Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (MEEMA) a revizuit proiectul Planului Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC) 2021-2030, în urma recomandărilor formulate de Comisia Europeană, implementarea acestuia, doar în ceea ce privește sectorul energetic, necesitând investiții de 22,6 miliarde euro. Proiectul este în consultare publică până la finele lunii februarie. România își propune să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu aproape 44% față de anul 2005, în condițiile în care Uniunea Europeană și-a propus să-și reducă emisiile cu 40% față de anul 1990! Mai ales că datele oficiale arată că, în anul 2017, emisiile de gaze cu efect de seră din România au înregistrat valoarea de 92 milioane tone echivalent CO2, în scădere cu 60% comparativ cu emisiile înregistrate în anul 1990! Practic, România avea deja, din anul 2017, o reducere a emisiilor poluante cu 50% mai mari față de ținta UE pentru 2030 (deja România avea cu 60% mai puține emisii, față de 40% cât își propune UE). Nu înțelegem de ce trebuie să reducem cu alte 44% și încă față de anul 2005!
Uniunea Europeană s-a angajat să conducă tranziția energetică la nivel global, prin îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Acordul de la Paris privind schimbările climatice, care vizează furnizarea de energie curată în întreaga Uniune Europeană. Pentru a îndeplini acest angajament, Uniunea Europeană a stabilit obiective privind energia și clima la nivelul anului 2030: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 40% până în 2030, comparativ cu 1990; un consum de energie din surse regenerabile de 32% în 2030; îmbunătățirea eficienței energetice cu 32,5% în 2030; interconectarea pieței de energie electrică la un nivel de 15% până în 2030.
La momentul actual, sectorul energetic contribuie cel mai mult la emisiile de carbon în România. Emisiile de GES din acest sector reprezintă aproximativ 55% din totalul emisiilor, exclusiv sectorul transporturilor, la nivelul anului 2016. România contribuie la total emisii GES de la nivelul Uniunii Europene cu aproximativ 2,5% din total, pondere în scădere comparativ cu 1990, când contribuția era de peste 4%.
Cea mai mare pondere a acestor emisii este reprezentată de emisiile cauzate de sectorul energetic. În ceea ce privește emisiile la nivelul anului 2017, sectorul energetic cauzează 66% din total emisii, industria energetică reprezentând sursa principală (33% din total emisii cauzate de întreg sectorul energetic, un sfert din total emisii GES înregistrate în 2017), fiind urmat de agricultură (17%) și producție industrială (12%).
În urma recomandărilor Comisiei Europene, contribuția actualizată a României la realizarea obiectivelor Uniunii Europene până în 2030 își propune mai multe obiective. Astfel, emisiile de gaze cu efect de seră (ETS) vor scădea cu 43,9% în anul 2030 față de anul 2005, iar cele non – ETS vor scădea cu 2%. ETS este sistemul de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în UE (de exemplu, producția de energie electrică în termocentralele pe cărbune și gaze naturale, care trebuie să achiziționeze certificate CO2); sectoarele non-ETS sunt, de exemplu, agricultura și transporturile.
De remarcat, în PNIESC se arată că emisiile de GES s-ar putea să fie și mai reduse, printre altele, ca urmare a diminuării consumului final de energie, precum și a scăderii producției de energie electrică din cărbune.
Potrivit PNIESC, emisiile de gaze cu efect de seră au tot scăzut în România, cea mai mare reducere fiind înregistrată la nivelul anului 1991, de aproximativ 19% comparativ cu 1990. Acest lucru s-a datorat în principal scăderii activității industriale, unde s-a înregistrat o scădere de 27% în același an. Mai mult, în Plan se arată că, în România, emisiile GES cauzate de procesele industriale au înregistrat o scădere cu 64% în perioada 1989-2011 din cauza scăderii activității industriale după perioada comunistă.
Încă nu știm de ce România trebuie să-și reducă emisiile de GES cu aproape 44% față de anul 2005 (prag ce ar putea fi depășit!), în condițiile în care UE trebuie să-și reducă emisiile cu 40% față de anul 1990!
30,7% surse regenerabile de energie în 2030
În PNIESC se arată că ponderea globală a energiei din surse regenerabile (SRE) în consumul final brut de energie va fi, în anul 2030, de 30,7%, din care ponderea SRE în sectorul energiei electrice va fi de 49,4%, SRE în sectorul transporturi – 14,2%, iar SRE în sectorul încălzire – răcire – 33%.
