Autorităţile de la Bucureşti par că, uşor uşor, vor nu numai să refacă Imperiul Austro – Ungar, ba chiar să-l şi mărească, prin „alipirea” întregii Românii. Şi asta fix în anul în care sărbătorim 100 de ani de la unirea Transilvaniei cu Ţara şi împlinirea „României dodoloaţe”. Pare un exemplu mărunt, dar, din punctul nostru de vedere, edificator: stabilirea redevenţelor la gaze naturale.
La prima vedere, între Imperiul Austro-Ungar şi gazele naturale din România nu este nicio legătură. Ei bine, nu este aşa! Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a lansat în dezbatere publică un ordin privind metodologia de stabilire a preţului de referinţă pentru gazele naturale extrase din România (vezi – proiect ordin ANRM). Acest preţ este necesar pentru calcularea contravalorii redevenţei datorate bugetului de stat de către producătorii interni de gaze naturale.
Au fost o mulţime de probleme legate de acest subiect. În raportul pe anul 2015, publicat la începutul anului trecut, Curtea de Conturi arăta că ANRM a stabilit în mod incorect prețul de referință al gazelor naturale, prin urmare redevențele cuvenite bugetului de stat au fost mai mici cu circa 4,6 miliarde de lei. Adică, nici mai mult, nici mai puţin de un miliard de euro!
Prin urmare, ANRM a apelat la ajutorul specialiştilor din cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze (UPG) din Ploieşti. Prin studiul UPG au fost elaborate două variante: metoda preţului PLATTS (preţ preluat din revista PLATTS) şi varianta preţului HUB (preţurile stabilite pe o bursă externă). La solicitarea ANRM, UPG a elaborat varianta a treia, care lua în calcul atât preţul intern, cât şi cel extern (HUB sau PLATTS). Tot ANRM a cerut o revizuire, iar UPG a venit cu varianta a patra, din care era eliminat preţul reglementat de pe piaţa internă (vezi – referat ANRM).
După toată această „frăsuială”, ANRM a rămas la varianta a doua, care ia în calcul un preţ stabilit într-un hub extern. Iar „cireaşa pe tort” este că ANRM a ales hubul de la Baumgarten, de lângă Viena!
Nicio clipă nu s-au gândit reprezentanţii ANRM că, în România, funcţionează, în prezent, două burse de gaze: Opcom şi BRM! Mai mult, la Bursa Română de Mărfuri, potrivit unui comunicat de presă al instituţiei, până la sfârşitul lunii octombrie 2017 se tranzacţionase deja circa 70% din consumul intern de gaze.
La Baumgarten nu se tranzacţionează nici măcar un milimetru cub de gaze româneşti! În primul rând că nu există tehnic posibilitatea de a exporta gaze din România, iar, în al doilea rând, pentru că gazele din producţia internă abia reuşesc să facă faţă, în prezent, cererii interne.
Mai mult, aprobarea în Parlament a OUG 64/2016, care introduce liberalizarea totală a producţiei interne de gaze naturale, a stârnit adevărate „războaie” între actorii din piaţă, drept pentru care a fost de două ori întoarsă în Comisia de industrii a Camerei Deputaţilor. Cel mai „fierbinte” subiect a fost cel ce privea tranzacţionarea producţiei interne: parlamentarii au dorit să rămână o singură bursă de gaze, Opcom, pe care să se vândă toată producţia internă, procent coborât apoi la 70%. În acest „război” a intervenit până şi comisarul european pentru Energie și Schimbări Climatice, Miguel Canete, care a transmis o scrisoare autorităților române, în care își exprimă dezacordul cu privire la tranzacționarea angro a 70% din producția internă de gaze exclusiv pe OPCOM.
Ceea ce demonstrează că există un interes enorm al producătorilor de a-şi vinde gazele pe bursele din România!
De remarcat, în principiu, redevenţele ar trebui plătite la preţul efectiv obţinut de producător în urma vânzării gazelor naturale, fie pe bursă, fie prin contracte bilaterale directe. Cum românii sunt „Stan Păţitu’”, în urma dezastrului lăsat în urmă de “băieţii deştepţi din energie”, ar vrea mai multă transparenţă la încheierea contractelor, mai ales acolo unde este vorba şi de averea statului. De aceea, tranzacţiile pe bursă sunt preferabile celor directe. Există, însă, regulamente interne şi internaţionale, precum REMIT, care obligă producătorii şi furnizorii să transmită autorităţilor naţionale şi europene toate contractele de vânzare/cumpărare. Dacă se observă abateri de la preţurile medii, autorităţile iau măsuri. În consecinţă, nu se pot face tranzacţii la preţuri „preferenţiale”! Aşa că redevenţele ar putea fi plătite la preţurile efectiv obţinute de producători.
Totuşi, pentru o mai bună predictibilitate a sumelor ce ar urma să fie încasate la buget, este preferabil, probabil, un preţ de referinţă pentru redevenţe stabilit pe bursă.
Şi, aşa cum s-a observat, bursele de gaze din România chiar funcţionează! De ce a ales ANRM bursa de la Viena, când 70% din gaze se tranzacţionează la BRM?! Răspunsul pare unul singur: autorităţile de la Bucureşti ţin cu tot dinadinsul să ne împingă pe toţi în Imperiul Austro – Ungar! Şi încă în an Centenar!
2 comentarii
Nu stiti ca toate preturile din Romania se raporteaza la preturile din Europa, mai putin salariile noastre? Asta e mania guvernantilor nostri, sa raporteze preturile noastre la cele din Europa, dar fara sa spuna nimic despre puterea noastra de cumparare.
Eventual sa scrieti un articol si despre intelegerea pe care domnul ministru de externe al Romaniei, Excelenta Sa Teodor Melescanu,, a semnat-o in Ungaria prin care a angajat Romania sa exporte toate gazele din Marea Neagra. Daca vom ajunge sa importam gaze de la rusi si gazele din Marea Neagra le vom exporta in Occident, vom fi de rasul curcilor.
Comments are closed.