După mai bine de jumătate de secol de când s-a constatat problema, abia Armata a reușit să devieze apele pe cursul Dunării Vechi, necesare pentru centrala atomică de la Cernavodă, dar și pentru circulația navelor.
Armata a reluat luni, 3 august 2026, detonările pe Dunăre încercând să direcționeze debitul spre centrala nucleară de la Cernavodă. Stânca Pârjoaia a fost detonată controlat cu 180 de kilograme de explozibil, după ce operațiunile de duminică au eșuat.
Reamintim, Ministerul Apărării Naționale (MApN) a demarat o operațiune de amploare pe Dunăre, pentru a asigura alimentarea cu apă a Reactorului 2 al Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă, în contextul scăderii dramatice a nivelului fluviului. Intervenția a început duminică, însă prima încercare de detonare a stâncii Pârjoaia, necesară pentru devierea cursului Dunării, a eșuat. Conform declarațiilor contraamiralului Marcel Neculae, locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Navale, stânca Pârjoaia nu a fost dislocată în urma primelor explozii. Luni, însă, intervenția militarilor a fost un succes.
”În contextul măsurilor dispuse de autorităţi pentru diminuarea efectelor secetei hidrologice asupra sistemului energetic naţional, Ministerul Apărării Naţionale participă, alături de celelalte instituţii ale statului, la misiunea de amenajare a unui prag submers pe braţul Bala, lucrare destinată asigurării debitului de apă necesar funcţionării în condiţii de siguranţă a Reactorului 2 al Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă”, se arată într-un comunicat de presă.
La misiune participă structuri ale Forţelor Navale Române – Centrul 39 Scafandri „Amiral Ilie Ştefan”, Flotila Fluvială şi Direcţia Hidrografică Maritimă „Comandor Alexandru Cătuneanu” – în cooperare cu Brigada 10 Geniu. Ministerul Apărării Naţionale acţionează cu 102 militari şi 16 mijloace tehnice, punând la dispoziţie personal de specialitate, expertiză tehnică şi capabilităţi unice necesare executării lucrărilor.
”Prin implicarea sa în această misiune, Ministerul Apărării Naţionale contribuie la protejarea unei infrastructuri critice de importanţă strategică şi demonstrează capacitatea Armatei României de a pune rapid la dispoziţia statului capabilităţi specializate pentru gestionarea situaţiilor de criză cu impact asupra securităţii energetice şi naţionale”, se mai arată în comunicat.
O problemă de trei sferturi de secol
Operațiunea de deviere a cursului Dunării este împărțită în două etape. În prima fază, s-a urmărit detonarea stâncii Pârjoaia, situată pe brațul Bala. Ulterior, patru barje încărcate cu piatră, fiecare având o lungime de 70 de metri și o înălțime de trei metri, vor fi scufundate pentru a reduce debitul de apă pe acest braț și a-l redirecționa către brațul Dunărea Veche.
Operațiunile sunt necesare nu numai pentru centrala de la Cernavodă, ci și pentru a asigura navigația pe Dunărea Veche. O problemă cunoscută din anii 50.
În anul 2018, Alina Florina Nicolae scria, în teza sa de doctorat (citată de publicația money.ro), că ”în anii ’50 au fost propuse următoarele lucrări: mutarea gurii brațului Bala în amonte de stânca de submersie de la Pârjoaia; realizarea unui dig de dirijare pe malul stâng al brațului Bala pentru anihilarea efectului de epiu submers al stâncii de la Pârjoaia şi dirijarea curentului pe Dunărea Veche; bararea brațului Bala printr-un dig şi mutarea gurii acestuia spre aval. Suplimentar, pentru sporirea adâncimilor navigabile la niveluri scăzute, se preconizau lucrări de calibrare a albiei pe Dunăre între km 345 – 238. Abandonarea lucrărilor la canalul Dunăre – Marea Neagră, în 1953 a condus implicit şi la renunțarea realizării amenajărilor menționate anterior.
În perioada 1979 – 1986, pe baza studiilor pe model efectuate la Institutul de Cercetări Hidrotehnice (actualul INCDPM), s-au întocmit documentații de proiectare prin care se prevedeau, printre altele, în zona brațului Bala, construcția unui dig de închidere şi dirijare pe malul stâng, protecția malului drept şi realizarea a două praguri de fund submersibile în vederea reducerii debitelor lichide.
După 1990 proiectul s-a reactualizat, propunându-se execuția unui singur prag pe brațul Bala la km 9,5 cu cota la -1,85 m față de etiajul local Călăraşi, pentru sporirea debitelor pe Dunărea Veche. Pe lângă acesta, a fost realizat un dig de dirijare, pe malul stâng al Dunării, pe brațul Bala, astfel încât lățimea albiei la intrarea pe braț să se reducă. Sistate din nou, la sfârșitul anului 1995, lucrările nefinalizate din zona amonte a brațului Bala au condus la accelerarea absorbției debitelor mici pe acest braț, ca urmare a îngustării secțiunii. Totodată lucrările nefinalizate au condus la modificarea formei albiei la intrarea pe brațul Bala ca urmare a eroziunilor cauzate de creșterea vitezelor de curgere (Tractebel Development Engineering, 2012).
Acest fapt a generat reducerea drastică a adâncimilor necesare navigației şi neasigurarea debitelor necesare de captat pentru unitățile CNE Cernavodă (Buzuloiu Gh. şi Chirilă C. 2003). În acest context, a fost necesar să se propună o nouă serie de lucrări hidrotehnice prin care să se asigure condițiile optime de navigație, pe tot parcursul anului. Aceste construcții sunt reprezentate de: un prag de fund, un dig de dirijare şi o apărare de mal, toate realizate pe brațul Bala (…). Prin realizarea acestor construcții hidrotehnice se urmărește modificarea distribuției debitelor între brațele Dunărea Veche şi Bala, contribuind prin aceasta esențial la îmbunătățirea condițiilor de navigație pe Dunărea Veche Inferioară”, se arată în teza de doctorat.
Ca de obicei, până ”nu are cuțitul la os”, românul nu face mare lucru. O problemă știută de trei sferturi de secol este pe cale să fie rezolvată abia acum, în plină criză energetică! Sau, mai exact, tocmai pentru că este criză energetică!
