Bulgaria a învins Comisia Europeană la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) într-un caz similar cu altul în care România este la un pas să fie chemată de judecată tot de către Comisie. Este vorba de accesul la conductele de transport al gazelor naturale şi modul în care pot fi folosite de către orice participant la piaţa gazelor din UE. Agentul guvernamental al României, Horaţiu Radu, a declarat pentru Focus-Energetic.ro că ţara noastră nu a închis încă procedura de infringement pe această temă, dar măsurile luate de Guvern au dus la suspendarea acţiunilor CE, iar decizia luată de CJUE este în avantajul nostru.
Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva Bulgariei, pe motiv că nu a respectat legislaţia comunitară, ceea ce a condus la „Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru – Piaţa internă a energiei – Transportul gazelor naturale – Regulamentul (CE) nr. 715/2009 – Articolele 14 alineatul (1) şi 16 alineatele (1) şi (2) litera (b) – Obligaţia de garantare a capacităţii maxime – Capacitate virtuală de transport de gaze în sens invers”. Bulgariei i s-a imputat fapul că nu a furnizat servicii de transport virtual în sens invers tuturor participanţilor pieţei, potrivit reglementărilor în vigoare. Astfel, art. 14 se referă la „Servicii de acces al terţilor cu privire la operatorii de transport şi de sistem”, „în condiţii nediscriminatorii tuturor utilizatorilor reţelei”; art. 16 punctează modul în care trebuie să se realizeze acest acces.
Potrivit cererii introductive formulate de Comisie, capacitatea virtuală de transport de gaze a unei reţele rezultă din compensarea, de către operatorul acestei reţele, a cererilor de transport de gaze emise în direcţii opuse. Acest mecanism de compensare permite oferirea, în paralel cu capacitatea fizică de transport, a unei capacităţi „virtuale” de transport de gaze în sensul că volumele de gaze avute în vedere nu tranzitează în mod fizic reţeaua de transport al gazelor, se arată în Hotărârea Curţii.
Procedura de infringement împotriva Bulgariei a fost declanşată pe motivul că „Bulgartransgaz EAD, operatorul de transport şi de sistem pe teritoriul naţional, nu oferă o capacitate virtuală de transport în sens invers la fiecare punct de intrare şi de ieşire al reţelei respective, şi anume la Negru Vodă, punctul de conexiune cu reţeaua română, şi la Sidirokastron, punctul de conexiune cu reţeaua greacă.
Bulgaria a avut o apărare extrem de atentă, iar Curtea de Justiţie a considerat că legislaţia comunitară privind accesul garantat al terţilor la reţea se referă strict la capacitatea fizică a conductelor, nu şi la cea virtuală.
Horaţiu Radu:”Hotărârea dată în favoarea Bulgariei ne profită”
România poate profita de decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) pentru că, din 2009, este deschisă o procedură de infringement împotriva ţării noatre tocmai pentru neîndeplinirea unor prevederi cuprinse în Regulamentul 1775/2005 privind condiţiile de acces la reţelele de transport al gazelor naturale; acest regulament a fost schimbat între timp cu Regulamentul 715/20095. În principal, se impută României nerespectarea articolului 4, la fel ca şi în cazul Bulgariei.
„Romania are o procedură de infringment deschisă care priveşte condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale”, a declarat Răzvan Horaţiu Radu, agent guvernamental pentru Curtea de Justiţie a UE. „Problemele ridicate de Comisia Europeană sunt asemănătoare cu cele din cauza privind Bulgaria, unde Curtea s-a pronunţat recent, respingând acţiunea Comisiei”, a spus Horaţiu Radu, care a precizat că, în noiembrie 2011, Comisia Europeană a luat decizia de a sesiza Curtea de Justiţie a UE şi în privinţa României. „În urma acţiunilor întreprinse de Guvernul României, Comisia a decis să suspende acţiunea, astfel încât Curtea de Justiţie nu a mai fost sesizată. Până în acest moment, în urma demersurilor pe care le-am efectuat, am reuşit stoparea acestei proceduri de infringement. Hotărârea dată în favoarea Bulgariei ne profită de asemenea”, a completat Horaţiu Radu.
Probelma României are legătură tot cu Negru Vodă
Reamintim, la sfârşitul lunii noiembrie 2011, Comisia Europeană anunţa, într-un comunicat de presă, că “Bulgaria şi România nu s-au aliniat încă pe deplin la normele UE privind piaţa gazelor naturale şi, prin urmare, a decis astăzi să defere aceste ţări Curţii Europene de Justiţie”, procedură pe care a suspendat-o. Practic, este vorba despre accesul treţului la reţea, mai exact de posibilitatea de a se exporta gaze din România spre sudul Europei.
În cazul României este vorba despre conducta Isaccea – Negru Vodă, prin care se şi importă o parte din gaze. Gazoductul merge mai departe, prin Bulgaria, spre Turcia, Macedonia, Grecia.
Având în vedere contractele şi acordurile interguvernamentale semnate, România considera gazoductul Isaccea – Negru Vodă drept conductă de tranzit şi nu conductă de interconexiune cu Bulgaria. Aceste acorduri stipulează că, prin conducte, nu pot trece decât gaze ruseşti.
În condiţiile unei conducte de transport transfrontalier (cum sunt, de exemplu, gazoductele Giurgiu – Ruse sau Szeged – Arad), accesul terţilor la reţea trebuie asigurat. Altfel spus, oricine are bani şi poate închiria capacitate, poate transporta gaze naturale de oriunde şi în orice direcţie (înspre şi dinspre Bulgaria sau înspre şi dinspre Ungaria în cazul celor două conducte de transport transfrontalier). Ceea ce nu se întâmplă în cazul Isaccea – Negru Vodă.
De fapt, pe tronsonul Isaccea – Negru Vodă există trei conducte, pentru fiecare dintre ele fiind încheiate acorduri interguvernamentale: primul – la data de 29 noiembrie 1970, între Guvernele României şi Bulgariei, al doilea – la data de 29 decembrie 1985, între Guvernele României şi URSS, iar al treilea – la data de 25 octombrie 1996, între Guvernele României şi Federaţiei Ruse. Din 1974 până în 2009, prin Isaccea – Negru Vodă, conform Transgaz, au tranzitat din Federaţia Rusă spre Bulgaria, Turcia, Grecia şi Macedonia, circa 340 miliarde mc de gaze ruseşti. De remarcat, pentru tranzitul gazelor naturale, România a primit şi primeşte o plată deloc de neglijat (circa 1 dolar/100 km/1000 mc).
Pe de altă parte, din 1979 până în 2008, prin aceeaşi conductă, România a importat 110 miliarde mc.
Evident, acelaşi lucru se întâmplă şi cu Bulgaria, ţară prin care tranzitează gazul rusesc spre Turcia, Grecia şi Macedonia.
