Cuadratura cercului este o veche și celebră problemă de geometrie. Problema cerea să se construiască un pătrat care să aibă aceeași arie cu cea a unui cerc cu o rază dată, folosind doar rigla și compasul, adică doar instrumentele pe care le aveau anticii la dispoziție. În matematică, formularea ar fi: dacă cercul are raza “r”, pătratul ar trebui să aibă latura de lungime “r X radical din pi”. În 1882, însă, Ferdinand von Lindemann a demonstrat că “pi” este un număr transcendent (un astfel de număr nu poate fi soluție a unei ecuații algebrice cu coeficienți raționali sau, altfel spus, nu este un număr algebric, deci nu este constructibil). Astfel, rezultă că și lungimea laturii pătratului ar trebui să fie tot un număr transcendent; ca urmare, construcția unui pătrat cu aceeași arie ca a unui cerc dat este imposibil de realizat. Sau, cum ar spune Farfuridi, într-“O scrisoare pierdută“ a lui Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis!” Pentru că, exact acest lucru se întâmplă pe piața gazelor naturale din România: cudratura cercului sau Caragiale!
În aceste zile asistăm la o adevărată furtună pe piața gazelor naturale! De la 1 iulie se re-dereglementează piața pentru consumatorii casnici. Ceea ce înseamnă că populația va putea negocia liber cu furnizorii prețul gazelor naturale. De remarcat, la rândul lor, furnizorii cumpără gazele de la producători și importatori.
Nu este prima dată când se încearcă liberalizarea pe piața gazelor naturale. Încă de la negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, România s-a angajat să lase liber prețul gazelor naturale, să fluctueze doar în funcție de cerere și ofertă. Liberalizarea ar fi trebuit să se finalizeze odată cu aderarea la UE, în 2007, apoi în 2009, apoi în 2010. Abia după ce s-a semnat acordul de împrumut cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, în anul 2009, în timpul crizei economice, ca o condiție impusă de finanțatorii internaționali, s-a adoptat un calendar de liberalizare. Calendarul de eliminare a preţurilor reglementate pentru gazele naturale (liberalizarea pieței) a debutat la 1 iulie 2013 pentru consumatorii casnici și o parte din agenții economici care nu își exercitaseră, până atunci, dreptul de a-și alege furnizorul. La finalul anului 2014 procesul de liberalizare a pieței gazelor s-a încheiat pentru toți agenții economici. Inițial, Guvernul a decis ca, începând din 2018, populația să aibă un preț stabilit de piața liberă, dar, în 2015, a adoptat o hotărâre prin care prelungește procesul de dereglementare a pieței până în 2021. Dereglementarea presupunea o creștere graduală a prețului de producție a gazelor naturale autohtone până la convergența cu cele practicate pe piața liberă europeană. În 2013, acest preț aprobat pentru consumatorii casnici se situa la jumătatea mediei europene. HG 488 din 1 iulie 2015 stabilea, pentru perioada 1 iulie 2015 – 30 iunie 2021, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei. Însă, la finele lunii iunie 2016, Guvernul a hotărât suspendarea, în perioada 1 iulie 2016 – 31 martie 2017, a prevederilor HG 488/2015. Ca urmare, prețul gazelor pentru populație se menținea la 60 de lei/MWh până la finele lunii martie 2017.
Astfel s-a ajuns la prima fază a liberalizării: Executivul a decis ca, de la 1 aprilie 2017, prețul de achiziție a gazelor din producția internă destinate acoperirii consumului populației și necesarului de agent termic pentru consumatorii casnici să fie complet dereglementat. ANRE urma să reglementeze prețul final al gazelor pentru consumatorii casnici până în anul 2021. Altminteri spus, s-a liberalizat prețul cu care producătorii vindeau gazele naturale, dar s-a continuat reglementarea prețului cu care furnizorii îl livrau populației.
În fine, celebra OUG 114/2018 a reglementat la loc și prețul de vânzare al producătorilor: fix 68 de lei/MWh; nici mai mult, dar nici mai puțin! În plus, producătorii trebuiau să vândă cu prioritate gazele pentru furnizorii ce aveau clienți casnici. Urmarea: ca să-și acopere pierderile, producătorii au majorat prețurile pentru economie (prețul pentru agenții economici fusese liberalizat încă din 2014). Așa că, o bună perioadă de timp, a existat un decalaj extrem de important între prețurile pentru populație și cele pentru economia țării, ceea ce a condus la o creștere a costurilor pentru industrie și la o scădere a competitivității acesteia nu numai pe piața mondială, ci și pe cea internă. De exemplu, piața îngrășămintelor pentru agricultura românească a fost invadată de importuri, mult mai ieftine, ceea ce a condus la închiderea unor combinate chimice. De asemenea, a crescut prețul energiei electrice produse pe bază de gaze naturale.