În ceea ce privește eficiența energetică în 2030, față de 2007, consumul primar de energie trebuie să scadă cu 45,1%, iar consum final de energie – cu 40,4%.
Astfel, pentru atingerea țintelor, România va dezvolta capacități adiționale de SRE de aproximativ 6.900 MW comparativ cu anul 2015. “Pentru realizarea acestei ținte este necesară asigurarea unei finanțări corespunzătoare din partea UE în sensul asigurării unei adecvanțe corespunzătoare a rețelelor electrice, dar și a flexibilității producerii de E-SRE prin instalarea de capacități de back up pe gaze naturale, capacități de stocare și utilizarea de tehnici inteligente de management a rețelelor electrice. România a ales să adopte o abordare prudentă cu privire la nivelul de ambiție, ținând cont de particularitățile naționale și necesarul de investiții în SRE, atât pentru înlocuirea capacităților care ating durata maximă de operare cât și pentru cele noi, în vederea atingerii țintelor asumate în PNIESC, având în vedere că Regulamentul (UE) 2018/1999 stipulează faptul că în viitoarele revizuiri ale PNIESC ajustarea cotelor se poate face numai în sensul creșterii. În conturarea acestei abordări, mai trebuie mentionat și faptul că procesul de implementare a recomandărilor s-a confruntat și cu o lipsă a datelor necesare elaborării unui plan detaliat cu privire la măsurile, acțiunile, resursele financiare avute în vedere de autoritățile române pentru îndeplinirea țintelor de SRE în perioada 2021-2030 mai ales în zona SRE încălzire-răcire și transport. O nouă analiză/ajustare a țintei 2030 va putea fi efectuată odată cu revizia PNIESC, moment la care vor putea fi estimate mult mai bine efectele implementării Directivei 2018/410 și ale programelor de susținere a Green Deal“, se arată în PNIESC.
În ceea ce privește dimensiunea securității energetice, Comisia a recomandat României o descriere a măsurilor de sprijin, care facilitează îndeplinirea obiectivelor din domeniul securității energetice, cu accent pe diversificarea surselor de energie și reducerea dependenței energetice. Pentru a asigura securitatea energetică la nivel național, România a luat sau se angajează să ia măsuri pentru implementarea mai multor proiecte în ceea ce privește diversificarea resurselor: implementarea cu celeritate a cadrului legal necesar deciziilor finale de investiție în exploatarea resurselor de gaze naturale din zona Mării Negre; adoptarea Planului de decarbonare propus de Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de energie electrică pe bază de cărbune – cu scopul de a asigura o tranziție sustenabilă către o producție de energie electrică cu emisii reduse de carbon; diversificarea surselor de uraniu pentru Nuclearelectrica; prelungirea duratei de operare și construcția de capacități nucleare noi; dezvoltarea de noi capacități pe SRE și integrarea cu alte piețe din regiune, precum și promovarea utilizării hidrogenului; dezvoltarea/optimizarea infrastructurii existente a rețelelor de energie electrică și gaze naturale, cu impact pozitiv asupra capacității de preluare a energiei produse din SRE și asupra nivelului de interconectivitate; dezvoltarea capacităților de stocare.
Prin varianta actualizată a Planului, România clarifică și obiectivul asumat privind nivelul de interconectivitate a rețelelor electrice de transport, care se va situa la 15,4% în 2030, pe baza unui calendar de progres a proiectelor actuale și preconizate, administrat de operatorul de transport și sistem al energiei electrice, Transelectrica.
Obiective naționale utopice
“România își propune să aducă o contribuție echitabilă la realizarea țintei de decarbonare a Uniunii Europene și va urma cele mai bune practici de protecție a mediului. Aplicarea schemei EU-ETS și respectarea țintelor anuale de emisii pentru sectoarele non-ETS reprezintă angajamentele principale pentru realizarea țintelor. Pentru sectoarele care fac obiectivul schemei EU-ETS, obiectivul general al României de reducere a emisiilor se ridică la aproximativ 44% până în 2030 față de anul 2005”, se mai arată în PNIESC.
