România va exporta gaze naturale numai după ce consumul intern va fi acoperit de producţia autohtonă, a declarat ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă (foto), transmite Agerpres. Oficialul susţine că exporturile de gaze din ţara noastră vor putea fi posibile doar în funcţie de cererea de pe piaţa internă, iar prioritate are acoperirea consumului naţional, altfel vom fi nevoiţi să aducem volume mai mari de gaze din import. Totodată, Departamentul pentru Energie are în plan refacerea calendarului de liberalizare a preţului gazelor în favoarea producătorilor şi a marilor consumatori, având în vedere noile evoluţii de pe această piaţă, a mai spus ministrul, adăugând că o decizie în acest sens va fi luată în vară. Constantin Niţă a mai afirmat că a renunţat, pe moment, la ideea reorganizării producătorilor de energie în companii care să utilizeze un mix de resurse, întrucât acţionarii minoritari ai producătorilor s-au opus acestui plan.
– Cum arată în prezent sistemul energetic românesc şi cum vreţi să arate după reorganizare?
– Arată mult mai bine decât în momentul în care l-am preluat. În primul rând, în urma unor măsuri pe care le-am luat pentru eficientizarea activităţii, astfel încât toate unităţile din energie să fie profitabile, lucru care se şi întâmplă de altfel. Majoritatea companiilor sunt profitabile, exceptând două, din care una este în insolvenţă, respectiv Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare de la Drobeta Turnu Severin, şi Complexul Energetic Hunedoara. Restul companiilor sunt profitabile şi lucrul acesta s-a văzut anul trecut, când am listat la bursă trei companii, cu succes. Arată că s-a lucrat bine, că am reuşit să îmbunătăţesc imaginea acestor companii şi să le internaţionalizez. Desigur că şi aici mai trebuie să facem multe investiţii, dar faptul că am deschis companiile pentru capitalul privat internaţional este un lucru foarte bun.
La fel vom face şi anul acesta cu alte trei companii, deci dorim să demonstrăm că managementul companiilor de stat poate fi la fel de performant ca şi al companiilor private. Se spune că statul este un prost administrator, dar noi putem demonstra că nu este un prost administrator atunci când lucrurile sunt făcute cu profesionalism şi seriozitate. Aceasta este ceea ce am încercat şi încerc zi de zi, să întronez în acest companii o anumită disciplină, rigurozitate şi un management profesionist. Aceasta presupune cunoaşterea de către manageri a modului de management corporatist, ceea ce înseamnă şi o schimbare de atitudine şi de mentalitate. Unii au înţeles acest lucru, alţii sunt în faza de a înţelege lucrul acesta.
– Dar după reorganizarea sectorului cum vreţi să arate?
– Se fac multe speculaţii pe această temă. Dorinţa mea este de a crea companii puternice, dar, în momentul de faţă, nu o să trec la reorganizarea sistemului energetic naţional din anumite considerente. Însă ea rămâne un punct în activitatea mea viitoare. Nu am renunţat la această reorganizare, care presupune crearea unor companii puternice, care să joace un rol important în piaţa românească şi regională. Dar, deocamdată, rămânem în sistemul acesta, să le eficientizăm pe toate, inclusiv Complexul Energetic Hunedoara. Acolo suntem într-un plan de investiţii pe care le vom începe anul acesta, iar această companie, sperăm în 2-3 ani, să fie competitivă, să poată produce energie electrică la preţuri competitive, de piaţă.
– De ce aţi renunţat pe moment la ideea companiilor puternice?
– Din mai multe motive, nu cred că are rost acum să le enumăr. Probabil că nici companiile nu sunt pregătite şi nici din punctul de vedere al acţionarilor minoritari această idee nu este bine primită. Probabil că şi ei au o luptă cu mentalităţile, mai ales unii dintre ei, care vin din Statele Unite, unde există companii companii puternice şi există mixul energetic. Nu există în Uniunea Europeană vreo companie puternică şi care să nu funcţioneze pe baza mixului de resurse. Ca să nu creăm anumite animozităţi în piaţă, am considerat că, o anumită perioadă de timp, o să încercăm să găsim alte formule.
– Adică la ei în ţară există acest mix, dar la noi nu e bun?
– Câteodată ce-i bun în Uniunea Europeană nu este bun pentru România.
– Dar FMI ce a spus despre această măsură?
– N-aş vrea să comentez această chestiune.
– Cum stăm cu calendarul de liberalizare a pieţelor de energie şi de gaze?
– Stăm foarte bine, după opinia mea. De la 1 ianuarie, la electricitatea pentru consumatorii industriali preţul este liber, deci nu mai avem calendar de liberalizare. Mai există calendar doar pentru consumatorul casnic, pentru care preţul va trebui să fie liberalizat până la finele anului 2017.
