A fost publicat noul proiect de lege, așa – numit al Austerității. Sigur că era necesară modificarea legislației, pentru că multe categorii de companii și angajați aveau privilegii, care nu-și mai aveau rostul. E bine că s-a renunțat la acestea, e bine că se încearcă o creștere a veniturilor bugetare. E rău, însă, că guvernanții s-au oprit aici și nu au făcut nimic să și scadă cheltuielile bugetare făcute aiurea! Și, poate, cel mai rău este că, prin aplicarea prevederilor noii legi se atentează, în fond, la siguranța națională, la securitatea în aprovizionarea cu energie electrică și gaze naturale! Și toate acestea pentru că autoritățile nu țin deloc cont de specificul activității! De exemplu, furnizorii de curent și gaze vor trebui să plătească impozit de 1% chiar și pentru că încasează de la clienți bani pentru stat! Ceea ce îi bagă direct în faliment! Și, dacă furnizorii intră în faliment, producătorii, transportatorii și distribuitorii n-au cum să o ducă bine! Vor avea probleme uriașe și ei! Practic, dacă proiectul de lege rămâne așa cum este, statul bagă în faliment întreg sectorul energetic!
Apărută, în spațiul public, ”pe surse”, sub formă de Ordonanță de Urgență, modificarea legislației privind taxarea a fost lansată oficial, în dezbatere publică, sub formă de proiect de lege, cel mai probabil pentru că Guvernul vrea să-și asume răspunderea pe el!
O parte dintre decizii par bune: de exemplu, în afară de țigări, accizele la toate produsele importante (băutură, curent, gaze, benzină, motorină) rămân nemodificate timp de trei ani (perioada 2024 – 2026). Mai mult, accizele rămân nemodificate în moneda națională, deși Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, anunța, cu puțin timp în urmă, că nu este exclusă o depreciere a cursului de schimb.
Pe de altă parte, se elimină scutirile de taxe pentru cei ce realizează venituri brute peste 10.000 lei lunar, o prevedere care se aplică în special angajaților din sectorul IT. De asemenea, se modifică legislația privind acordarea voucherelor de vacanță, a tichetelor de masă, a diurnei și telefoanelor mobile, a taxelor pe proprietate etc. În plus, scade numărul de secretari de stat și consilieri, se desființează funcțiile de șefi de birou, se reduce numărul de ”șefi”, dar și al angajaților (cu 15%), scad veniturile conducătorilor regiilor și companiilor în care statul este acționar majoritar, se comasează instituții etc.
O prevedere cel puțin bizară se referă la numărul de autoturisme și cantitatea de carburanți ce poate fi decontată. Și aceasta pentru că proiectul de lege nu ține cont de specificul activității companiilor! O regie sau o companie de stat poate avea cel mult 8 mașini, care poate consuma cel mult 200 litri de carburant pe lună (ceea ce înseamnă, la un consum de 8 litri/100 km, că se pot parcurge maxim 125 km/zi cu o mașină). Ne întgrebăm cum ajung angajații Hidroelectrica la baraje sau la hidrocentrale cu doar 8 mașini la dispoziție! Sau cum ”vor alerga” pădurarii de la Romsilva după tăietorii ilegali de păduri!
Discriminare la impozitare
Pe de altă parte, autoritățile introduc discriminare chiar din textul legii! Nu explică nicăieri de ce unele companii plătesc 1% impozit pe venit, iar altele – 3%. De exemplu, pentru venituri între 60.000 și 500.000 euro anual, o companie plătește impozit 3%. Pentru venituri peste 500.000 euro/an, o companie plătește doar 1%. Altminteri spus, la un venit de 499.999 euro/an, o companie plătește 14.999,97 euro impozit. La un venit de 500.001 euro/an, o companie plătește doar 5000,01 euro impozit! Și, în principiu, de ce unii să plătească 1% impozit, iar alții – 3%! Mai ales că, în Constituție, se scrie: ”Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”. Cum ocrotesc guvernanții, în mod egal, proprietatea privată a companiilor?! Numai ei știu!
Adio sector energetic!
Dar, poate cea mai cruntă lovitură o primește sectorul energetic! Furnizorii de energie electrică și gaze naturale sunt un integrator al pieței. Niciun client (sau aproape niciunul) nu-și dorește să aibă contract și cu transportatorul de curent și gaze, și cu distribuitorii de curent și gaze, și cu producătorii de energie din surse regenerabile (ca să plătească certificatele verzi, așa cum cere legea), și cu termocentralele care produc, în același timp, energie electrică și termică (pentru a plăti bonusul de cogenerare, datorat potrivit legislației în vigoare). Pe de altă parte, un client ar trebui să plătească TVA-ul și acciza din factură, pe care, lunar, ar trebui să le ”verse” la bugetul statului. Și, până la urmă, poate că ar fi clienți (unii casnici, alții industriali), care ar vrea să aibă contracte directe cu toți aceștia. Dar, aproape sigur, companiile din sectorul energetic nu-și doresc! De exemplu, Transelectrica ar trebui să aibă circa 9.000.000 de contracte, cu fiecare client casnic sau non-casnic în parte, pentru a-și încasa tariful de transport! Cum ar fi ca Transelectrica să emită, lunar, 9 milioane de facturi?!
De aceea au apărut furnizorii, ca o interfață între sectorul energetic și consumatori. Practic, furnizorii cumpără curent și gaze, pe care apoi le vând clienților casnici și non-casnici. Dar, pe lângă curent și gaze, furnizorii încasează de la clienți și tarifele de transport și distribuție, contravaloarea certificatelor verzi, a bonusului de cogenerare și taxele către stat. Pentru toate acestea, potrivit legislației în vigoare poate încasa 73 lei/MWh pentru activitatea de furnizare a energiei electrice, respectiv 12 lei/MWh pentru activitatea de furnizare a gazelor naturale.
Potrivit proiectului de lege, și furnizorii trebuie să plătească un impozit de 1% din încasări. Dacă este normal să plătească pentru energia electrică și gazele naturale cumpărate și revândute clienților, nu mai este deloc normal să plătească 1% pentru că încasează tarifele de transport, distribuție, certificate verzi, bonus de cogenerare și TVA și accize către stat! Se ajunge în situația absurdă în care statul cere ”dijmă” pentru că cineva îl ajută șă-și încaseze taxele!
Dacă această preveder rămâne așa cum este, prevedem un faliment uriaș și răsunător al furnizorilor! Care, de altfel, au susținut și schema de plafonare/compensare a facturilor la consumatori și n-au primit încă banii pe care statul îi datorează!
Și, dacă furnizorii dau faliment, nici producătorii, transportatorii și distribuitorii nu au cum să supraviețuiască!
Și-uite-așa, într-un mod ”simplu și eficient”, autoritățile reușesc să producă un scurt-circuit ”feeric” în tot sectorul energetic! Și să bage, cel mai probabil, toate firmele în faliment!
Încă o dată ne întrebăm de ce autoritățile, când întocmesc un proiect de act normativ, nu se consultă și cu specialiștii din piață!
