„Chiar dacă pe conducta Szeged – Arad gazele vin din est sau vest, cel mai probabil tot gaz rusesc este, la acelaşi preţ”, a declarat Yvonnick David, directorului general al GDF SUEZ Energy Romania (fosta Distrigaz Sud). De remarcat, România produce aproximativ 70% din gazul pe care îl consumă, restul fiind importat dintr-o singură sursă, Rusia, prin conductele Hust – Satu Mare şi Isaccea – Negru Vodă. Autorităţile de la Bucureşti au declarat, în numeroase rânduri, că, o dată finalizată conducta Szeged – Arad, România se conectează la sistemul european de transport al gazelor şi, în consecinţă, va putea importa gaze şi din alte surse decât ruseşti.
“Încă nu am utilizat conducta Arad-Szeged, prin decembrie-ianuarie va putea fi folosită. Preţul gazelor din est sau vest este acelaşi. (…) Statul român a ales să pună un preţ de 49 lei pe MWh la gaze, în timp ce la nivel internaţional este 110 lei MWh”, a mai spus David.
Conducta Arad-Szeged nu a fost încă inaugurată oficial, dar mai multe companii au rezervat deja capacităţi de import, precum OMV Petrom, E.ON Gaz Romania, GDF Suez Energy România şi MOL Energy Trade.
Condiţiile în care Rusia livrează gaze naturale consumatorilor ar putea fi „mai flexibile”, iar gazele pe care România le va importa prin conducta Arad-Szeged (Ungaria) vor fi, cel mai probabil, tot ruseşti, la preţuri similare cu cele ale Gazprom a spus şi ambasadorul Franţei, Henri Paul. „Prea des securitatea energetică este interpretată politic. La noi, securitatea energetică se reduce la întrebarea ce se întâmplă dacă se întrerupe alimentarea cu gaze. Nu este un război al gazelor, sunt contracte comerciale. Nu trebuie să avem obsesia şi frica faţă de gazele care vin din Rusia. Sigur, condţiiile în care vin gazele din Rusia ar putea fi mai flexibile, dar aşa lucrează acest furnizor, nu avem ce să facem”, a declarat Henri Paul.
Totodată, amabasadorul francez a adăugat că prin securitate energetică se înţelege atât contracte pe termen lung cu furnizorii, cât şi prin diversificarea surselor de aprovizionare. „Securitatea energetică se poate face prin contracte pe termen lung, scăderea consumului şi diversificarea surselor. Nu înseamnă doar gazoducte. România are propriile surse şi are tot interesul să le economisească”, a afirmat Paul.
Întrebat în ce măsură GDF SUEZ a contribuit la securitatea energetică în România, după ce a privatizat distribuitorul de gaze Distrigaz Sud în 2005, David a spus că grupul francez a investit în reţelele de gaze, în sisteme informatice şi contorizarea electronică a reţelelor. „Am investit în reţele, în sisteme informatice, care au depăşit destul de mult angajamentele din momentul privatizării, telecontorizarea pe reţele”, a spus David.
Propuneri franţuzeşti
În urma seminarului-dezbatere “Energia – un pariu pentru România”, organizat de Camera Franceză de Comerţ şi Industrie din România, Ambasada Franţei şi Secţiunea Româna a Consilierilor de comerţ exterior ai Franţei, care a avut loc pe 1 octombrie 2010, s-au degajat 10 propuneri pentru armonizarea europeană, echitatea şi eficienţa energetică. La eveniment au participat Henri Paul, ambasadorul Franţei, Constantin Stafie, secretar de stat în Ministerul Economiei, Mihnea Constantinescu, ambasador cu însărcinări speciale, reprezentant special pentru securitate energetică, precum şi peste 200 de reprezentanţi ai autorităţilor publice, asociaţiilor şi companiilor din sectorul energetic.
Astfel, au fost elaborate patru propuneri pentru eficienţă: implementarea unui Contract Tip de “gestiune a energiei în clădiri” (instituţii publice, sectorul terţiar şi imobile proprietate privată); iniţierea unui program operaţional românesc dedicat eficienţei energetice în clădiri, care să faciliteze accesul la finanţări europene; valorificarea cogenerării prin intermediul unui program naţional de modernizare a centralelor termice şi acordarea unei perspective pe termen lung investitorilor, prin asumarea unor angajamente ferme de către autorităţile publice (de exemplu, organizarea de licitaţii de către colectivităţile locale cu angajamente de performanţă, Reglementarea pieţelor energetice etc).
Pentru echitate s-au desprins trei propuneri: reunirea organismelor pentru controlul sistemelor de încălzire într-o singură entitate, definirea, de comun acord cu operatorii şi ANRE, a regulilor specifice pentru racordarea, siguranţa şi echilibrarea reţelei electrice până în iunie 2011 şi garantarea accesului transparent şi echitabil al tuturor operatorilor la gazele din producţia locală până în noiembrie 2010.
În privinţa armonizării europene, propunerile se referă la armonizarea nivelului de performanţă energetică a clădirilor noi până în 2020, prin reducerea progresivă, în trei etape, cu 30-35% a diferenţei dintre România şi restul Europei; redactarea şi promulgarea normelor de aplicare în domeniul energiilor regenerabile până în ianuarie 2011 şi transpunerea în legislaţia română, cu sprijinul operatorilor, a celei de-a treia Directive Europene privind energia electrică şi gazul până în martie 2011.
