Piața cuprului trece printr-un nou moment de tensiune, în care factorii geopolitici, blocajele de aprovizionare și cererea asociată noilor tehnologii se suprapun și împing prețurile aproape de maxime istorice. Luna aceasta, cotațiile de la Londra au depășit pragul de 14.000 de dolari pe tonă, ceea ce marchează unele dintre cele mai ridicate închideri din istorie, arată Radu Puiu, analist financiar XTB România.

Criza din Strâmtoarea Ormuz poate avea efecte mai mari decât creșterea prețurilor la petrol și gaze. Regiunea Golfului Persic are un rol important și în producția de sulf, un produs esențial pentru fabricarea acidului sulfuric utilizat în producția de cupru rafinat.

Țările din Golf asigură aproape 25% din oferta mondială de sulf și aproximativ jumătate din comerțul maritim cu acid sulfuric, iar blocajele logistice pot afecta disponibilitatea acestor materii prime. Situația este amplificată de restricțiile de export introduse de China pentru acid sulfuric, care limitează și mai mult oferta globală.

Astfel, costurile din industria cuprului pot avea majorări, atât prin scumpirea sulfului, cât și prin prețurile ridicate ale petrolului. Impactul este relevant nu doar pe termen scurt, ci și pentru viitoarele investiții miniere, unde dezvoltarea unui proiect poate dura între 10 și 20 de ani.

Chile, cel mai mare importator mondial, a înregistrat o dublare a prețului acidului sulfuric și o scădere de 6% a producției de cupru în primul trimestru din 2026, în timp ce în Republica Democratică Congo și Zambia impactul este amplificat de dependența ridicată de acest reactiv, explică analistul financiar XTB România.

Dezvoltarea infrastructurii AI devine un factor important pentru cererea structurală de cupru, pe măsură ce metalul trece de la statutul de materie primă, la unul strategic pentru sectorul tehnologic. Centrele de date AI folosesc aproximativ 27-33 de tone de cupru pentru fiecare megawatt (MW) de capacitate instalată, iar în cazul facilităților mari, de 100 MW, necesarul poate ajunge la câteva mii de tone.

Cuprul este esențial în transformatoare, sisteme electrice, alimentare de rezervă și soluții avansate de răcire, dar și în modernizarea rețelelor care susțin aceste centre. În China, de exemplu, State Grid a anunțat investiții de aproximativ 4 trilioane de yuani până în 2030, cu 40% peste planurile anterioare.

În 2026, cererea de cupru generată de centrele de date este estimată la 475.000 de tone pe an, potrivit JP Morgan, iar investițiile companiilor mari de tehnologie au o sensibilitate redusă la preț, fiind esențiale pentru avantajul competitiv. Presiunea vine din diferența majoră dintre ritmul rapid al construcției de centre de date, care pot fi operaționale în aproximativ 12 luni, și ciclul de dezvoltare a minelor de cupru, care durează între 10 și 20 de ani.

Pe termen lung, S&P estimează că cererea globală de cupru ar putea crește de la aproximativ 28 de milioane de tone în 2025 la 42 de milioane de tone în 2040. Chiar și o cerere suplimentară de 2 milioane de tone, pe fondul limitărilor de ofertă și reciclare, poate accentua riscul unui deficit structural după 2030, subliniază Radu Puiu.

Fundamentele pieței cuprului rămân incerte, în ciuda prețurilor record. Stocurile globale au depășit 1 milion de tone, cel mai ridicat nivel din 2003, însă această abundență este parțial artificială. Peste jumătate din stocuri se află în depozitele Comex din SUA, după importuri masive de 1,7 milioane de tone în 2025, generate de temeri privind posibile tarife.

În plus, programul american Project Vault, de 12 miliarde de dolari, urmărește constituirea unor rezerve strategice de minerale critice, ceea ce înseamnă că o parte din stocuri nu este disponibilă efectiv pe piața comercială. Deși stocurile totale acoperă peste 15 zile de consum global, disponibilitatea realistă este de doar 7,5 zile.

În același timp, evaluarea pieței reflectă entuziasmul legat de AI și tehnologie, nu doar cererea industrială actuală. Dacă dinamica AI continuă, cuprul ar putea fi considerat subevaluat cu aproape 16%, ceea ce ar indica un nivel de până la 16.000 de dolari pe tonă. Pe de altă parte, instituții precum Goldman Sachs estimează valoarea justă la aproximativ 11.500 de dolari pe tonă și anticipează o posibilă corecție spre finalul lui 2026, odată cu clarificarea tarifelor din SUA și cu impactul prețurilor ridicate asupra sectoarelor sensibile, precum construcțiile.

În ansamblu, piața cuprului se află între două forțe opuse: pe termen scurt, prețurile ridicate pot reflecta parțial tensiuni temporare, factori politici și poziționări speculative, ceea ce lasă loc pentru corecții. Pe termen lung, însă, presiunile structurale legate de electrificare, AI, infrastructură, apărare și dificultățile persistente de creștere a ofertei susțin ideea unui metal tot mai strategic. Astfel, cuprul rămâne expus volatilității pe termen scurt, dar continuă să aibă un profil solid într-un orizont investițional mai amplu, mai adaugă Radu Puiu, analist financiar în cadrul XTB România.