Stocarea geologică a carbonului în România are toate şansele să devină realitate, Ministerul Mediului promovând un proiect de act normativ prin care legislaţia comunitară în domeniu va fi transpusă şi în cea naţională. Viitoarea ordonanţă de urgenţă va contribui şi la evaluarea proiectului de captare a carbonului pe care statul român vrea să-l realizeze la termocentrala Turceni, finanţarea fiind asigură de Uniunea Europeană în cadrul unui program demonstrativ la nivel comunitar.
Directiva 2009/31 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (CCS), care face parte din pachetul legislativ „Energie – Schimbări Climatice”, a intrat în vigoare la data de 25 iunie 2009. Această directivă a apărut în contextul în care Uniunea Europeană şi-a stabilit ca ţintă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20-30% până în 2020.
Scopul Directivei CCS este de a stabili cadrul legal pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon, sigură din punct de vedere al protecţiei mediului. Stocarea se poate face în două tipuri de formaţiuni geologice – zăcăminte de hidrocarburi epuizate şi acvifere saline, iar rezultatul urmărit este reţinerea permanentă a CO2. Prin Directiva CCS, se stabilesc condiţiile în care poate proceda la această soluţie, astfel încât să se prevină efecte negative asupra mediului şi riscuri pentru sănătatea umană. De aceea, directiva impune obligativitatea autorizării de stocare, act ce reprezintă instrumentul de bază pentru garantarea îndeplinirii prevederilor Directivei CCS.
Directiva CCS cuprinde prevederi detaliate privind selecţia sitului de stocare şi monitorizarea acestuia, precum şi condiţii clare pentru închiderea sitului de stocare şi
transferul de responsabilitate de la operatorul economic către autoritatea competentă, inclusiv obligaţia constituirii unor garanţii financiare.
Clasificare la stocare
Stocarea geologică este una din cele trei componente ale tehnologiei CCS care constă în captarea fluxului de dioxid de carbon emis de instalaţiile industriale, comprimarea şi transportarea la un sit de stocare şi injectarea acestuia într-o formaţiune geologică subterană adecvată, în scopul stocării permanente. Proiectul de ordonanţă de urgenţă promovat de Ministerul Mediului şi Pădurilor reglementează numai stocarea geologică a CO2, etapele de captare şi transport fiind supuse prevederilor unor acte normative existente (OUG 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului).
Proiecte pilot
În vederea atingerii obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, UE a propus realizarea unui Program demonstrativ CCS pe întreg lanţul de captare, transport şi stocare CO2, astfel încât să se obţină şi reducerea costurilor tehnologice aferente. Programul demonstrativ CCS la nivelul UE a fost estimat la 7-12 miliarde de euro, iar pentru acoperirea acestor costuri s-au prevăzut mai multe mecanisme financiare de susţinere, printre care şi fonduri permise de noua Directivă EU ETS – NER Pool – EUA 300. Prin aceasta se prevede posibilitatea utilizării, până la 31 decembrie 2015, a veniturilor obţinute din vânzarea a maximum 300 de milioane de certificate CO2 din rezerva de nou intraţi, iar la implementarea programului va participa Banca Europeană de Investiţii care va avea un rol important în vânzarea certificatelor precum şi în evaluarea şi selecţia proiectelor. Programul prevede ca termen de transmitere a propunerilor de proiecte trei luni de la lansarea programului, respectiv data de 9 februarie 2011.
CO2 la Turceni
România şi-a propus să elaboreze o propunere de proiect demonstrativ în vederea obţinerii finanţării prin Programul UE demonstrativ pentru CCS. Pentru aceasta, a fost adoptat Memorandumul „Plan de acţiune pentru implementarea unui proiect demonstrativ privind captarea şi stocarea carbonului (Carbon Capture and Storage – CCS) în România”, iniţiat de Ministerul Economiei, şi au fost aprobate măsurile necesare elaborării şi promovării documentaţiei aplicaţiei pentru „Proiectul demonstrativ privind captarea şi stocarea carbonului (Carbon Capture and Storage – CCS) în România pentru blocul nr. 6 de 330MW, bloc existent, reabilitat, cu funcţionare pe lignit, la SC Complexul Energetic Turceni SA”. România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a transpune în legislaţia naţională Directiva CCS până la data de 25 iunie 2011.
Pe de altă parte, transpunerea acestei directive cât mai repede poate asigura un plus în evaluarea proiectului românesc în competiţia pentru proiectele demonstrative finanţate de către UE.
Continuare la legislaţie
În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, va trebui promovată o hotărâre de Guvern prin care să fie stabilite garanţiile financiare sau măsurile echivalente pentru operatorii economici care solicită eliberarea autorizaţiei de stocare.
Concomitent, tot în 12 luni, va trebui adoptat un act normativ prin care să se promoveze scheme de sprijin pentru dezvoltarea tehnologiilor privind captarea, transportul şi stocarea dioxidului de carbon.
Toate acestea vor veni într-un cadru ce trebuie să asigure accesul transparent şi nediscriminatoriu al potenţialilor operatori la reţelele de transport şi la siturile de stocare ale dioxidului de carbon.
Încrederea este de bază
Cel mai important document în abordarea acestei metode de eliminare a CO2 este autorizaţia de stocare. Rolul Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale (ANRM) va deveni foarte important, pentru că aceasta va trebui să autorizeze inclusiv activitatea de explorare, de determinare a sitului în care se va stoca dioxidul de carbon.
Autorizaţia de stocare este emisă de ANRM, dar cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Proiectul de OUG stabileşte faptul că ANRM emite autorizaţia de stocare numai dacă „sunt îndeplinite toate cerinţele relevante din prezenta ordonanţă de urgenţă şi din legislaţia relevantă în vigoare”. În plus, „operatorul are o situaţie financiară solidă, este competent din punct de vedere tehnic
şi prezintă încredere în ceea ce priveşte operarea şi controlul sitului şi au fost asigurate formarea şi perfecţionarea profesională şi tehnică a operatorului şi a întregului personal”. Actul normativ nu stabileşte ce este opţional în legislaţie şi nici cum se dovedeşte „încrederea” în operator.
Garanţii
ANRM trebuie să se asigure că operatorul potenţial prezintă, în cadrul solicitării autorizaţiei de stocare, dovada faptului că acesta poate constitui resurse financiare adecvate, sub forma unei garanţii financiare sau a oricăror altor măsuri echivalente. Acestea se stabilesc în scopul garantării îndeplinirii tuturor obligaţiilor care revin în temeiul autorizaţiei de stocare emise, inclusiv a cerinţelor privind închiderea şi etapa
post-închidere. Garanţia financiară se actualizează în mod periodic pentru a lua în considerare modificările privind riscul evaluat de scurgeri şi costurile estimate ale obligaţiilor care revin potrivit autorizaţiei de stocare.
