Acasă Stiri ExterneAmerica Chinei cât mai mult cărbune

Chinei cât mai mult cărbune

de GM

Compania australiană Resourcehouse a semnat cu China un contract în valoare de 60 de miliarde de dolari, prin care va asigura cărbunele necesar pentru funcţionarea termocentralelor chinezeşti, a anunţat BBC News. Clive Palmer, preşedintele companiei, afirmă că acesta este cel mai mare contract de export încheiat vreodată de Australia. Potrivit termenilor contractului, societatea va construi un nou complex minier, care va livra anual către China Power International Development (CPI) 30 de milioane de tone de cărbune, timp de 20 de ani. 

 Contractul presupune construirea unui imens complex minier în statul Queensland, dar şi 500 de km de căi ferate, pentru a transporta cărbunele la ocean. Proiectul ar putea demara la sfârşitul acestui an.

Producţia la complexul din bazinul Galilee, care va purta numele China First, ar putea începe în 2013 şi va atinge un nivel de 40 de milioane de tone anual. Premierul statului Queensland, Anna Bligh, crede că proiectul va crea zeci de mii de locuri de muncă.

Pe de altă parte, analiştii afirmă că acest contract este o nouă dovadă că cererea foarte mare de resurse a Chinei contribuie puternic la dezvoltarea economiei Australiei.

Majoritatea centralelor energetice din China funcţionează pe bază de cărbune, iar cererea a crescut în ultimele luni, pe fondul unui program guvernamental de stimulare a producţiei de energie.

Dar, proiectul a atras deja critici din partea mişcărilor ecologiste, care susţin că Australia ar trebui să-şi reducă dependenţa de rezervele uriaşe de cărbuni, pentru a dezvolta surse regenerabile de energie.

 ¤ Beijingul se pregăteşte pentru transformarea cărbunelui în petrol

 În plus, la Copenhaga, la sfârşitul anului trecut, a avut loc o conferinţă în urma căreia s-a dorit adoptarea unui acord ce ar fi trebuit să fie continuatorul Protocolului de la Kyoto. Astfel, naţiunile lumii, ar trebui să-şi reducă poluarea, astfel încât să se limiteze efectele asupra mediului înconjurător ale gazelor cu efect de seră.

În acest context, China şi-a reafirmat ţinta de a reduce cu 40-45% emisiile de gaze, faţă de 2005, ceea ce înseamnă, de fapt, un procent mult mai mic dacă s-ar raporta la anul 1990, aşa cum o face Protocolul de la Kyoto.

Mai mult, cu câţiva ani în urmă, China a început construcţia unei uzine care transformă, printr-un procedeu chimic extrem de poluant, cărbunele în petrol, încercând, astfel, să profite de rezervele masive de care dispune şi pe care le poate importa, pe fondul maximelor istorice atinse în ultimii ani de cotaţia barilului de ţiţei.

Procedeul, denumit coal-to-liquid (CTL), determină emisii importante de gaze cu efect de seră şi a stârnit, de-a lungul timpului, proteste ale activiştilor pentru protecţia mediului.

Deşi riscurile de mediu sunt mari, ţări cu rezerve importante de cărbune, precum Statele Unite, Australia sau India, iau în considerare construcţia de instalaţii CTL pentru a-şi asigura securitatea energetică, în condiţiile intensificării dezbaterilor pe tema epuizării resurselor de petrol la nivel global.

Dacă în statele menţionate tentativele de a apela la această tehnologie sunt anulate de organizaţiile de mediu, lipsa de astfel de activişti în China a permis Guvernului să înceapă construcţia unui complex în Mongolia Interioară.

Uzina va avea o capacitate de procesare anuală de 3,5 milioane de tone de cărbune, echivalentul a 20.000 de barili pe zi, o cifră foarte mică în comparaţie cu consumul de 7,2 milioane de barili pe zi al statului asiatic. Ţinta Beijingului este de 286.000 de barili pe zi proveniţi din CTL, adică 4% din consumul zilnic al Chinei, conform unui calcul bazat pe raportările actuale.

Deja China a alocat 25 miliarde de dolari pentru a ajunge la cel puţin 60.000 barili/zi, în timp ce industria de profil din SUA face lobby ca Guvernul să ţină seama că chinezii ar fi în stare să scoată barilul de combustibil la 25 dolari.

 ¤ CTL, mai ieftin decât biocombustibilii

 De altfel, China nu este o visătoare. Încă din anul 2006 americanii au testat cu succes un bombardier B-52, alimentat pe jumatate cu benzină din cărbune, iar Pentagonul anunţa, la vremea aceea, că vrea ca, până în 2016, jumătate din combustibilul aeronavelor sale să fie obţinut din cărbune. Pe de altă parte, există companii americane private la fel de ambiţioase, precum operatorul aerian JetBlue Airways, care încearcă să obţină de la Congresul SUA facilităţi fiscale pentru acest combustibil, despre care pretinde că ar putea fi produs la preţul de 40 dolari pe baril, deci cu 20-30 dolari mai ieftin decât actualul preţ al ţiţeiului şi de aproape patru ori mai ieftin decât maximul istoric al acestuia (aproape 150 dolari/baril în 2008).

De remarcat, tehnologia transformării cărbunelui în benzină este cunoscută încă din anii ’30, iar, spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Germania şi Japonia şi-au pus în mişcare tancurile cu milioane de barili din acest combustibil. În prezent, Africa de Sud acoperă 30% din necesarul vehiculelor prin benzina obţinută din cărbune.

Un oficial al Asociaţiei Mineritului din SUA, citat de Reuters, pretinde că acest combustibil e mai ieftin decât biocombustibilii, arderea sa produce mai puţine gaze cu efect de seră decât derivatele din petrol, iar industria extractivă dispune deja în mare măsură de infrastructura necesară exploatării sale, în timp ce uzinele pentru convertirea cerealelor în etanol sau a soiei şi rapiţei în combustibili lichizi necesită mari investiţii.

Conform Departamentului american al Energiei, SUA deţin cele mai mari rezerve de cărbune din lume, urmate de statele fostei URSS, China şi Australia. Toate aceste rezerve mondiale ar putea acoperi necesarul omenirii cel puţin 200 de ani. Echivalentul energetic al cărbunelui american îl depăşeşte pe cel al rezervelor de ţiţei ale Arabiei Saudite.

Toate ţările Orientului Mijlociu, bogate în petrol, nu au aproape deloc cărbune, astfel încţt importanţa lor în economia mondială ar scădea dacă omenirea ar investi serios în obţinerea benzinei din cărbune. Prin Germania, Polonia şi Marea Britanie, UE deţine circa 10% din rezervele mondiale de cărbune. Conform ultimei strategii energetice, şi România ar avea suficient cărbune pentru 150 de ani (calculat, adevărat, numai pentru arderea acestuia în termocentrale şi în sobe).

din aceeasi categorie