Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) a decis ca Hidroelectrica și Nuclearelectrica să livreze întreaga cantitate de energie pe care o consumă populația rămasă la furnizorii de ultimă instanță (FUI) în regim de serviciu universal (pe piața reglementată). Unul dintre contracte, cel dintre Hidroelectrica și Electrica Furnizare, s-ar putea să nu fie tocmai legal!
Hidroelectrica, cel mai mare şi mai ieftin producător de energie electrică din România, în care statul deține 80% din acțiuni, este obligată de către ANRE să vândă FUI, în prima jumătate din acest an, 1,83 TWh de energie electrică, la prețul reglementat de 102,5 lei/MWh (mai mic decât cel din 2019, când a fost de 112 lei/MWh). Din această cantitate pe care trebuie să o împartă celor patru FUI (Electrica, Enel, CEZ şi E.On), cea mai mare parte, adică 1,01 TWh (55% din total) a fost alocată companiei Electrica, potrivit publicației E-nergia.ro (https://e-nergia.ro/afacere-romaneasca-electrica-primeste-mai-mult-de-jumatate-din-energia-hidro-cea-mai-ieftina-din-tara-pentru-consumul-pietei-reglementate-document/). Reamintim, Grupul Electrica tranzacționează energie prin intermediul companiei sale, Electrica Furnizare.
Mulțumim E-nergia.ro că a publicat contractul dintre Hidroelectrica și Electrica Furnizare! (vezi – Contract-Electrica Furnizare-Hidroelectrica-2020) Așa am reușit să constatăm că acest contract este unul pe care noi îl considerăm făcut “în dorul lelii“! Și să ne îndoim de valabilitatea lui!
Potrivit art. 4 (1) al contractului 2107/23.12.2019, acesta intră în vigoare la 1 ianuarie 2020 și este valabil 6 luni, adică până la 30 iunie 2020. Potrivit articolului 1, termenii utilizați în contract sunt definiți în Anexa nr.1. Ei bine, Anexa 1 precizează că “Perioada contractuală“ este “fiecare dintre perioadele următoare: 1 martie 2019 – 31 decembrie 2019; 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2020; 1 ianuarie 2021 – 28 februarie 2022“! Cum o fi posibil, când contractul este valabil numai între 1 ianuarie și 30 iunie 2020, numai cele două companii pot să știe!
Nu este singura anomalie! Potrivit art. 22, referitor la “Garanții“, Cumpărătorul (Electrica Furnizare) trebuie să prezinte vânzătorului (Hidroelectrica) o scrisoare de garanție bancară. Punctul (4) al acestui articol devine pur și simplu abracadabrant: “prin excepție de la prevederile alin. (1) și (3), pentru perioada contractuală 1 martie 2019 – 31 decembrie 2019, pentru livrările care încep la 1 martie 2019, termenul de constituire și de prezentare a scrisorii de garanție bancară este nu mai târziu de data de 8 martie 2019“! Și toate acestea pentru un contract care începe la 1 ianuarie 2020!
Pentru ca să se vadă și mai bine că întregul contract este făcut “în dorul lelii“, fiecare pagină are o viză: “Societatea Electrica Furnizare SA. SERVICIUL JURIDIC. VIZAT LEGALITATE“! Problema s-a rezolvat printr-un “Acord scris“, prin care ambele părți, Hidroelectrica și Electrica Furnizare, renunță la constituirea de garanții bancare de bună execuție.
Totuși, rămâne o întrebare: pentru ce plătește Electrica Furnizare o armată de juriști?! Ca să vizeze un contract “abramburistic“?!
O altă problemă care se naște este legată de data contractului și, de aici, de valabilitatea acestuia. Pe prima pagină, numărul care apare este 2107/23.12.2019. Semnăturile reprezentanților Hidroelectrica, precum și Electrica Furnizare sunt datate, însă, 24.12.2019! Ceea ce ar putea însemna că acest contract este ante-datat! Iar dacă este ante-datat, mai este valabil?! Noi considerăm că acest contract nu este tocmai legal!
Dar, singura concluzie pe care o putem trage este că acest contract este unul făcut “în dorul lelii“!
