Directorii generali ai şase mari companii europene au semnat, la Paris, cu ocazia World Gas Conference (WGC – Conferinţa Mondială a Gazelor), o scrisoare deschisă (vezi ataşament – Scrisoarea celor 6) adresată ONU şi guvernelor lumii, prin care cer taxarea “mai agresivă“ a emisiilor de gaze cu efect de seră. Practic, este “o lovitură“ dură la adresa termocentralelor pe cărbune. De altfel, pe parcursul celor 5 zile ale evenimentului, s-a tot vorbit despre înlocuirea cărbunelui cu gazul natural, cel puţin în producerea de energie electrică. Mai exact, se doreşte ca electricitatea să fie produsă, în special, din surse regenerabile de energie. Cum acestea nu au o producţie constantă, se doreşte ca serviciile de sistem să fie realizate de grupurile pe gaz natural, această hidrocarbură poluând aproximativ jumătate faţă de cărbuni.
De remarcat, americanii, mari producători de cărbune şi de energie pe baza acestuia, nu au semnat scrisoarea şi au rămas circumspecţi la această iniţiativă, deşi sunt şi mari producători de gaze naturale şi, în curând, SUA vor deveni şi exportator net de gaze. Şi cel mai mare producător de gaze din Europa, grupul rus Gazprom, a anunţat că mai meditează asupra deciziei de a se alătura demersului celor şase companii europene.
„Scrisoarea celor şase” a fost înmânată ministrului francez de Externe, Laurent Fabius, şi Christianei Figueres, secretarul executiv al UNFCCC (Convenţia ONU pentru Schimbări Climatice). Documentul a fost semnat din partea BG Group plc de către Helge Lund (director general executiv – CEO), BP plc – de către Bob Dudley (CEO), Eni S.p.A. – Claudio Descalzi (CEO), Royal Dutch Shell plc – Ben van Beurden (CEO), Statoil ASA – Eldar Saetre (CEO) şi Total S.A. – Patrick Pouyanné (CEO).
“Companiile noastre deja au luat o serie de măsuri pentru a limita emisiile, cum ar fi creşterea ponderii gazelor naturale în producţia de energie, îmbunătățirea eficienței energetice în operațiunile și produsele noastre, furnizarea de energie regenerabilă, investiţii în captarea şi stocarea CO2, explorarea şi utilizarea unor noi tehnologii şi modele de afaceri cu amprentă mai scăzută de carbon“, se arată în Scrisoarea celor şase. “Aceste acțiuni sunt o parte esențială a misiunii noastre de a oferi celui mai mare număr posibil de persoane acces la energie durabilă și sigură. Pentru ca noi să facem mai mult, avem nevoie ca guvernele din întreaga lume să ne ofere un cadru politic ambiţios, pe termen lung, clar şi stabil. Acest lucru ar reduce incertitudinea și ar stimularea investițiile în tehnologii cu emisii reduse de carbon. Noi credem că un preţ al CO2 ar trebui să fie un element – cheie al acestui cadru politic. Dacă guvernele vor acţiona asupra preţului carbonului, acesta va descuraja opţiunile cu emisii mari şi vor încuraja cele mai eficiente metode de reducere a emisiilor pe scară largă, inclusiv reducerea cererii pentru majoritatea combustibililor fosili cu carbon intensiv, o mai mare eficiență energetică, utilizarea gazelor naturale în loc de cărbune, creșterea investițiilor în captarea și stocarea carbonului, producerea de energie din surse regenerabile, construcţia de clădiri şi reţele inteligente, maşini ecologice și noi modele de afaceri şi comportamentale privind mobilitatea. Cerem guvernelor şi participanţilor la COP 21 să introducă sisteme de stabilire a prețurilor la carbon în cazul în care acestea nu există încă la nivel național sau regional şi să creeze un cadru internațional, care ar putea conecta, în cele din urmă, sistemele naționale. Prețurile la carbon adaugă, evident, un cost în plus pentru producția și produsele noastre, dar un cadru politic de stabilire a prețurilor la carbon va contribui la crearea unei foi de parcurs clare pentru viitoarele investiţii, la condiţii de concurenţă echitabile pentru toate resursele, indiferent de zona geografică, şi la asigurarea unui viitor mai durabil“, se mai arată, printre altele, în Scrisoarea celor şase.
Într-un discurs la WGC 2015, încă şeful Engie (GDF Suez), Gérard Mestrallet, a declarat că instrumentul cel mai adecvat pentru a reduce emisiile de CO2 reprezintă stimularea inovării și a creșterii sectoarelor mai puțin poluante, inclusiv utilizarea gazelor naturale. “Am prezentat această idee la nivel european, în cadrul propunerilor făcute în cadrul Grupului Magritte, care reunește liderii a 11 mari companii energetice europene, inclusiv colegii noștri de la E.ON Gaz, Eni, GasTerra, RWE și Gas Natural Fenosa. Împreună am pledat pentru refacerea pieței europene ETS (n.r. – sistemul european de comercializare a certificatelor de gaze cu efect de seră), combinată cu sistemul Market Stability Reserve, care pot reglementa numărul de certificate de carbon emise. Personal, susțin acum introducerea acestei „busole climatice”, care ar fi un preț global al carbonului în Business Dialog, un nou organism, care reunește șefii de Guvern și șefii de afaceri înainte de COP 21, și pe care am onoarea de a-l prezida“, a spus Mestrallet.
