Ultima rundă de negocieri pentru prelungirea Protocolului de la Kyoto, privind schimbările climatice, s-a terminat cu o victorie cel puţin de imagine – Protocolul va continua şi în următorii 8 ani. Se pare că divergenţele au fost majore şi s-au soldat cu “abţinerea” de a lua angajamente ferme de reducere a emisiilor de CO2 din partea unor mari puteri economice ale lumii. România a obţinut, parţial, ce a vrut – reportarea drepturilor de emisie din prima perioadă de raportare, dar condiţiile puse sunt dure.
Protocolul de la Kyoto va continua şi pentru următorii 8 ani, au decis sâmbătă, 8 decembrie, la Doha delegaţii celor peste 190 de ţări prezente la Conferinţa Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (COP 18), se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Mediului.
Continuarea Protocolului de la Kyoto (KP) va permite implementarea şi urmărirea unui set de angajamente consistente ale statelor Părţi semnatare, vizând în primul rând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). “Succesul de la Doha a fost parţial umbrit de deciziile Rusiei, Japoniei şi Noii Zeelande de a nu-şi mai asuma angajamente obligatorii de reducere a emisiilor sub KP. Pe de altă parte, Canada s-a retras din Protocol, la Durban, cu un an în urmă”, precizează comunicatul. De remarcat, Statele Unite, cel mai mare poluator din lume, nu a aderat niciodată la Protocol, iar statele cu economii emergente, precum China, India şi Brazilia, nu au stabilite, prin Protocol, ţinte de reducere a emisiilor.
“Uniunea Europeană a reuşit să obţină, pe parcursul a două săptămâni de negocieri intense, ca durata Protocolului în a doua perioadă de angajament (CP2) să fie de 8 ani, şi a reconfirmat angajamentul de reducere propriu de 20% faţă de nivelul emisiilor GES înregistrate în 1990. În acest fel, durata CP2 şi angajamentul Uniunii sub Protocol se pliază pe calendarul de implementare şi pe obiectivele din pachetul legislativ Energie – Schimbări Climatice al UE”, se arată în comunicat. Se pare că şi UE şi-a mai stăvilit din avânt, pentru că se gândea ca reducerile de emisiilor de CO2 să ajungă la 30%. Criza economică, efortul financiar necesar pentru aceste ţinte, dar şi politica adoptată de celelalte state au “limitat” UE la măsurile stabilite iniţial.
Reportarea AAU-urilor
“În plus, a fost negociată şi agreată o soluţie pentru reportarea surplusului de Unităţi ale Cantităţii Atribuite (AAU). Surplusul de AAU al ţărilor care au redus emisiile GES mai mult decât se angajaseră a fost reportat integral pentru perioada 2013 – 2020. Acest surplus va putea fi folosit atât pentru conformare internă, cât şi pentru comercializare”, se specifică în comunicat.
România era foarte preocupată de această decizie, pentru că, în prima perioadă de raportare, 2008-2012, nu a reuşit să vândă niciunul dintre drepturile de emisie (AAU) la care avea dreptul. Iniţial, cele aproximativ 300 milioane de drepturi (n.r. – un AAU reprezintă o tonă de CO2 echivalent) valorau cam 1,5 miliarde de euro. Divergenţele între partenerii de guvernare de la acea vreme, PSD şi PDL, dar şi incapacitatea Guvernelor următoare, au făcut ca România să nu valorifice deloc acest potenţial. De aceea, reportarea AAU-urilor era foarte importantă pentru România.
Condiţionalităţi nedorite
Amendamentul la Protocolul de la Kyoto stabileşte şi soluţia preventivă pentru ca acest surplus să nu afecteze integritatea de mediu: limitarea, în perioada 2013 – 2020, a cantităţii de AAU pe care ţările puternic emitente (posibili cumpărători) au dreptul să o achiziţioneze de la ţări care deţin un surplus de AAU reportat din perioada 2008 – 2012.
Angajamentul privind prezervarea integrităţii de mediu a fost întărit printr-un set de declaraţii politice incluzând Australia, Japonia, Liechtenstein, Monaco, Norvegia şi Elveţia, care se angajează să nu achiziţioneze AAU reportate din prima perioadă de angajament sub Protocol (2008-2012), pentru a le folosi în cea de-a doua perioadă (2013 – 2020). Măsura este extrem de neplăcută pentru ţara noastră, pentru că existau negocieri destul de avansate pentru ca Japonia să cumpere drepturi de emisie româneşti.
Şi Uniunea Europeană a inclus în Decizia de la Doha o declaraţie politică. Aceasta subliniază că pachetul legislativ Energie – Schimbări Climatice, prin care UE implementează propriile măsuri de reducere a emisiilor GES, nu permite folosirea surplusului de AAU din 2008 – 2012 pentru atingerea obiectivelor sub KP din perioada 2013 – 2020.
Amendamentul la Protocolul de la Kyoto instituie şi un mecanism pentru creşterea ambiţiei în ce priveşte ţintele de reducere a emisiilor GES, susţine comunicatul ministerial. Documentul prevede că, până în 30 aprilie 2014, Părţile au posibilitatea să anunţe oficial noi obiective de reducere a emisiilor, care trebuie să fie mai ambiţioase decât cele asumate la Doha pentru CP2.
Impact pentru România
Pentru România, rezultatele Conferinţei de la Doha permit continuarea politicilor flexibile destinate propriilor politici climatice şi atingerii obiectivelor asumate la nivel european şi global. Deciziile luate la COP 18 vor permite continuitatea mecanismelor de piaţă, inclusiv a celor în care ţara noastră este participant activ – mecanismul Implementare în comun (JI) şi tranzacţiile cu Unităţi ale Cantităţii Atribuite (AAU), precizează comunicatul.
Amendamentul la Protocolul de la Kyoto urmează să fie ratificat de ţările semnatare. Până la momentul intrării depline în vigoare a prevederilor pentru CP2, deciziile luate la Doha vor asigura funcţionarea fără întrerupere, în baza unor soluţii tranzitorii, a întregului sistem Kyoto – monitorizarea, verificarea şi raportarea în domeniul reducerii emisiilor GES, dar şi mecanismele de piaţă sub KP.
Deziluzii
Runda de la Doha a înregistrat un progres modest în negocierile sub Platforma Durban (ADP, conferinţa de anul trecut pentru Protocol s-a ţinut în oraşul Durban din Africa de Sud), care pregăteşte viitorul acord global post-Kyoto (2020), cu angajamente obligatorii pentru toate statele Părţi la Convenţie. Nu s-a reuşit stabilirea unui program cu obiective clare şi cu un calendar definit pentru anul 2013, în special ca urmare a opoziţiei unora dintre economiile emergente.
S-a convenit în schimb intensificarea lucrului sub Platforma Durban în anul 2013, cu scopul stabilirii unui program de lucru detaliat pentru anul 2014. ADP va pregăti un text consolidat destinat negocierii la nivel înalt şi îl va fi pune la dispoziţia celor 195 de State Părţi la Convenţie cel târziu în luna mai 2015. În plus, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a anunţat că acestui subiect îi va fi dedicată şi o reuniune a liderilor globali, în cursul anului 2014, completează comunicatul.
