Statul, prin Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), ar fi trebuit să încaseze penalități de la operatorii care nu au respectat legislația privind schema de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră de aproape 4 miliarde de lei în ultimii 8 ani. S-a ales cu puțin peste 9 milioane de lei. Cele mai importante neconformări s-au înregistrat la companii de stat, cap de listă fiind Complexul Energetic Hunedoara, cu penalități de plătit de 1,8 miliarde de lei, RAAN și Electrocentrale Oradea. Dacă ultimele două sunt deja în insolvență, pentru CEH situația este incertă de mai mulți ani; ba este declanșată procedura de insolvență, ba iese, dar numai juridic, pentru că situația economică este oricum gravă.
Una dintre primele măsuri luate la nivel mondial pentru combaterea schimbărilor climatice a vizat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, concretizată prin Protocolul de la Kyoto. Uniunea Europeană a mers și mai departe și, prin Directiva 2003/87 s-a instituit o schemă de comercializare a certificatelor de emisie (EU ETS), ce a fost implementată în România începând cu 2007, anul aderării la UE. Mai exact, instalații din anumite domenii cu potențial mare de poluare, precum cele din industria energetică sau a cimentului, trebuie să dețină un număr de certificate CO2 corespunzător cantităţii totale de emisii de gaze cu efect de seră generate.
„Statele membre garantează că orice operator care nu restituie, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, cote suficiente pentru a-și reglementa emisiile din anul anterior este pasibil de plata unei amenzi pentru depășirea emisiilor. Amenda pentru depășirea emisiilor este de 100 euro pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emis de instalația respectivă pentru care operatorul nu a restituit cotele. Plata amenzii pentru depășirea emisiilor nu exonerează operatorul de obligația de a restitui un număr de cote egal cu depășirea respectivă de emisii, la restituirea cotelor pentru următorul an calendaristic”, se arată în Directiva 2003/87. Măsura a fost preluată în legislația internă prin HG nr. 780/2006.
Până acum, în România s-au înregistrat 32 de cazuri de nerestituire a certificatelor CO2, generate de 22 de operatori. Pentru 21 dintre acestea, Administrația Fondului pentru Mediu a emis acte de urmărire în valoare totală de 3.808.432.448,57 lei, după cum se arată într-un răspuns al Agenției pentru Focus-Energetic.ro. A fost încasată suma de 9.374.502 lei, iar penalități de 80.102.183 lei au fost anulate în justiție. „Pentru diferență, Administrația Fondului pentru Mediu a aplicat toate măsurile legale pentru recuperarea diferențelor”, se arată în răspunsul AFM.
AFM nu a precizat care au fost demersurile pe care le-a făcut pentru încasarea penalităților și care sunt sumele pe care trebuie să le plătească operatorii care nu au respectat legslația, invocând secretul fiscal. De remarcat, amenzile stabilite în virtutea directivei și a legislației naționale sunt bani publici.
Statistici pe bani mulți
Potrivit Agenției Naționale de Protecția Mediului, instituția care „ține” Registrul Unic al operațiunilor cu certificate CO2, în primii ani de aplicare a EU ETS, operatorii economici au fost destul de „cuminți”, numărul certificatelor nerestituite fiind destul de mic comparativ cu ultimii ani. În 2007, 2008, 2010 și 2011, toate companiile s-au conformat.
În 2009, s-a înregistrat cel mai mare număr de operatori neconformi – 13. Raportul de monitorizare aferent acelui an pentru compania Ceram Material Construct a fost declarat nevalid. Celelalte 12 companii au avut certificate nerestituite ce au variat, ca număr, de la 97 în cazul Fabricii de Cărămizi Vaslui, la 143.437 de certificate nerestituite pentru Oltchim.
În total, pentru 2009, AFM trebuia să emită facturi pentru 213.147 de certificate, iar la o penalitate de 100 de euro pe certificat, trebuia încasat echivalentul a 21.314.700 de euro. AFM a primit de la TMK Reșița SA echivalentul a 15.913 certificate nerestituite (1.591.300 euro), aceasta fiind, de altfel, și singura companie care și-a plătit integral datoriile de-a lungul anilor.
Din 2012, începe „recitalul” companiilor de stat care nu se achită de obligația de a achiziționa certificate de emisie și, în consecință, acest fapt atrăgând după sine aplicarea de penalități de 100 de euro pe certificatul nerestituit. În acel an, Electrocentrale Oradea nu s-a achitat de datorie în cazul a 334.866 de certificate, pentru care ar fi trebuit să plătească penalități de 33.486.600 euro. Compartiv cu aceasta, Uzina Termoelectrică Giurgiu, cu penalități de 2.311.500 euro, ar putea fi cotată o companie destul de responsabilă.