Gazprom se mai gândeşte
Pe de altă parte, Alexander Medvedev (foto), vicepreşedintele concernului rus Gazprom (cel mai mare producător mondial de gaze) a declarat că grupul rus este pregătit să „ia în considerare” inițiativa celor șase mari companii europene de introducere a unui sistem de tarifare pentru emisiile de CO2. Cu toate acestea, Medvedev, vorbind la Conferința Mondială de Gaze de la Paris, s-a plâns că aceste șase grupuri energetice europene „nu au informat sau consultat Gazprom referitor la propunere” înainte de a deveni public.
Gazprom va trebui să primească „documente referitoare la propunere” înainte de a lua orice decizie cu privire la problemă, deoarece este imposibil să se facă o judecată bazată pe informațiile disponibile până în prezent doar din articolele mass-media. „Poate Gazprom va sprijini propunerea”, a spus Medvedev.
Dacă propunerea va fi implementată, va conduce la o creştere a înlocuirii cărbunelui cu gaze naturale, argumentul experţilor fiind că termocentralele pe gaze produc de două ori mai puţine gaze cu efect de seră decât cele pe cărbune.
Gazprom ar fi, probabil, un beneficiar major al acestei propuneri, având în vedere că este unul dintre cei mai importanţi furnizori de gaze naturale ai Europei, chiar dacă, în ultimii ani, cota sa de piaţă a mai scăzut.
Participanții la conferința de la Paris au denumit rapid propunerea un „impozit pe CO2”.
Gazprom, prin intermediul filialei sale Gazprom Marketing & Trading, a participat la schema de comercializare a emisiilor de carbon la nivel mondial din 2008, conform companiei.
AIE alături de „cei şase”
„Este foarte greu pentru gaz să concureze într-o lume cu un cărbune foarte ieftin şi cu costuri din ce în ce mai scăzute la energia regenerabilă”, a declarat Maria van der Hoeven (foto), director executiv al Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE). Ea a completat că, în ţările cu legislaţie de mediu mai slabă, cărbunele rămâne principala opţiune, iar în ţările cu legislaţie de mediu mai dură sunt susţinute energiile regenerabile.
Astfel, estimările AIE sunt că, în următorii 5 ani, cererea de gaze va creşte mai puţin decât se preconiza, în special din cauza creşterii economice mai lente ale unor ţări consumatori – cheie, precum China. AIE se aşteaptă ca cererea de gaze să crească cu 2% în următorii 5 ani, faţă de prognoza anterioară, care estima o creştere a cererii cu 2,3% anual. Cererea slabă a venit ca o dublă lovitură pentru producătorii de gaze, care şi-au văzut înjumătăţite, anul trecut, preţurile pe pieţele spot de GNL, iar preţul scăzut al petrolului a început să se resimtă şi în contractele de GNL pe termen lung.
Van der Hoeven nu crede că se vor opri investiţiile în GNL deja începute, dar pune sub semnul întrebării proiectele pentru care nu s-a luat încă o decizie. „Datorită necesarului mare de capital şi a termenelor lungi, proiectele în GNL sunt ceea ce mie îmi place să le numesc „soft target” pentru reducerea investiţiilor, multe dintre acestea fiind susceptibile de a fi amânate sau chiar anulate”, a mai spus şefa AIE.
Maria van der Hoeven a îndemnat companiile să urmeze exemplul „celor şase” şi să ceară înfiinţarea unui sistem mondial al preţului la carbon, în condiţiile în care sunt tot mai aprinse dezbaterile între marii jucători europeni şi americani din domeniul petrolului şi gazelor.
Directori executivi ai celor mai maril companii americane, Chevron și ExxonMobil, au respins posibilitatea de a adera la „Scrisoarea celor şase”. În schimb, au spus că este timpul pentru ţările europene să adopte fracturarea hidraulică, metodă care a dus la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră din SUA, prin utilizarea gazelor naturale, mai multe şi cu costuri reduse datorită utilizării acestei metode.
Pierderi „la gura sondei”
Nu este singura iniţiativă menită să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. „Flăcările din șantierele petroliere din întreaga lume ard aproximativ 140 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, provocând peste 300 de milioane de tone de dioxid de carbon emise în atmosferă”, a declarat Anita George (foto), senior director al Băncii Mondiale.
„Dacă s-ar folosi acest gaz pentru generarea de energie, ar putea oferi aproximativ 750 miliarde de kilowați ore sau mai mult decât întreaga energie consumată în prezent de Africa”, a mai spus Anita George.
Banca Mondială a lansat, recent, o iniţiativă privind eliminarea, până în anul 2030, a gazelor arse la „gura sondei”. Iniţiativa a fost semnată de 10 guverne, 10 companii energetice şi 7 instituţii internaţionale. Companii precum Shell, Total, Statoil, Eni și guvernele Rusiei, Angolei, Franței, Norvegiei, Kazahstanului etc. au semnat acest document.
