Decizia Curții Constituționale a României (CCR), prin care declară neconstituțională supra-taxarea producătorilor de energie electrică, pare, la prima vedere, că bagă statul în faliment. Pentru că fie plătește actualilor furnizori sumele datorate, fie furnizorii își vând datoriile – către bănci, de exemplu -, iar statul tot trebuie să-și plătească datoriile. Aceasta ar fi prima dilemă: cui plătește statul. Pe de altă parte, există și o a doua dilemă: de unde plătește statul, din ce fonduri. În fine, poate cea mai importantă dilemă astăzi: cât plătește statul. Pentru că CCR vorbește despre OUG 27/2022, dar supra-taxarea a fost introdusă prin Legea 259/2021, care (cel puțin în comunicarea Curții) nu a fost pomenită deloc! Că statul are de plătit, asta e sigur! S-ar putea, însă, ca sumele să nu fie apocaliptice! Ci să fie de doar aproximativ 1,6 miliarde lei (circa 330 milioane de euro). Iar supra-taxarea să rămână, de fapt, în vigoare, până la sfârșitul lunii martie 2025. Ion Luca Caragiale este nemuritor! Într-”O scrisoare pierdută”, Tache Farfuridi spunea: ”Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale… Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis!” Nici statul, nici producătorii, nici furnizorii nu vedem cum pot ieși din aceste dileme. Am zis!
Reamintim, într-un comunicat de presă se arăta, recent, că CCR ”a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.15 și cele ale Anexei nr. 6 din OUG nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu modificările și completările ulterioare”.
De menționat. în anul 2021, când prețurile la energie electrică și gaze naturale au explodat, pentru a veni în sprijinul consumatorilor, statul român a adoptat o legislație prin care s-a introdus plafonarea/compensarea facturilor tuturor consumatorilor din țară, casnici și industriali. Clienții, în funcție de consum, plătesc, până la 31 martie 2025, între minim 0,68 lei/kWh și maxim 1,3 lei/kWh. Furnizorii cumpără din piață energie electrică și gaze naturale la prețurile pieței și emit facturile către consumatori la prețurile din contracte, dar încasează de la aceștia doar banii din prețurile plafonate. Astfel, într-o primă fază, schema de compensare/plafonare este suportată de către furnizori, pentru ca, în etapa a doua, prin rambursarea către furnizori a acestor cheltuieli suplimentare, efortul financiar să fie preluat de bugetul statului. Această diferență dintre prețul din piață și cel încasat de furnizori ”se asigură prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și bugetul Ministerului Energiei din Fondul de Tranziție Energetică”, potrivit legislației în vigoare.
De remarcat, în prezent, pentru că nu a decontat toate cheltuielile, se pare că statul român are datorii către furnizori în valoare de circa 5 miliarde de lei. Iar suma crește constant.
Art. 15 al OUG 27/2022 (la care face referire comunicatul CCR) arată că Fondul de Tranziție Energetică (din care sunt plătiți furnizorii) este alimentat prin taxarea suplimentară a producătorilor de energie, care trebuie să plătească o contribuție ce reprezintă 100% din sumele obținute din vânzarea energiei la un preț mai mare de 450 lei/MWh (inițial), modificat, apoi, la 400 lei/MWh.
Ceea ce, la prima vedere, înseamnă că, pe lângă cele 5 miliarde de lei datorate furnizorilor, statul trebuie să înapoieze și producătorilor banii încasați din supra-taxare.
Mai mult, conform deciziei CCR, Fondul de Tranziție Energetică nu va mai fi deloc alimentat din supra-taxarea producătorilor conform OUG 27/2022 cu modificările ulterioare.
Astfel, din punctul nostru de vedere, există doar două variante: fie statul va alimenta Fondul de la buget, fie plafonarea/compensarea va fi suportată de către furnizori.
Potrivit prețurilor de referință publicate pe platforma OTC administrată de Opcom, prețurile în bandă, aferente lunii decembrie 2024, sunt de aproximativ 515 lei/MWh, iar cele pentru trimestrul I 2025 – de 522 lei/MWh. Prețurile aferente perioadelor cu vârf de consum sunt puțin peste 600 lei/MWh în decembrie 2024 și trimestrul I 2025. Pentru simplificare, considerăm un preț mediu al pieței de 550 lei/MWh. Consumul lunar în România se ridică la aproximativ 4 TWh (4 milioane MWh).
Astfel, la un calcul absolut aproximativ, producătorii ar fi trebuit să alimenteze Fondul de Tranziție Energetică, în perioada decembrie 2024 – martie 2025, cu circa 2,5 miliarde de lei. Aceasta este și suma pe care statul ar trebui să o suporte pentru aplicarea schemei privind plafonarea/compensarea facturilor până la sfârșitul lunii martie 2025.