În 2013, numai Aerostar Bacău „păcătuiește” cu doar 3.924 certificate nerestituire, restul operatorilor economici respectând legislația.
În 2014, se dezlănțuie neregulile și problemele apar la companiile de stat. Pentru centrala de la Paroșeni, Complexul Energetic Hunedoara (CEH) nu restituie 782.157 de certificate (n.r. – penalități de 78.215.700 euro), iar pentru termocentrala Deva alte 435.583 certificate, ceea ce generează penalități de 43.558.300 euro; un total de 121,774 milioane de euro. De departe, cea mai mare datorie a făcut-o Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN), 1.321.207 de certificate nerestituite, adică penalitate de 132.120.700 milioane de euro.
Situația se acutizează în 2015 și șase companii generează penalități de nu mai puțin de 362.892.100 milioane de euro, cea mai mare penalitate de până acum. De această dată, în top sunt termocentralele de la CEH, cu 880.818 certificate nerestituite în cazul centrale Deva și 793.778 în cazul Paroșeni; în total, datoriile companiei au ajuns, numai pentru 2015, la 167.459.600 euro. RAAN mai adună penalități de 83.079.700 euro pentru certificatele nerestituite, iar Electrocentrale Oradea alte 78.726.300 euro.
Este anul în care apar cu datorii combinatele de îngrășăminte chimice ce aparțin, într-un fel sau altul, de Ioan Niculae, Chemgas și Donau Chem; împreună acumulează penalități de 33.626.500 euro.
Un an mai târziu, aceleași companii de stat recidivează și nu se conformează. Centrala de la Deva nu restituie 847.909 certificate (penalități de 84.790.900 euro), termocentrala Paroșeni alte 289.085 certificate (penalități de 28.908.500 euro), pentru ca RAAN să genereze penalități de 19.698.700 euro (196.987 certificate nerestituite). Reapar Electrocentrale Oradea, cu 426.310 certificate nerestituite (penalități de 42.631.000 euro).
Există și un „nou venit”, în cazul companiei Energy Cogeneration Group, cu 11.295 certificate nerestituite; compania aparție tot lui Ioan Niculae. Iar Chemgas mai adună 70.132 de certificate nerestituite, cu penalități de 7.013.200 euro.
Total șocant
În total, de când se aplică legislația EU ETS, companiile românești nu au restituit 8.588.559 certificate, cu penalități evaluate la circa 3,8 miliarde de lei. Iar statul a încasat până acum doar 9,34 milioane de lei, adică 0,246%.
Topul companiilor cu astfel de datorii este dominat, de departe, Complexul Energetic Hunedoara, cu penalități de aproape 403 milioane de euro. La un curs mediu de 4,45 lei pentru un euro, CEH ar trebui să achite către AFM aproape 1,8 miliarde de lei. Urmează RAAN cu 2.348.991 certificate nerestituite (penalități de 234.899.100 euro) și Electrocentrale Oradea, cu 1.548.439 certificate (penalități de 154.843.900 euro).
În cele din urmă, apar și companii private, cele ale lui Ioan Niculae.
Pagubă de stat
Partea proastă este că există toate șansele ca statul să nu primească niciun ban din aceste amenzi, pentru că cele mai importante companii sunt în insolvență sau faliment, iar Complexul Energetic Hunedoara cochetează de câțiva ani cu intrarea în insolvență. Cert este că Chemgas și Donau Chem ale lui Ioan Niculae au intrat în insolvență, datoria pentru certificatele nerestituite fiind cea care au pus punct funcționării acestor combinate de îngrășăminte chimice.
Electrocentrale Oradea este în reorganizare judiciară încă din 2013, punându-se astfel la adăpostul legii, mai ales că penalitățile pentru certificatele nerestituite sunt considerate creanțe bugetare.
Regia Autonomă pentru Activități Nucleare și-a cerut insolvența încă din 2013, intrând definitv în faliment în 2016. Marea problemă atât pentru Electrocentrale Oradea, cât și pentru RAAN este că amândouă furnizau abur pentru încălzirea populației din Oradea și Drobeta Turnu Severin.
Cea mai interesantă situație o are Complexul Energetic Hunedoara, care, în prezent, nu este în insolvență. Până acum, CEH a intrat de două ori în insolvență și tot de atâtea ori a fost anulată procedura. La începutul anului trecut, CEH a mai făcut o încercare de a intra în insolvență, dar tribunalul s-a opus. Societatea asigură agentul termic pentru câteva mii de apartamente din municipiile Petroşani şi Deva. Și Administrația Fondului pentru Mediu a făcut demersuri pentru insolvența CEH, dar tot fără succes.
