„Este necesară revizuirea şi completarea legislaţiei în domeniul minier, a Strategiei miniere, care să asigure utilizarea eficientă a resurselor de care dispune România. Cel puţin, în ceea ce priveşte cuprul, ne dorim să reluăm realizarea de produse cu valoare adăugată cât mai mare. De altfel, Ministerul Economiei lucrează, în prezent, la o astfel de Strategie minieră”, a declarat Nicolae Turdean, directorul general al CupruMin.
De remarcat, minereurile de cupru alimentau cu materie primă uzinele Ampelum Zlatna şi Pheonix Baia Mare. De aici, lanţul industrial continua cu alte fabrici, care primeau cupru rafinat şi produceau ţevi, sârmă, electronice etc., care, la rândul lor, dădeau de muncă la câteva sute de întreprinderi mici şi mijlocii, care prelucrau mai departe aceste produse. Din „filiera cuprului” făceau parte Laromet, Metrom Braşov (care realiza produse din cupru pentru industria de apărare) şi Elcond Zalău (care producea sârmă şi cabluri).
În prezent, Ampleum Zlatna, Phoenix Baia Mare, Elcond Zalău sunt în faliment şi închise demult, iar celelalte fabrici lucrează cu materie primă de import. Practic, din întreg lanţul de producţie şi prelucrare a cuprului a mai rămas doar CupruMin Abrud, ce deţine exploatarea Roşia Poieni, judeţul Alba, unde sunt concentrate 60% din rezervele de cupru ale României. Din păcate, pentru că nu se mai poate prelucra în ţară, se exportă doar cupru, în cea mai brută formă.
„Trebuie să repornim metalurgia cuprului. Noi extragem minereuri cu o concentraţie de aproximativ 0,38% cupru, pe care îl prelucrăm primar şi ajungem la o concentraţie de 21%. Prin metalurgie şi rafinare electrolitică se poate ajunge la o concentraţie de 99%, ceea ce înseamnă că, mai departe, se pot realiza semifabricate, bare, sârme, table etc. Şi, de aici, o mulţime de produse. Adică produse cu valoare adăugată mare”, a mai spus directorul Nicolae Turdean, „miner” de 41 de ani, de când a terminat Facultatea de Mine din Petroşani.
Pe de altă parte, tocmai pentru a adăuga valoare producţiei, la CupruMin se fac investiţii în tehnologie. „Vrem ca, în urma prelucrării primare, să ajungem cu concentraţia la 25-26%. Mai mult, vrem să şi mărim producţia, în aşa fel încât, în 2-3 ani, să dublăm producţia”, a mai spus Nicolae Turdean. Conform acestuia, în prezent, producţia lunară este de aproximativ 3.400 tone de minereu prelucrat primar.
„De altfel, an de an am crescut investiţiile. Dacă, anul trecut, am investit 12,7 milioane de lei, pentru acest an avem planificate investiţii de 21,7 milioane de lei”, a completat directorul CupruMin. În plus, pentru realizarea investiţiilor necesare, s-au elaborat proiecte pentru accesarea de fonduri europene. „Pentru valorificarea superioară a zăcământului de cupru am solicitat o finanțare din fonduri europene de 4,8 milioane euro, pentru o linie de celule de flotație, cu o tehnologie avansată”, a precizat Nicolae Turdean.
Pe lângă aceste investiţii, compania caută să-şi reducă pierderile şi costurile, dar să-şi şi crească veniturile. „De exemplu, am renegociat contractul de vânzare a minereurilor, dar şi pe cel de furnizare a energiei electrice. Am achiziţionat şi vom continua să achiziţionăm utilaje cu un consum mai mic de carburanţi, dar şi echipamente cu productivitate mai mare şi un consum redus de energie”, a mai spus directorul CupruMin.
Investiţiile de mediu, o problemă în curs de rezolvare
„Invesţiile nu se limitează la cele tehnologice. Conform legislaţiei naţionale şi europene, trebuie să ne conformăm la condiţionalităţile de mediu. Noi avem autorizaţie de mediu, dar trebuie să construim o stație de neutralizare a apelor acide și de recuperare a metalelor, o investiție de 18 milioane euro, pentru care am propus un proiect pe fonduri europene de 15 milioane de euro. Din cele 15 milioane de euro, 60% vin de la Bruxelles, iar restul – din fonduri proprii. La noi nu sunt probleme cu metalele grele, ci cu aciditatea apei, la iazul Valea Şesei. Dacă nu se fac investiţii, există riscul ca apa acidă să ajungă în Arieş! În prezent, pentru neutralizarea acizilor, utilizăm nu mai puţin de 70 de tone de var zilnic. De altfel, pentru a respecta legislaţia de mediu, dar şi în concordanţă cu strategia noastră de reducere a costurilor, am propus un al treilea proiect pentru finanţarea din fonduri europene, ce constă într-o instalație de producere a varului, o investiţie estimată la 4,2 milioane de euro. Avantajul este că, pe lângă cariera de la Roţia Poieni, CupruMin deţine şi o carieră de calcar”, a declarat directorul Turdean.
Lipseşte forţa de muncă tânără şi calificată
„Cheltuielile cu munca vie reprezintă 20% din bugetul societății. Este cea mai scăzută cheltuială din toată ramura minieră. Avem 537 de salariați. Există, însă, probleme cu forța de muncă bine calificată, dar tânără. Media de vârstă în CupruMin este, acum, de 52 de ani, în condiţiile în care la 55 de ani se iese la pensie! Anul acesta ies la pensie 27 de angajaţi, adică aproximativ 5% din numărul de personal. Din păcate, nu prea găsim tineri cu care să-i înlocuim pe cei care părăsesc compania. Nu avem școli profesionale, iar tinerii au plecat din această zonă. Este păcat, pentru că, de 2.000 de ani, oamenii din zonă trăiesc de pe urma mineritului! Dar, în ultimii ani, mineritul s-a prăbuşit. Totul în jur s-a prăbuşit. A rămas CupruMin, ca un stâlp, în jurul căruia se poate reconstrui. Aici s-a închegat un colectiv extraordinar, cu oameni extrem de capabili, care pot să ajute la renaşterea zonei”, a mai spus Nicolae Turdean.
Pentru CupruMin lucrează, în prezent, aproximativ 100 de companii pe orizontală. Astfel, împreună cu proprii angajaţi şi familiile acestora, CupruMin susţine circa 2.500 de persoane. „Anul trecut am plătit taxe în valoare de aproximativ 40 milioane lei, din care circa 10 milioane lei reprezintă CAS, șomaj, fond de pensii. La autorităţile locale (n.r. – primăriile pe raza cărora se desfăşoară activitatea de la Roşia Poieni) am plătit circa 350.000 lei”, a completat directorul Turdean.
Cupru Min a avut, în 2014, o cifră de afaceri de 148 milioane de lei și un profit net de circa 6 milioane de lei. Afacerile companiei sunt vulnerabile în fața a două riscuri potențiale, venite din piețe foarte volatile: piaţa valutară (raportul leu-dolar) şi piaţa metalelor (prețul cuprului la bursa de mărfuri londoneză – LME).
