Debitul Dunării la intrarea în țară este unul dintre cele mai mici din ultimii ani, la 45% din media multianuală, primul afectat fiind traficul fluvial. La un debit de sub 2.300 mc/s astă vară, autoritățile erau îngrijorate din cauza secetei. Chiar și așa, producția de energie electrică din surse hidro este mare, pentru că și consumul a ajuns la cote de 9.000 MWh, demult nemaivăzute la noi.
Datele zilnice prezentate de Administrația Națională ”Apele Române” arată că debitul la intrarea în ţară, secţiunea Baziaş, în intervalul 04 – 05.01.2016, a fost a fost de 2.250 mc/s, sub media multianuală a lunii ianuarie, de 4.950 mc/s. Pentru perioada următoare, se preconizează ca debitul la intrarea în ţară să fie staţionar, iar în aval de Porţile de Fier debitele să fie în scădere.
În aceste condiții, barjele care circulă pe Dunăre în dreptul Portului Giurgiu practică o încărcătură aproape la jumătate din capacitate în condiţiile în care cotele apelor Dunării sunt de minus 45 de centimetri şi au în continuare tendinţa de scădere cu încă şase centimetri, potrivit datelor furnizate de Dispeceratul Portului Giurgiu. Conform acestuia, cotele apelor Dunării la Giurgiu sunt cele mai mici din ultimii zece ani de zile în această perioadă a anului. În aceste condiții, s-au impus restricții de navigație, fiind permise pe Dunăre nave cu pescaj ce nu trebuie să depăşească 1,8-1,9 metri; practic barjele trebuie încărcate proape la jumătate din capacitate, conform Dispeceratului Portului, precizează Agerpres.
România produce energie
Vremea rece din această perioadă a dus la creșterea consumului de energie electrică la 9.000 MWh, cote care nu au mai fost întâlnite demult. De altfel, producția de energie a depășit 10.000 MWh, marți, 5 ianuarie, în condițiile în care restul de peste1.000 MWh a fost exportat; s-a ajuns și la exporturi de 1.280 MWh în anumite momente din zi, după cum arată datele Transelectrica. Cu toată Dunărea scăzută, Hidroelectrica a asigurat 22% din producție, ponderea producției hidro scăzând spre seară. De altfel, cum era de așteptat, producția de energie pe bază de cărbune a deținut supremația, cu un aport de 28%, urmată de cea pe bază de hidrocarburi, adică gaz, cu o pondere sensibil egală cu energia hidro, pentru ca energia nucleară să asigure aproape 14% din producție, funcționând la capacitate, cu cele două reactoare. Energia regenerabilă a reprezentant aproximativ 12% din producție, în condițiile în care vântul nu a prea bătut.
