Distribuitorul este considerat, în România, acel samsar care se duce şi cumpără în Piaţa Obor şi vinde mai departe, pentru că nu există la ora actuală un statut al distribuitorului în legislaţia specifică, însă acest lucru trebuie reglementat, a declarat, joi, preşedintele Asociaţiei Companiilor de Distribuţie de Bunuri din România (ACDBR), Ovidiu Gheorghe, la o dezbatere de profil organizată la Academia de Studii Economice.
„Distribuitorul este considerat acel samsar care se duce şi cumpără în Piaţa Obor şi vinde mai departe, pentru că nu există la ora actuală un statut pentru distribuitor în legislaţia specifică, respectiv OUG 99. Intrăm în codul CAEN ca şi comercianţi de bunuri cu ridicata sau cu amănuntul, dar dacă nu am fi, de la consumator la producător ar fi greu să ajungă produsele. În prezent, nu există o definire clară a noţiunii juridice a distribuitorului. Cea din Codul consumului este din anul 2004, dar pe care trebuie să lucrăm, deoarece distribuitorul este definit ca operatorul economic din lanţul de distribuţie a cărui activitate profesională nu afectează caracteristicile produsului. Eu nu o înţeleg şi sunt absolvent de drept, deci trebuie să lucrăm un pic pe ea”, a precizat Gheorghe, informează Agerpres.
Acesta s-a referit şi la abuzul de poziţie dominantă exercitat de marile lanţuri de magazine, ceea ce va duce la dispariţia magazinelor de proximitate şi implicit a produsului tradiţional românesc.
„Ne dorim UE, milităm pentru politicile şi principiile europene, dar este bine şi important pentru această ţară să aşezam pe principii corecte relaţia dintre furnizori, distribuitori şi celelalte canale de distribuţie şi numesc aici supermarketurile. Superaglomerarea în traficul urban este cauzată de dezvoltarea haotică a supermagazinelor. Există foarte multe supermarketuri pe o arie de numai un kilometru. În aceste condiţii nu mai creşte nimic la umbra acestor nuci, şi o spun aşa pentru că am experienţa din agricultură. Vrem noi să nu mai crească magazinele de proximitate? Studiile arată că falimentul cel mai des întâlnit este la micii comercianţi. Vrem să nu mai avem magazine de specialitate? Atunci să nu intervenim. Îmi spun colegii din distribuţie, din mediul asociativ, că e buna iniţiativa, dar este târziu. Da, poate este târziu, dar peste 10 ani o să ne adunăm din nou la ASE şi o să facem acelaşi lucru sau facem acum ceva? Consider că legislaţia nu mai este acordată cu realitatea socio-economică din ţara noastră”, a spus Gheorghe.
În opinia acestuia, Consiliul Concurenţei ar trebui să facă „teste de competiţie”, nu doar analize pe fuziuni şi achiziţii de magazine. „Trebuie făcut un test de competiţie, respectiv ce suprafaţă de vânzare alocăm şi la ce număr de locuitori. Noi vom sprijini Consiliul Concurenţei ca să vină cu picioarele în realitate. Nu pot să mai ies din casă că dau în parcarea de la supermarket. Nu pot să mai cumpăr brânza tradiţională că nu o găsesc în supermarket, deşi eu vreau să mănânc româneşte”, a adăugat şeful Asociaţiei.
Nu în ultimul rând, acesta a cerut oficialilor de la Ministerul Agriculturii să transmită câţi dintre beneficiarii de fonduri europene prin PNDR reuşesc să îşi vândă produsele şi prin ce canale de comerţ.
„Dacă îmi fac vie şi fac vin, dar nu reuşesc să îl vând, fără suportul distribuţiei, înseamnă că am cheltuit bani, poate, fără efect în economie”, susţine Ovidiu Gheorghe.
În legătură cu lipsa unui cod CAEN specific, şeful Asociaţiei a adăugat că s-a găsit o soluţie împreună cu INS prin care se poate dezvolta în actul normativ de profil ceea ce înseamnă distribuţie.
Asociaţia Companiilor de Distribuţie de Bunuri din România (ACDBR) are în componenţă 34 de membri, o cifră de afaceri de circa 500 de milioane de euro, aproape 5.500 de angajaţi şi o flotă auto de aproximativ 3.600 de autovehicule. De asemenea, există peste 45.000 de clienţi care asigură „distribuţia tradiţională” a bunurilor de larg consum pe teritoriul naţional.
Piaţa distribuţiei tradiţionale din România, în valoare de aproape trei miliarde de euro, este generată de circa 150 de operatori economici, regiunile Muntenia şi Transilvania fiind acoperite de 21% din companii şi respectiv de 19%, potrivit datelor furnizate de Asociaţia Companiilor de Distribuţie de Bunuri din România (ACDBR).
În ultimii trei ani ani, piaţa românească de FMCG (n.r. – Fast-moving consumer goods; bunuri de consum cu mişcare rapidă) a înregistrat o creştere valorică de 3-4%, iar marja medie de profitabilitate a fost de 2,35%.