Un alt rezultat ciudat al OUG 114/2018 este acela că, de la începutul anului, prețurile pe cea mai apropiată bursă de gaze, cea de la Viena (Baumgarten), au fost mai mici decât cele interne! De exemplu, la începutul anului, prețul pe CEGH era sub 14 euro/MWh (circa 63 lei/MWh). Iar acesta a fost cel mai mare preț înregistrat anul acesta la Baumgarten! În prezent, prețul este sub 5 euro/MWh. De exemplu, pe 1 iunie, prețul de închidere a fost de 4,525 euro/MWh, adică 21,91 lei/MWh! Față de 68 lei/MWh, cu cât obligă OUG 114/2018 să vândă producătorii, acest preț este de peste 3 ori mai mic! S-ar putea spune că românii plătesc gazele de trei ori mai scump! Și asta în condițiile în care autoritățile își doresc să scadă prețurile pentru populație!
Bizareriile legislației interne
Cert este că, potrivit legislației actuale, de la 1 iulie, se liberalizează piața pentru consumatorii casnici. Numai că, în prezent, ofertele sunt cel puțin ciudate! Marii furnizori, precum E.On și Engie, au transmis oferte ce conțin prețuri apropiate sau chiar identice cu cele din prezent. De exemplu, în prezent, Engie are un preț de 0,12517 lei/kWh. De la 1 iulie 2020, odată cu liberalizarea, prețul din oferta Engie, care va fi valabil un an întreg, este de…0,12517 lei/kWh.
De remarcat, prețul pentru iarna viitoare este, la bursa de la Viena, de circa 11 euro/MWh, adică de aproximativ 53 lei/MWh (0,053 lei/kWh). Cum, în prezent, prețul cu care furnizorii cumpără gazele de la producători este de 68 lei/MWh (0,068 lei/kWh), adică jumătate din cel din factură și, oricum, mai mare cu aproximativ o treime față de cel de la Viena, normal ar fi ca ofertele furnizorilor să conțină prețuri mai mici față de cele din prezent!
Pe de altă parte, Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) a lansat în dezbatere publică așa – numitul gas release program, prin care producătorii trebuie să scoată la vânzare, pe bursă, 30% din producție. Prețul de început al primei licitații este de aproximativ 23 lei, adică 0,023 lei/kWh, adică de vreo 5 ori mai mic decât cel din oferta Engie! Sigur, nu este tocmai real, pentru că, în prețul final, gazele reprezintă aproximativ 50%, cealaltă jumătate fiind reprezentată de tarifele de transport, distribuție și înmagazinare a gazelor. Totuși, se poate presupune că prețul cu care furnizorii vor cumpăra gazele de la producători va fi mai mic decât cel din prezent, de 68 lei/MWh. Iar furnizorii nu vor să scadă prețul deloc!
Nu este chiar așa! Un ordin al ANRE stipulează că “în perioada 1 mai – 30 iunie 2020, furnizorul de gaze naturale are obligaţia de a transmite lunar clienţilor casnici din portofoliul propriu care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate şi nu au optat pentru furnizarea gazelor naturale în regim concurenţial o informare (…) care va avea ataşată o ofertă cu preţul propus de către acesta pentru furnizarea gazelor naturale începând cu data de 1 iulie 2020 (…)“.
Altminteri spus, furnizorii au fost obligați să transmită oferte clienților casnici. Pe de altă parte, până acum producătorii nu au ieșit cu oferte de vânzare, pentru că nu au știut la ce preț să iasă!
În România sunt doar doi mari producători: Romgaz (deținut majoritar de statul român) și Petrom (deținut de grupul austriac OMV). De ani de zile, Romgaz nu face decât să urmeze exemplul Petrom, de teama Curții de Conturi și a DNA. Pentru că s-a mai întâmplat ca reprezentanții celor două instituții să tragă la răspundere angajații Romgaz pentru utilizarea altor prețuri. În aceste condiții, Romgaz a decis să vândă cam la același preț ca și Petrom! Ceea ce înseamnă că, vrând-nevrând, Petrom “dă tonul“ prețurilor gazelor naturale din producția internă. Iar Petrom, cel mai probabil, a așteptat deciziile autorităților românești.
Iar asta nu e de ajuns! Potrivit ANRE, clienţii casnici trebuie să încheie, până la data de 30 iunie 2020, un contract de furnizare a gazelor naturale în regim concurențial (liberalizat). În plus, Ordinul ANRE 27/2020 precizează că, dacă nu încheie un contract în regim concurențial, furnizarea se va face la preţul din oferta comunicată clientului, pe parcursul lunilor mai și iunie, de către furnizorul actual. Adică la prețul actual!
Cum să beneficieze populația de prețuri mai mici dacă furnizorii le oferă aceleași prețuri, pentru că producătorii nu scot gaze la vânzare, pentru că autoritățile nu au decis, încă, nimic în acest sens?! În a ceste condiții, practic, nu se schimbă nimic pentru consumatorii casnici!
Nu vedem cum se va rezolva această problemă, demnă de cuadratura cercului! Sau, vorba lui Farfuridi: ”Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis!”
