerii ţării sale în UE. Pentru evitarea ”Brexit”, instituţiile europene par dispuse la concesii, iar Juncker i-a oferit portofoliul Serviciilor Financiare britanicului Jonathan Hill.

din aceeasi categorie