Critică la critică: regenerabilii ”trași de urechi”

Într-o analiză transmisă de către Cătălin Dragostin, directorul Energy Serv, critică atitudinea investitorilor în energii regenerabile. Reamintim, asociațiile RPIA, RWEA și PATRES au transmis, recent, un comunicat de presă în care acuză faptul că autoritățile ar vrea să concesioneze terenuri aflate în proprietatea statului doar către companii de stat, regula privind adoptarea unei HG pentru scoaterea terenurilor mai mari de 50 ha din circuitul agricol să rămână aplicabilă doar companiilor private, precum și dorința guvernanților de a finanța hidrocentrala Tarnița din Fondul pentru Modernizare.

Cătălin Dragostin vorbește, în primul rând, despre ”critica (n.r. – pe care o lansează regenerebilii) resuscitării de către stat a proiectului mamut de stocare Tarnița” (de parcă acest șablon ”proiect mamut din vremurile lui Ceaușescu” este ”mai mamut” decât, de ex. 2000 MW eoliene preconizate și aruncând sintagmele ”mamut”, ”comunism”, ”Ceasușescu”, ”renunțare repetată în trecut”, etc., etc. ar avea vreo relevanță tehnică și tehnologică în sistem!?”)

El acuză că reprezentanții RWEA, PATRE și RPIA ”s-au asociat contra stocării, necunoscând (sau ignorând voit, tendențios?!) faptul că: stocarea CHEAP (centrale hidro pompare acumulare) este cea mai răspândită, cunoscută, veche, economică și testată tehnologie de stocare a energiei electrice, ocupând în prezent peste 98% din piața mondială; în prezent, sunt în funcțiune cca 56 GW stocare CHEAP pe plan mondial (!) și încă pe atât în construcție și planificare, datorită extinderii RES intermitente; stocarea CHEAP ajută, direct și indirect, extinderea RES intermitente, eoliene și solare” (…).

”Asociațiile de profil critică și lipsa de acces a operatorilor la Fondul de Modernizare, care ar trebui să sprijine tranziția energetică a României, prin prisma faptului că dezvoltatorii privați nu beneficiază de sprijin pentru integrarea stocării în proiectele lor. În pofida faptului că, din punct de vedere legislativ, dezvoltatorii pot integra stocarea, costul este prohibitiv, potrivit organizațiilor menționate…Aici, ar fi multe lucruri de spus și explicat (…): Din toate unghiurile, ”stocarea la dezvoltatorii privați, care ar trebui sprijiniți” este, din plecare, o opțiune neeconomică: 10 stocări de 100 MW/buc. (o cifră uriașă/buc. pentru Baterii electrice de orice fel sau orice altă tehnologie…imatură!), care are o durată de viață de 10-15 ani și probleme de mediu și costuri la reciclare de mediu, este cu mult mai costisitoare decât 1 baterie de 1000 MW (Tarnița), care este 100% ecologică, economică și mai și ”trăiește” bine mersi peste 80 de ani. Dacă admit că stocarea la ”dezvoltator are un cost prohibitiv”, atunci, de ce se mai vaită că se face stocare, de care beneficiază și ei !… Stocarea trebuie să fie numai ”a lor”?”, precizează Cătălin Dragostin în analiză.

Pe de altă parte, șeful Energy Serv crede că, în privința contractelor pentru diferență (CfD), reprezentanții regenerabililor ”intră pe un teren care se vede că nu prea le este familiar”. Potrivit lui Cătălin Dragostin, ”CfD, fundamental, este tot o schemă suport!… Și cum ”Regenerabilii” au început (e drept, foarte bine) cu Certificatele Verzi, ar vrea să beneficieze în continuare de scheme support, DAR: în prezent, ”Regenerabilii” o duc foarte bine în piață, au înregistrat profituri mari în anii trecuți, viitorul este luminos, deci, de ce ar mai trebui ”scheme suport” în continuare?; realitatea analitică a SEN (n.r. – sistemul energetic național) arată că deja avem peste 62% energie regenerabilă produsă în SEN, iar decarbonarea până la 100% este relativ ușor de atins (având în vedere celelalte masive oportunități ”în bază”, nu intermitente – hidro, nuclear, biomasă), deci, prea multe eoliene și solare, parcă, parcă n-ar mai fi nevoie (adică, ”n-ar mai intra in SEN”)”.

De asemenea, acesta arată că ”CfD, în prezent, nu este aplicat și nu funcționează decât într-o singură țară: Marea Britanie și acolo funcționează din cu totul și cu totul alte motive – a fost necesar în primul rând pentru programul nuclear – investiții ”capital intensive”, durată de implementare mare, durată de viață mare, riscuri mari. Comisia Europeană se gândește să introducă CfD în pachetul de restructurare a pieței de electricitate (…). Pentru mai multe regenerabile, flexibilitatea sistemului și stocarea (la nivel de sistem) sunt esentiale! Mai mult, propunerea Comisiei Europene deschide posibilitatea (nu este obligatoriu de a avea CfD ca o nouă schemă suport!) pentru orice scheme suport!”.

Nu există o strategie energetică validată

”Ca să fim realiști, în condițiile de astăzi, neavând o strategie energetică validată, dar chiar și pe ce se întâmplă în SEN astăzi, o nouă schemă suport gen CfD nu apare deloc utilă, decât poate pentru Unitătile 3 & 4 de la Cernavodă (și acestea sunt ”curate” nu-i așa?!). În locul acestor teme și probleme inutile ridicate de ”Regenerabilii” din România, le-aș da o temă de reflecție: cum s-ar împăca un contract RES intermitent CfD cu prezența unei CHEAP (sau chiar 2) în SEN?… Dispecerul (și chiar piața și, mai ales, consumatorul!) ar fi încântat să preia energia la preț cât mai mic (sau chiar preț ”0” când e în exces) să o stocheze în CHEAP și apoi să o înapoieze în SEN. De ce ar trebui Statul (și, în ultimă instanță, consumatorul) să garanteze un preț minim (profit asigurat) producătorului RES? Acesta are o opțiune foarte bună și foarte sigură: dacă proiectul nu este economic în condiții normale de piață, nu îl face! Schemele suport ”distorsionează” piața și ne reîntoarcem la povestea cu Certificatele verzi…seria II-a”, precizează Cătălin Dragostin.