Marinela DRACEA
Captarea, transportul, stocarea și utilizarea carbonului (CCUS) este tehnologie vitală pentru ca România să poată să-și atingă obiectivul pe care și l-a asumat, de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, și, în același timp, să-și păstreze industria în țară, iar această industrie să fie competitivă. Înainte de a vorbi despre această nouă nouă tehnologie, dați-mi voie să vă spun doar două cuvinte despre CIROM. CIROM este patronatul care reprezintă toți producătorii de ciment din România, dar și producători de var și alte materiale de construcții. Este un contributor la bugetul de stat cu peste 200 de milioane de euro anual și un angajator a peste 10.000 de oameni. În România, în prezent, există șapte fabrici de ciment integrate, cu emisii de CO2.
Aș vrea să subliniez un lucru – această industrie este prezentă în România de peste 130 de ani, iar această industrie, industria cimentului, își dorește să rămână în România! Își dorește să furnizeze ciment românesc pentru tot ceea ce înseamnă construcții de drumuri, de grădinițe, școli, spitale, hidrocentrale, fundații pentru eoliene ș.a.m.d. Toate au nevoie de ciment, iar noi suntem aici să continuăm.
Știm care este impactul nostru, că suntem generatori de emisii de CO2 și de aceea, la nivel european și, bineînțeles, național s-a stabilit un roadmap, astfel încât să ne atingem obiectivele sau să contribuim la atingerea obiectivului de neutralitate climatică până în 2050.
Sunt cinci căi. Fie că vorbim de creșterea utilizării de materii prime și de energie regenerabilă, fie că vorbim de producerea de ciment cu amprentă scăzută de carbon ș.a.m.d. Sunt tehnologii pe care noi deja le aplicăm. Dar, fără implementarea acestei tehnologii – de captare, transport, utilizare și stocare a emisiilor de CO2 -, nu va putea industria să se decarbonizeze.
De ce spun acest lucru? Permiteți-mi să vă spun că industria cimentului are două surse de emise de CO2. Pe de o parte, sunt emisiile provenite din arderea combustibililor, așa cum are toată lumea. Dar, în schimb, această industrie a cimentului și varului mai are încă o sursă de emisii, cea din materiile prime, din ce se face cimentul, din calcar. Iar aceste emisii de proces reprezintă mai mult de 60% din totalul emisiilor de CO2 pentru ciment și 75% pentru var.
Captarea emisiilor de CO2 antrenează un întreg ecosistem economic. De ce spun acest lucru? Pentru că noi, cei care generăm emisie de CO2, fie că vorbim de ciment, de var, de siderurgie, de petrochimie, de chimie ș.a.m.d., trebuie să captăm aceste emisii. După aceea ele trebuie transportate, trebuie să existe infrastructura de transport, apoi emisiile se pot utiliza, fie că vorbim de industria chimică, de aviație ș.a.m.d., există o posibilitate de utilizare. Apoi există acea posibilitate de stocare în zăcăminte de petrol și gaze depletate sau în acvifere saline.
CCUS este o tehnologie scumpă, care are nevoie de susținere
Aș vrea să vă spun că această tehnologie de captare a emisiilor de CO2 se ridică la investiții, pentru o fabrică, între 300 și 500 de milioane de euro. Timpul de implementare este minim 5 -7 ani. De aceea este imperios necesar să existe cadrul legislativ predictibil, să existe cofinanțare, dar să existe, în același timp, infrastructura de transport deja pregătită și infrastructura de stocare.
Am pregătit, pe scurt, câteva informații despre proiectele deja implementate la nivel european sau în curs de implementare. Aș aminti doar proiectul din Norvegia, care, în anul 2025, va intra în operare. În acest proiect este inclusă și o fabrică de ciment, proiectul costând 2,3 miliarde de euro, din care Guvernul contribuie cu două treimi, iar o treime contribuie energia, contribuie operatorii.
