Războiul din Iran a generat una dintre cele mai paradoxale dinamici ale pieței materiilor prime din ultima perioadă. În timp ce prețul țițeiului rămâne la un nivel extrem de ridicat, aurul și argintul, care erau beneficiarii tradiționali ai instabilității geopolitice, au suferit scăderi masive în ultima lună. Elementul care leagă aceste trei mărfuri este inflația, iar aceasta prezintă o imagine mai nuanțată decât simpla poveste conform căreia războiul înseamnă prețuri mai mari.
”Petrolul brut rămâne cea mai clară expresie a greutății economice a conflictului. Prețul petrolului Brent a urcat la peste 110 dolari la începutul sesiunii de luni, dar s-a corectat la aproximativ 101 dolari pe baril după ce președintele Trump a declarat că SUA vor amâna planul de a ataca infrastructura energetică a Iranului, în urma a ceea ce el a numit „discuții productive” cu această țară. Chiar și după această scădere, în ultima lună prețul petrolului Brent s-a majorat cu 41%. Creșterea extraordinară a prețurilor a fost declanșată de închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz, îngusta cale navigabilă prin care trece aproximativ 20% din aprovizionarea zilnică mondială cu petrol transportat pe mare. Acest lucru a generat o criză de aprovizionare și un val de îngrijorări la nivel global”, spune analistul eToro, Bogdan Maioreanu.
Perturbarea energetică este parțial structurală, nu doar speculativă: atacurile asupra rafinăriilor și infrastructurii de stocare din Golf au provocat unele daune de durată și au amplificat temerile legate de aprovizionare. Pe 2 martie, QatarEnergy a oprit producția de GNL în urma unui atac cu drone iraniene, punând sub presiune piața globală a GNL, care se bazează pe Qatar pentru o cincime din aprovizionarea sa. Șeful Agenției Internaționale pentru Energie estimează că cel puțin 40 de active energetice critice din nouă țări din Orientul Mijlociu au fost „grav sau foarte grav avariate”, iar acest lucru amenință să mențină prețurile petrolului la un nivel ridicat pentru o perioadă mai lungă, chiar dacă războiul din Iran s-ar încheia în curând.
Evoluția aurului pe parcursul conflictului nu a fost nici ea liniară. Când atacurile SUA și ale Israelului l-au ucis pe Liderul Suprem al Iranului în ultima săptămână din februarie, prețul aurului a crescut cu 5,2% peste noapte, atingând pentru scurt timp 5.418 dolari pe uncie pe 2 martie. Înainte de începerea conflictului, J.P. Morgan a adoptat o poziție agresiv-optimistă, prognozând că aurul ar putea ajunge la 6.300 de dolari până la sfârșitul anului. Raliul s-a dovedit însă de scurtă durată. Ieri, prețul spot al aurului s-a prăbușit la 4.135 de dolari pe uncie, ștergând în câteva ore câștigurile înregistrate în săptămânile precedente de pe urma situației geopolitice. Aurul a pierdut 15% din valoarea sa în ultima lună. Argintul s-a descurcat și mai prost, pierzând aproape 20% în ultimele 30 de zile.
Instabilitatea aduce riscuri, investitorii cerând prime mai mari. Randamentul obligațiunilor de stat americane pe 10 ani a crescut cu aproape 0,5 puncte procentuale de la începutul lunii, ajungând la 4,421%, cel mai ridicat nivel din vara anului 2025 încoace. Creșterea ratelor exercită o presiune descendentă asupra acțiunilor și întărește monedele, ceea ce, la rândul său, devalorizează active precum aurul. În paralel, piața asistă la vânzări rapide, pe măsură ce investitorii își încasează profiturile obținute din creșterea de 66% a aurului de anul trecut.
”Ceea ce observăm seamănă cu un eveniment clasic de lichidare de poziții, caracterizat prin ieșiri din ETF-uri, vânzări forțate și investitori care își închid pozițiile pentru a-și acoperi pierderile din alte părți. Această schimbare eclipsează temporar sprijinul structural oferit de achizițiile băncilor centrale, care au constituit piatra de temelie a tendinței ascendente a prețului aurului pe termen lung”, spune analistul.
Mecanismul care leagă toate cele trei mărfuri într-o buclă de feedback descrescătoare pentru metalele prețioase este inflația. Prețurile ridicate ale petrolului determină creșterea costurilor în întreaga economie globală, forțând băncile centrale să amâne reducerile de dobânzi pe care piețele le așteptau. Activele fără randament, precum aurul și argintul, devin structural mai puțin atractive într-un mediu cu dobânzi mai mari pe o perioadă mai lungă de timp, iar aceasta este tocmai capcana pe care a creat-o războiul din Iran.
Astfel, petrolul crește din cauza conflictului, inflația crește din cauza petrolului, așteptările privind dobânzile se consolidează din cauza inflației, aurul scade din cauza creșterii ratelor dobânzilor, în timp ce argintul, care are o dublă utilizare ca activ de refugiu și metal tehnic, este afectat de perspectivele unei încetiniri a economiei globale. Ironia este că tocmai criza care trebuia să dea aurului vânt în pânze a devenit acum ancora sa grea.
Dinamica tripartită depinde acum de o singură variabilă: cât va dura conflictul. O rezolvare rapidă ar putea face ca prețul petrolului Brent să se prăbușească înapoi spre 65 de dolari, ceea ce ar ușura presiunea inflaționistă și ar putea reaprinde raliul aurului. Un război prelungit riscă însă să mențină prețul petrolului la peste 100 de dolari, să mențină inflația la un nivel ridicat și să lase metalele prețioase într-un echilibru incomod, refugii sigure din punct de vedere tehnic, dar practic împovărate de chiar criza de pe urma căreia ar fi trebuit să beneficieze.
”Deocamdată, Strâmtoarea Hormuz influențează soarta tuturor celor trei. Petrolul este cea mai puternică voce a mărfurilor în acest război. Luni, prețul petrolului Brent a scăzut cu aproximativ 12%, pe fondul veștilor pozitive. Acest lucru sugerează că, în prezent, piața introduce în preț o șansă mai mare de dezamorsare a conflictului decât înainte. Dar investitorii sunt nervoși, iar orice schimbare a știrilor ar putea readuce fluctuațiile mari de pe piețele financiare”, adaugă analistul.