Potrivit Planului, “procesul de decarbonare va fi influențat și de îndeplinirea următoarelor obiective strategice aferente economiei circulare: Creșterea ratei de reutilizare și de reciclare a deșeurilor municipale la minimum 70% până în 2030 (minim 50% până la sfărșitul anului 2025); Reducerea cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea de deșeuri biodegradabile municipale generată în anul 1995, până la sfârșitul anului 2020; Depozitatea până la finalul anului 2025 numai a deșeurilor supuse în prealabil unor operații de tratare; Creșterea ratei de reciclare a deșeurilor din ambalaje la 80% până în 2030, având ca obiective intermediare o rată de 60% până în 2020 și de 70% până în 2025; Interzicerea depozitării materialelor reciclabile precum mase plastice, metale, sticlă, hârtie și carton, precum și a deșeurilor biodegradabile până în 2025, eliminare completă a depozitării deșeurilor până în 2030; Dezvoltarea piețelor de materii prime secundare de înaltă calitate, inclusiv prin evaluarea valorii adăugate aduse de criteriile de stabilire a încetării statutului de deșeu aplicabile anumitor materiale; Creșterea gradului de valorificare energetică la minim 15% până la finalul anului 2025; Creșterea gradului de colectare separată a deșeurilor reciclabile pe trei fracții (hârtie și carton, plastic și metal și sticlă) astfel încât să se atingă o rată minimă de capturare de 52% în fiecare județ și în municipiul București“.
Ceea ce înseamnă că anul acesta trebuie reduse la 35%, față de 1995, cantitățile de deșeuri biodegradabile municipale depozitate, iar rata de reciclare a deșeurilor din ambalaje trebuie să ajungă la 60%. Ținte absolut utopice!
Eoliene și fotovoltaice “la greu”
Potrivit PNIESC, până în anul 2030, trebuie instalați 2.300 MW eolieni și 3.700 MW fotovoltaici. Astfel, până în anul 2022, trebuie instalați 822 MW eolieni și 994 MW fotovoltaici, până în 2025 – 559 MW eolieni și 1.037 MW fotovoltaici, până în 2027 – 556 MW eolieni și 528 MW fotovoltaici, iar până în 2030 – 365 MW eolieni și 1.133 MW fotovoltaici. Având în vedere că s-au instalat în perioada 2010 – 2016, iar durata de viață este de circa 20 de ani, până în anul 2030 vor trebui retehnologizați circa 3.000 MW eolieni și 1.350 MW fotovoltaici.
Planul prevede și construirea a 2.900 MW pe gaze naturale (ciclu combinat și cogenerare), 1.088 MW în hidrocentrale peste 10 MW, precum și 675 MW nucleari.
Gazele naturale vor fi cel mai mult utilizate, în special pentru a înlocui cărbunele. Astfel, PNIESC prevede construcția unui bloc nou de 200 MW pe gaz cu funcționare flexibilă la SE Craiova, care presupune realizarea unui bloc energetic cogenerare de înaltă eficiență pe gaz natural pentru alimentarea cu energie termică a municipiului Craiova și a operatorilor economici (FORD etc.), care va înlocui capacitățile energetice actuale pe lignit de 2×150 MW; construcția unui bloc nou de 400 MW în tehnologie CCGT la SE Turceni, care presupune realizarea unui bloc cu eficiență ridicată, funcționare flexibilă (2 turbine pe gaz și cazan recuperator + turbină abur), care va înlocui o capacitate existentă de 300 MW pe lignit la SE Turceni; construcția a 2 blocuri de 400 MW în tehnologie CCGT la SE Ișalnița, care presupune realizarea unor blocuri cu eficiență ridicată, funcționare flexibilă, care vor înlocui blocurile 7 și 8 cu capacitate existentă 2×315 MW pe lignit la SE Ișalnița. Planul prevede și urgentarea demarării investiției de realizare a unei capacități energetice noi, în ciclu mixt pe gaze, în zona de Nord Vest (Mintia), precum și realizarea unui grup nou de circa 70 MW la Midia. Și Elcen București trebuie să se modernizeze. Astfel, Planul prevede implementarea unei unități de cogenerare cu ciclu combinat în cadrul CTE Grozăvești, care presupune realizarea unei noi unități de producere de energie în cogenerare de înaltă eficiență în tehnologie ciclu combinat gaze-abur, cu funcționare pe gaze; implementarea unei unități de cogenerare în ciclu combinat în cadrul CTE București Sud, care presupune realizarea unei noi instalații de cogenerare de înaltă eficiență (ciclu combinat gaz-abur) de circa 200 MWe și circa 200 MWt, precum și implementarea unei capacități noi de producere a energiei, în cogenerare de înaltă eficiență, cu funcționare pe gaze naturale, în cadrul CTE Progresu, și reabilitarea ciclului combinat din CTE București Vest, în vederea prelungiri duratei de viață sau implementarea unei unități noi în ciclu combinat de cca. 186 MWe și cca. 170 Gcal/h.
