România traversează o perioadă absolut efervescentă în ceea ce privește construcția de drumuri. De la autostrăzi, la drumuri expres, de la alei între blocuri, la drumuri naționale și județene, practic, toate localitățile din țară ”astfaltează” ceva. Cel mai important ”ingredient” al asfaltului este bitumul, care se obține din petrol. Deși avem petrol, avem rafinării, avem tot ce ne trebuie, în loc să majorăm capacitatea de producție internă, prin creșterea comenzilor, importăm bitum cu nemiluita! Mai mult, bitumul produs în România este mult mai bun decât cel importat. Dar, pentru că se folosește bitum mai slab calitativ, cum trece iarna, cum apar ”cratere” pe străzi. O ploaie mai zdravănă spală nu numai praful, ci şi asfaltul – de-a dreptul, cu totul! -, astfel că iar ne trezim cu gropi. Până la urmă, tot aproape de paralela 45 sunt poziţionate şi Parisul, şi New York-ul, nu numai Bucureştiul. Şi acolo ninge, plouă, bate vântul, dar, în urma lor, nu rămân şoselele ca după bombardament! Parcă suntem ”blestemați”! Vorbele lui Caragiale, din ”Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, sunt nemuritoare: ”Cap ai, minte ce-ți mai trebuie?”! Sau, poate, că asta se și urmărește: bitum de calitate mai slabă decât cel din țară, pentru ca să apară gropi, ca să aibă constructorii ce repara, iar alții să-și încaseze ”bonusurile”!
Potrivit datelor transmise de Institutul Național de Statistică (INS) la solicitarea Focus Energetic, anul trecut s-au importat 601.404,3 tone bitum din petrol, bitumuri și asfalturi naturale, șisturi și nisipuri bituminoase, asfaltiți și roci asfaltice, amestecuri bituminoase pe bază de asfalt natural etc. Pentru toată această cantitate s-a plătit suma de 310.080.500 euro (vezi – importuri bitum 2023-2024).
Pe primele 8 luni din acest an (ultimele date deținute de INS) deja s-a importat o cantitate de 515.362,6 tone, pentru care s-a plătit 265.948.000 euro.
Practic, importurile cresc vertiginos. Dacă se menține trendul, la sfârșitul anului, importurile ar putea să ajungă la aproape 775.000 tone, adică cu aproape 30% mai mari față de 2023!
Potrivit datelor INS, s-au importat, anul trecut, 562.392 tone doar bitum din petrol, pentru care s-a plătit 285.103.000 euro. Adică, în medie, prețul a fost de 507 euro/tonă.
În primele 8 luni din 2024, s-a importat o cantitate de 480.827 tone, pentru care s-a plătit 245.139.000 euro. Dacă acest trend continuă, până la sfârșitul anului s-ar putea importa peste 721.000 tone de bitum din petrol.
Cele mai mari importuri s-au făcut, anul trecut, din Turcia (44.000 tone), Grecia (97.000 tone), Ungaria (72.000 tone), Austria (13.500 tone). Prețurile medii la care s-a importat au fost de 546 euro/tonă (Austria), 495 euro/tonă (Grecia), 483 euro/tonă (Turcia), 517 euro/tonă (Ungaria). Din Irak s-a importat, în 2023, o cantitate de 6.673 tone, la un preț mediu de 495 euro/tonă.
În primele 8 luni din 2024, din Turcia s-a importat o cantitate de 59.391 tone, la un preț mediu de 478 euro/tonă, din Grecia – 150.977 tone, la un preț mediu de 498 euro/tonă, din Ungaria – 88.259, la un preț mediu de 546 euro/tonă, din Austria – 19.109 tone, la un preț mediu de 527 euro/tonă. Importurile din Irak, practic, au explodat! În primele 8 luni din acest an s-au importat 43.068 tone, cu aproape 650% mai mult ca în întreg anul 2023! Dacă se păstrează trendul, până la sfârșitul anului importurile de bitum din petrol din Irak ar putea crește de 10 ori! Este adevărat și că, în primele 8 luni din 2024, prețul mediu de import din Irak a fost de numai 470 euro/tonă. Cele mai ieftine importuri au venit din Italia (440 euro/tonă) și Bahrain (415 euro/tonă). Față de Bahrain, importurile din Austria costă cu aproape 112 euro/tonă mai mult! Cu excepția importurilor din Ungaria, toate celelalte țări au practicat prețuri mai mici la exporturile de bitum din petrol în România.
Putem să producem bitum. Da’ de ce?!
Potrivit Statisticii, în anul 2023 producția internă de bitum a fost de 104.681 tone, iar în primele 9 luni din acest an – 57.062 tone (vezi – productie interna bitum 2023-2024).
Astfel, dacă se menține același trend, la sfârșitul anului, producția internă ar putea ajunge la circa 76.000 tone, cu aproximativ un sfert mai mică față de cea de anul trecut. Astfel, producția internă va reprezenta doar 10% din consumul intern. Ceea ce este absolut rușinos!
România are capacități de producție, dar, este clar, nu suficient. Și, oricum, pare că nici constructorii (majoritatea din Turcia, Austria, Italia) nu par interesați de bitumul românesc.
Niciun investitor ”normal la cap” nu investește dacă nu are asigurată piața de desfacere. Reamintim un exemplu: gazoductul Nabucco (Azerbaidjan – Turcia – România – Ungaria – Austria) a fost abandonat pentru că azerii ar fi trebuit să-și crească producția de gaze, dar nu aveau contracte de cumpărare a gazelor. Conducta TANAP (Azerbaidjan – Turcia) are cumpărători de gaze, așa că a fost construită.
La fel se întâmplă cu orice marfă. Astfel, dacă producătorii interni, precum rafinăria Vega, dacă ar avea contracte de vânzare, ar investi în creșterea capacității de producție de bitum. Mai ales că, numai anul trecut și pe primele 8 luni din acest an, sumele plătite pentru importurile de bitum din petrol depășesc 575 milioane de euro. Iar la Vega nu se produce orice fel de bitum, ci polimerizat.
Românii au văzut cu ochii lor ce înseamnă bitumul polimerizat: bulevardul Aviatorilor din București a fost asfaltat cu un astfel de bitum în anul 2010! De atunci, de 14 ani, n-a fost nevoie de nicio reparație! Nu s-a oprit circulația deloc ca să se remedieze ceva la unul dintre cele mai circulate drumuri din România! Nici măcar un elicopter, aterizat de urgență, n-a reușit ”să-i vină de hac”! Reamintim, un elicopter Black Hawk aparținând armatei SUA a aterizat forțat în vara anului 2021, în sensul giratoriu din Piața Charles de Gaulle. Asfaltul n-a pățit nimic!
Sigur, ”gurile rele” ar putea spune: tocmai de aceea nu se folosește un astfel de bitum! Ce s-ar face primarii fără reparații la drumuri, măcar bianuale?!