Avem la dispoziție un mecanism de finanțare extraordinar de important, pe care l-a menționat și domnul Ministru (n.r. – ministrul Energiei, Sebastian Burduja). Este vorba de Fondul de Inovare. Până acum au fost deschise trei apeluri de proiecte din acest fond, gestionat de Uniunea Europeană. 10 proiecte din industria cimentului vor beneficia de acești bani, vor duce bani europeni în țările lor: două proiecte în Franța, două în Germania, două în Grecia, în Belgia, Croația, Polonia și Bulgaria. Banii pe care îi dă Comisia Europeană în aceste proiecte se ridică la 1,7 miliarde de euro, iar instalațiile acestea vor fi puse în operare în perioada 2007-2029. Dar, acum, în aprilie, s-a încheiat cel de-al 4-lea apel de proiecte, iar eu sper că, la sfârșitul acestui an, România va apărea pe acea hartă și va aduce, va fi în măsură să aducă bani europeni în țară.
În ceea ce privește contextul actual, avem deja experiență, pentru că este experiența Getica CCS, avem experiența celor de la petrol și gaze, care știu să facă lucrul acesta. Avem experiența și posibilitatea ca industria să cofinanțeze aceste proiecte. Avem posibilitatea sau potențial de stocare posibil, care trebuie explorat, avem cadru de reglementare care, într-adevăr, trebuie îmbunătățit și trebuie pus în aplicare și acel regulament Net Zero Industry Act. Deci, avem și cadru de reglementare și de aceea este o oportunitate și o urgență să acționăm acum pentru a ne păstra industria în țară, pentru a atrage fondurile europene din Fondul de Inovare, pentru a beneficia de fondurile naționale și, punctez aici, Fondul pentru Modernizare, care are o axă specifică pentru astfel de investiții în captarea, utilizarea și stocarea emisiilor de CO2. Dar toate astea nu se pot face decât cu o colaborare între foarte, foarte, foarte mulți stakeholder-i, fie că vorbim de autorități centrale și locale, fie că vorbim de noi, operatori economici, că suntem emițători, cei care transportă, cei care utilizează, cei care stochează, cei care produc echipamente ș.a.m.d.
Dar nu trebuie să uităm că avem nevoie de colaborare și sprijin de la universități și institute de cercetare, avem nevoie de sprijinul comunităților locale, avem nevoie de sprijinul ONG-urilor și, nu în ultimul rând, de mass-media să înțeleagă care sunt beneficiile acestei acestei tehnologii.
În tot acest proces, vreau să salut inițiativa domnului Ministru de a crea la nivelul Cancelariei Prim-Ministrului acest grup interministerial, care să se ocupe de captarea, utilizare și stocarea emisiilor de CO2, pentru că sunt foarte multe autorități implicate. Ele toate trebuie coordonate și mă refer aici la ANRM, care are responsabilitatea de a elabora legislația, de a elibera autorizații de explorare, stocare ș.a.m.d. Avem ANRE-ul, cel care reglementează transportul emisiilor de CO2 și licențierea, avem Ministerul Mediului, cel care ne autorizează pe noi pentru a putea face captarea, ș.a.m.d. Avem Ministerul Energiei care are banii disponibili în Fond pentru Modernizare și avem Ministerul Economiei, care este coordonatorul acelui regulament Net Zero Industry.
Tehnologiile CCUS, proiecte strategice de interes național
Eu închei, spunând și salutând ceea ce a spus domnul ministru Spătaru, că există o asumare politică, ca astfel de tehnologii să fie considerate proiecte strategice de interes național, așa cum este specificat și în regulament. Salut înființarea grupului interministerial de la nivelul Cancelariei Primului-Ministru, dar trebuie să spun că avem nevoie de o strategie clară pe CCS, avem nevoie de infrastructura de transport și infrastructura de stocare, avem nevoie de cofinanțare și sunt sigură că România are înțelepciunea și curajul de a deveni lider regional pentru implementarea unor astfel de proiecte, pentru a transforma această provocare într-o oportunitate de a ne ține industria în țară, de a dezvolta noi activități economice, de a avea mai multe locuri de muncă cu specialiști bine pregătiți și de a ne asigura că protejăm mediul și siguranța cetățenilor acolo unde aceste lucruri se întâmplă.
Marinela Dracea, directorul executiv al Patronatului din industria cimentului – CIROM, a susținut aceste declarații în cadrul celei de-a XXXIX-a ediție a Conferințelor FOCUS ENERGETIC, ce a avut ca temă ”Provocări pentru și de la regenerabile”.
