Guvernul a promovat, în cele din urmă, actul normativ care va permite României să aplice pentru realizarea unui proiect de stocare a carbonului. De altfel, ţara noastră este implicată în promovarea unui astfel de proiect, unde finanţarea este asigurată, în principal, din fonduri comunitare; acceptarea unui astfel de proiect depinde şi de promovarea în legislaţia internă a nomelor comunitare în domeniu.
Pentru atingerea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, Comisia Europeană are în vedere realizarea unui program demonstrativ ce cuprinde 12 proiecte de stocare a carbonului (CCS). Scopul acestor proiecte – pilot este acela de a conduce la dezvoltarea cunoştinţelor tehnice privind întregul lanţ al tehnologiilor: captare, transport şi stocare a dioxidului de carbon şi reducerea costurilor tehnologice aferente. Pentru realizarea proiectelor – pilot, CE va vinde maximum 300 milioane de certificate de emisie din rezerva de nou-intraţi, până la 31 decembrie 2015.
Avantaje naţionale
Experţii români au ajuns la concluzia că realizarea unui asfel de proiect în ţara noastră va duce la menţinerea în exploatare a centralelor termoelectrice cu funcţionare pe lignit autohton, inclusiv a minelor de cărbune aferente. În plus, se vor crea noi locuri de muncă. Pe de altă parte, se creează posibilitatea extinderii implementării tehnologiilor CCS la alţi operatori generatori de emisii de gaze cu efect de seră. Pe plan extern, apare posibilitatea integrării României în infrastructura de transport CO2 europeană; pe plan intern, există posibilitatea de creştere a duratei de viaţă şi a capacităţii de exploatare a rezervelor de ţiţei şi gaze naturale prin injectarea CO2 în zăcămintele epuizate.
Ameninţări
„Netranspunerea Directivei CCS ar însemna că România, ca stat membru al Uniunii Europene, nu ar putea promova documentaţia aplicaţiei pentru un proiect demonstrativ CCS„, se arată în preambulul Ordonanţei de Urgenţă 64/29.06.2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, publicată în Monitorul Oficial din 30.06.2011.
Există şi o condiţie – până la 31 decembrie 2015, proiectul trebuie să ajungă în stadiul care să permită exploatarea comercială. Mai mult, orice întârziere a îndeplinirii obligaţiei României de transpunere a prevederilor Directivei CCS poate provoca prejudicii importante ţării noastre, prin posibilitatea declanşării din partea Comisiei Europene a procedurii de infringement, se precizează în preambulul actului normativ.
Norme de stocare
Ordonanţa de urgenţă stabileşte cadrul juridic pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon, în condiţii de siguranţă din punctul de vedere al mediului, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice. Potrivit actului normativ, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) stabileşte zonele în care pot fi selectate situri de stocare, acestea netrebuind să prezinte riscuri semnificative de scurgere a dioxidului de carbon sau pentru mediu şi sănătate. „Explorarea se realizează numai în baza autorizaţiei de explorare emise de ANRM”, precizează ordonanţa.
De fapt, actul normativ, prin autorizaţia de stocare, stabileşte regulile de constituire, funcţionare şi închidere a siturilor.
Autorizaţia de stocare, emisă de ANRM, impune operatorului potenţial al sitului să prezinte garanţii financiare sau alte măsuri echivalente. Acestea au scopul de a asigura îndeplinirea tuturor obligaţiilor de exploatare, dar şi a celor din etapa postînchidere.