La gaze, de asemenea, respectăm calendarul, dar urmează ca, în vară, împreună cu ANRE, să găsim o formulă, poate de reanalizare a acestui calendar, în favoarea producătorilor şi a consumatorilor industriali. Consumatorul casnic rămâne pe varianta existentă.
– Este vorba de acea prelungire cu un an care este posibilă conform Legii energiei?
– Nu, este vorba de o recalculare a preţului şi este vorba de un alt mod de a privi graficul stabilit acum câţiva ani, întrucât au apărut noutăţi: importul şi exportul de gaze, chestiuni de transport, mişcările care au loc în zona noastră pe piaţa gaze naturale, care determină o anumită poziţionare şi un anumit mod de lucru.
– Cum va arăta preţul gazelor pentru populaţie la sfârşitul perioadei de liberalizare?
– N-aş putea să vă spun, dacă aş şti acest lucru aş fi mult mai inteligent decât mulţi alţii. Noi încercăm să păstrăm un preţ, care să fie acomodat cu veniturile populaţiei. Guvernul a luat măsuri privind consumatorul vulnerabil, astfel încât creşterea preţului la gaze să nu afecteze foarte mult veniturile populaţiei.
– Aveţi în vedere alte măsuri adiacente prin care să controlaţi într-un fel preţul în piaţă?
– Nu se poate. Preţul este stabilit pe piaţă. O parte din producţia de gaze naturale va trebui pusă pe bursă, ceea ce va schimba regulile jocului, iar preţul va fi cel de pe bursă. În funcţie de acest preţ vom şti care sunt perspectivele preţului în viitor. Nu mai putem lăsa preţul fix. Şi trebuie să dăm posibilitatea consumatorilor să cumpere pe bursă. O cantitate de la Romgaz şi Petrom va fi pusă pe bursă şi, în funcţie de cerere şi ofertă, va ieşi preţul competitiv.
– Ce măsuri mai aveţi în plan pentru marii consumatori de gaze?
– Pentru marii consumatori de gaze în acest moment nu avem soluţii miraculoase. Noi trebuie să ne adaptăm la preţurile pieţei europene, la fel şi ei trebuie să-şi adapteze tehnologiile cu consumuri scăzute, astfel încât să poată să stea în piaţă.
– Când va începe exportul de gaze şi ce va însemna acest lucru pentru români?
– Să nu-şi imagineze cineva că vom lua producţia românească de gaze şi o vom vinde la export. Întâi trebuie să ne satisfacem cerinţele de pe piaţa internă. Nu putem lăsa consumatorii casnici şi industriali din România, să facem export, iar noi să stăm fără gaze naturale. Lucrul acesta nu se va întâmpla. Ci, în funcţie de posibilităţi, dacă vor fi perioade când vom putea exporta, o vom face, dacă nu, nu. În funcţie de consumul de pe piaţa internă.
– Adică, până în momentul în care consumul de pe piaţa internă nu va fi acoperit integral de producţia noastră, nu vom exporta?
– Păi nu vom putea exporta, va trebui să importăm. Să ne satisfacem cerinţele noastre şi după-aceea putem să discutăm. Sigur, după ce vor apărea alte resurse, precum cele din Marea Neagră, precum gazele de şist, atunci vom putea să luăm în calcul şi un export serios de gaze naturale.
– În acest moment se exportă gaze din România?
– Nu cred, pentru că nu avem posibilitate, pentru că nu funcţionează încă sistemele de interconectare bidirecţionale. Când vor fi finalizate – anul acesta vom finaliza fluxul spre Bulgaria şi spre Ungaria – atunci vom putea importa şi exporta prin aceste conducte.
– În ceea ce priveşte exportul de gaze şi energie în Republica Moldova, aveţi în vedere să acoperim integral consumul din această ţară?
– Da.
– Şi putem face acest lucru?
– Da, prin diverse formule. Aceasta presupune ca Trangaz şi Transelectrica să-şi planifice investiţiile astfel încât în 2-3 ani să putem face acest lucru. Am finalizat conducta Iaşi-Ungheni, care trebuie extinsă spre Chişinău. Avem nevoie de ajutorul Comisiei Europene, întrucât investiţia numai pe partea românească este de 110 milioane de euro, inclusiv staţia de compresare, la fel şi pe partea moldavă. Deci există nevoie de fonduri pentru această interconectare cap-coadă, adică de la Iaşi la Chişinău.
La electricitate sunt în discuţii studii de fezabilitate. Acum studiem posibilitatea de a realiza o staţie back-to-back la Vulcăneşti, pentru a putea vinde 500-600 de MW în bandă, dar şi aceasta nu se poate facem mai devreme de un an şi necesită o investiţie de 60-65 milioane de euro.
– În legătură cu relaţiile energetice cu Rusia, în ce termeni discutăm cu ei şi ce ne dorim să obţinem la următoarele discuţii?
