Decarbonizarea României presupune eforturi și costuri mari, cu implicații de la nivel economic și cel social. Autoritățile par a ignora semnalele privind viitorul și pune mare accent pe gazul natural, mai puțin poluant decât cărbunele, dar tot din aceeași clasă este. De aceea, viitorul gazului natural este limitat, iar eforturile României ar trebui să se îndrepte cât mai hotărât către energiile regenerabile, este concluzia la care au ajuns participanții la videoconferința „Decarbonizarea României în contextul Pactului ecologic european”, organizat de Bankwatch România și Ambasada Suediei la București.
„Autoritățile, populația, cu toții trebuie să înțelegem că suntem într-un moment al deciziilor pentru viitorul energiei în România. Tranziția energetică poate fi văzută ca o corvoadă, lecție, temă pentru acasă greu de rezolvat sau, mai degrabă, o oportunitate. Din punctul nostru de vedere, este evident că este o mare oportunitate și trebuie să vedem cum beneficiem de aceasta. Trebuie să facem această tranziție energetică într-un mod care să creeze oportunități pentru noi. Repede, nu încet, fără blocaje”, a declarat Martin Moise, prim-vicepreședintele Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România – PATRES, referindu-se la măsurile ce trebuie aplicate în cadrul Pactului ecologic european.
„La acest moment, cea mai mare pondere a emisiilor CO2 vin din sectoarele enrgie și transporturi. Comisia Europeană vrea ca, până în 2050, emisiile de carbon din energie să fie zero. În ceea ce privește sectorul energetic, proiecția Comisiei până în 2050 prevede ca procentajul energiei fosile să scadă până la zero. Scăderea aceasta până la zeră se petrece mai devreme de 2050, undeva în orizontul anilor 2035-2040. Asta înseamnă că până atunci trebuie închise toate centralele care folosesc combustibi fosili, fie că vorbim de cărbune, fie că vorbim de gaze”, a spus Moise.
Oficialul PATRES a atras atenția că „România nu-și mai poate produce necesarul de energie, este importator net de anul trecut. Ne îngrijorează că s-a ajuns la limita tehnică de import zilele trecute”.
Pe de altă parte, în mixul energetic, ponderea energiei regenerabile este în scădere. „E interesant că, în România, gazul este văzut ca un potențial combustibil de tranziție. Am verificat ce prevede Planul de dezvoltare a rețelei electrice de transport în perioada 2020-2029, realizat de Transelectrica. Am avut un mare șoc să constatăm că, în 2029 capacitatea de producție pe lignit și huilă rămâne constantă, că se vor construi centrale noi pe gaz”, a precizat Moise.
„În schimb, este prevăzută o creștere marginală pe regenerabile până în 2024, iar până în 2029 capacitățile prevăzute a se realiza sunt mult mai mici decât cele prevăzute în PNIESC. O necorelare, clar. În document se precizează că, din cauza evoluției potențial negative a certificatelor de CO2, e posibil să asistam la retragerea unor capacități de producție. Singura viziune este însă construirea de centrale pe gaz”, a punctat Moise.
„Ne întrebăm, totuși, dacă din perspectiva prețului, este bine să ne dorim atât de mult gaz sau să căutăm soluții să generăm energie mai ieftina. Gazul este o sursă mai prietenoasă cu mediul decât cărbunele, dar și aici sunt necesare certificatele de CO2. Costul emisiilor de CO2: 1 MWh produs din cărbune necesită 0.91 certificate de CO2, 1 MWh produs din gaz necesită 0.45 certificate de CO2. În următorii ani, prețul certificatelor va crește, se estimează că se va dubla. Costul pe care îl plătește cărbunele azi, îl va plăti și gazul. Așadar, vom contrui centrale pe gaz, dar oare vor fi ele rentabile?”, a completat Martin Moise.
Totuși, oficialul PATRES este optimist, arătând să există resurse financiare pentru tranziție prin Green Deal.
Aventajele și dezavantajele gazului
La nivelul Uniunii Europene, statele membre au început să planifice eliminarea carbonului. România nu are măsuri clare de tranziție”, a declarat Laura Nazare, coordonator campanie națională pentru tranziție energetică Bankwatch România. Nazare a atras atenția că Planul Național Integrat de Energie și Schimbări Climatice (PNIESC) 2012-2030 are „în centrul atenției” gazul natural. „Folosirea lui întârzie decarbonizarea”, a spus reprezentantul Bankwatch.
Nazare a arătat că România ar trebui să folosească și alte oportunități oferite de sursele regenerabile. „Decarbonizarea poate fi realizată și cu o atenție mai mare pentru capacitatea eoliană din offshore. Hidroelectrica este prima companie care și-a arătat interesul pentru o astfel de investiție”, a spus Nazare.