Suma se adaugă celor peste 5 miliarde de lei care s-au strâns din facturile emise de către furnizori și necompensate, încă, de stat. Adică, așa, de la început de an, înseamnă undeva la 0,5% din PIB.
Dacă statul nu va plăti furnizorilor compensările datorate, și aici există două variante: fie furnizorii actuali vor dispărea (vor da faliment sau ”își vor lua câmpii”), fie își vor cesiona creanțele (banii pe care îi au de încasat de la stat) către firme de specialitate sau bănci. Și urmează niște întrebări firești: dacă furnizorii cesionează creanțele spre bănci americane, de exemplu? Se va mai pune problema ca statul român să-și onoreze datoriile ”la Sfântu-Așteaptă”, ca în prezent, cu Donald Trump președinte SUA?
Sumele pe care ar trebui să le plătească statul producătorilor de energie s-ar putea să nu fie apocaliptice
În comunicatul de presă, CCR spune că supra-taxarea producătorilor de energie prin OUG 27/2022, cu modificările ulterioare, contravine prevederilor art. 56 din Constituție: ”Curtea a reținut că prevederile legale criticate care impun obligativitatea achitării contribuției la fondul de tranziție energetică de către anumiți producători de energie electrică nesocotesc, în principal, principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, consacrat de art.56 din Constituție (…)”.
Acest articol din Constituție prevede că (…) ”(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale”.
Altminteri spus, statul trebuie să dea înapoi producătorilor sumele încasate prin aplicarea prevederilor OUG 27/2022. În plus, din momentul în care se publică decizia CCR în Monitorul Oficial, niciun producător nu va mai plăti supra-taxa la energie electrică prevăzută de OUG 27/2022. Astfel, Fondul de Tranziție Energetică nu mai are din ce să fie, practic, alimentat. Iar statul român fie ”va scoate bani din piatră seacă”, fie va intra în incapacitate de plată ca să aplice, până la sfârșitul lunii martie 2025, schema de plafonare/compensare a facturilor la energie pentru populație și companii.
La ”o privire mai atentă”, s-ar putea să nu fie chiar așa! Impozitul suplimentar (”windfall tax”) a fost introdus prin Legea 259 din 29 octombrie 2021, care prevedea că ”venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică rezultat din diferența dintre prețul mediu lunar de vânzare al energiei electrice și prețul de 450 lei/MWh se impozitează cu 80%”. A urmat apoi OUG 27 din 18 martie 2022 (la care face referire Curtea Constituțională și care prevedea un impozit de 100% pentru sumele obținute din vânzarea energiei la prețuri de peste 400 lei/MWh) și încă multe alte acte normative, care modificau legislația anterioară. Ultima modificare a legislației în această privință a fost făcută prin OUG 32/2024, care prevedea un preț de referință 400 lei/MWh, peste care impozitarea este de 100%.
CCR a anunțat, în comunicatul de presă, că ”sunt neconstituționale dispozițiile art.15 și cele ale Anexei nr.6 din OUG nr.27/2022 (…) cu modificările și completările ulterioare”.
Comunicatul nu pomenește nimic despre legea 259/2021. Astfel, această lege rămâne în vigoare! Și, în consecință, și taxarea cu 80% a veniturilor producătorilor la vânzarea energiei la prețuri peste 450 lei/MWh!
În aceste condiții, statul va trebui să plătească producătorilor niște bani înapoi, dar nu tot impozitul încasat, ci numai diferența între impozitarea cu 80% și 100% a prețurilor peste 450 lei/MWh!
Astfel, în anul 2022, producția de energie în România a fost de 55,6 TWh, iar prețul mediu pe piață – de circa 1.200 lei/MWh. Ceea ce înseamnă, la un calcul absolut aproximativ, că statul a încasat, în plus, din supra-taxarea producătorilor cu 100% a veniturilor (conform OUG 27/2022), în loc de 80% (conform legii 259/2021), circa 0,83 miliarde de lei. În 2023, producătorii au generat 57,1 TWh de energie. Prețul mediu al anului a fost de circa 600 lei/MWh, astfel că taxarea în plus a fost de 0,68 miliarde lei. Anul acesta, producția, până în luna octombrie, a fost de aproximativ 44 TWh, iar supra-taxa suplimentară a fost de 0,14 miliarde lei.
Ceea ce înseamnă că statul ar trebui să înapoieze producătorilor circa 1,6 miliarde de lei. Mult mai puțin față de sumele vehiculate în prezent, care variază între 15 și 25 de miliarde de lei!
În plus, producătorii vor trebui, în continuare, să plătească supra-taxa, doar că ceva mai mică.