– În termeni staţionari. Nu putem spune că progresăm. Dorinţa noastră este să dezvoltăm relaţia cu Rusia. Gazprom este o companie puternică şi ne dorim să avem o colaborare mult mai bună. Ne interesează conducta Piteşti-Pancevo, care este foarte importantă, ne interesează colaborări privind importurile de gaze, depozitarea de gaze, iar lucrul acesta va trebui discutat foarte atent cu partenerii ruşi.
– Se discută pe temele acestea de mai bine de 10 ani şi s-a tot dorit importul direct sau scăderea preţului de import. Avem cel mai mare preţ la gazele ruseşti din Europa. Ce putem face pentru a scădea preţul un pic?
– Preţul în Europa este destul de mare în momentul de faţă. În Republica Moldova este de peste 500 de dolari mia de metri cubi, deci un pic mai mare decât la noi. Problema este că relaţiile politice între România şi Rusia nu au fost în măsură să dea o relaţie economică solidă între companiile din cele două ţări. Probabil că trebuie o nouă reaşezare a acestor relaţii şi, aşa cum majoritatea companiilor din UE au contracte, au colaborări cu societăţi din Rusia, nu văd de ce noi nu am putea avea. Sperăm ca anul acesta să putem să ne aşezăm la masă şi să discutăm o colaborare pentru viitor.
– În legătură cu problema accizei de 7 eurocenţi la benzină şi motorină, s-a făcut vreun calcul cu privire la impactul acestei măsuri asupra preţului final la pompă?
– Dacă transformăm Departamentul pentru Energie în Ministerul de Finanţe, pot să răspund la întrebare. Întrebarea trebuie pusă Ministerului Finanţelor, pentru că ei se ocupă de taxe, accize, impozite.
– Dar companiile petroliere nu au discutat şi cu dumneavoastră pe această temă?
– Nu, ele trebuie să discute cu Ministerul de Finanţe. Noi suntem preocupaţi de probleme de investiţii, de colaborări, de parteneriate, de producţie.
– Atunci spuneţi-mi cum vor arăta de anul viitor redevenţele petroliere?
– Nici această chestiune nu o stabilim noi, este în atribuţiile Agenţiei pentru Resurse Minerale, care tot cu Ministerul Finanţelor trebuie să găsească cele mai bune soluţii. Aceasta nu înseamnă că Departamentul pentru Energie nu va participa la aceste discuţii. Vom participa şi ne vom spune un punct de vedere. Dar, în momentul de faţă, nu avem un punct de vedere clar cu privire la aceste redevenţe. Cu siguranţă ele trebuie rediscutate şi reaşezate într-o marjă în care statul român să poată să câştige.
– În acest moment sunt prea mici?
– Da, din punctul meu de vedere, da. Aici trebuie să facem o departajare între resursele care sunt acum exploatate şi cele care urmează să fie exploatate. La fel şi resursele onshore şi cele offshore, nu poţi să pui aceeaşi redevenţă pentru o exploatare terestră şi pentru una în Marea Neagră, care necesită investiţii foarte mari. Trebuie un echilibru între ce plăteşte investitorul şi ce trebuie să câştige statul.
– Dar, în ceea ce priveşte gazele de şist, aveţi în vedere o departajare în legislaţie a acestei categorii de resurse?
– Probabil că da, această chestiune va trebui reglată în acest an, la fel şi cu exploatările gazelor offshore, va trebui cumva să aducem câteva modificări în legislaţie. Dar noi suntem ca în povestea cu drobul de sare, nu ştim dacă avem gaze de şist şi facem foarte multe comentarii pe această temă. Uitaţi-vă în Polonia, companiile au investit enorm în gazele de şist şi au ajuns la concluzia că nu există astfel de resurse. La fel şi în România, întâi să vedem dacă ele există şi apoi să ne gândim cum să le exploatăm.
– Se mai fac reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă sau mergem pe planul B, adică facem un singur reactor?
– Eu nu ştiu cine a fost cu planul B, eu n-am avut niciodată un plan B. Eu n-am avut decât un singur plan, reactoarele 3 şi 4. Şi asta a fost propunerea foarte clară în discuţiile cu diverşi investitori. Povestitori că facem numai unul… să fim serioşi! Deci negocierile evoluează foarte bine, sunt foarte mulţumit de modul în care partenerul chinez discută cu noi şi am încredere că această firmă serioasă şi puternică din China va face aceste obiective.
– Tehnologia va rămâne cea stabilită, de tip CANDU?
– Normal, nici nu s-a pus vreodată problema unei alte tehnologii.
– Şi chinezii vor asigura întreaga investiţie? Totalul era estimat la 6,4 miliarde de euro.
– După ultimele studii, da. Şi ei îşi fac evaluările lor şi vom vedea care este suma finală. Sigur că şi partea română vine cu un anumit bagaj de resurse: terenuri, apa grea, anumite construcţii, care totalizează peste un miliard de euro. Deci, vom vedea cum vom finaliza această discuţie
