Borza câștigă definitiv procesele cu băieții deștepți

Curtea de Apel București a pronuntat joi decizia prin care a închis definitiv procedura insolvenței Hidroelectrica, după aproape cinci ani de zile de la deschiderea procedurii de însolvență, a anunțat luni Euro Insol, fostul administrator judiciar al producătorului de energie. Când a intrat prima dată în insolvență, compania avea pierderi cumulate de peste 170 milioane euro în exercițiile financiare 2011 – 2012, datorii de peste 1,1 miliard euro și o trezorerie netă negativă de 782 milioane lei.

La data deschiderii procedurii insolventei, Hidrolectrica era parte într-un numar de 11 contracte bilaterale de furnizare a energiei electrice, extrem de păguboase pentru societate și care nu puteau fi încetate de Hidroelectrica din cauza clauzelor extrem de dezavantajoase. Aceste contracte bilaterale au generat în perioada 2006-2012 o pierdere financiară de 4,87 miliarde lei (aproximativ 1,1 miliarde euro).

”Toate aceste contracte erau prelungite prin acte adiţionale mult anterior datei de expirare (cu aproximativ cinci ani înainte), ajungându-se la situația în care, cele mai importante contracte din punct de vedere al cantității de energie livrată (7.222.305 MW cantitate livrată în 2011 dintr-un total de 12.891.972 MW livrați prin contracte bilaterale, reprezentând deci o pondere de aproximativ 56%) cum erau cele încheiate cu Energy Holding, Alpiq RomIndustries, Alpiq RomEnergie si Alro SA, să fie prelungite până în anul 2018 sau chiar 31.12.2019”, arată Euro Insol.

O altă cauză a insolvenței au reprezentat-o contractele ”de întrajutorare” în care Hidroelectrica era parte și care aveau ca obiect cumpărarea energiei de la alți producători, mai scumpi (Nuclearelectrica, Termoelectrica, Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Rovinari, Electrocentrale Deva).

”În perioada 2009 – 2011 Hidroelectrica a cumpărat energie la un preț mediu de achiziție de 153 lei/Mwh de la Nuclearelectrica şi 215 lei/Mwh de la producătorii în centrale termoelectrice, în condițiile în care în contractele bilaterale prețul de vânzare al energiei electrice se situa în jurul valorii de 130 lei/MWh, înregistrând astfel o pierdere de 137 milioane euro doar în cei trei ani”, arată datele Euro Insol.

De asemenea, la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, Hidroelectrica înregistra cheltuieli enorme cu personalul, pentru anul 2011 cheltuiala fiind de peste 100 milioane euro, în condițiile în care anul 2011 a fost un an secetos, iar producția a înregistrat o scădere semnificativă (numai 14,71 TWh produși în anul 2011 față de 19,85 TWh în anul 2010), ”tradusă într-o scădere drastică a unor venituri oricum insuficiente pentru susținerea activității”.

”Cheltuielile cu personalul erau supradimensionate în principal datorită faptului că veniturile încasate de salariați erau compuse în proporție de doar 41% din salariu, restul de 59% fiind reprezentate de diverse sporuri, prime, ajutoare și alte facilități”, spun oficialii Euro Insol.

O altă cauză a insolvenței a reprezentat-o vânzarea unei părți însemnate de energie la pretul reglementat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care nu acoperea costul de producție.

”În 2011, ANRE a impus un preț de vânzare a energiei electrice pe piața reglementată de 98,4 lei/MWh, în condițiile în care costul de producție a fost în același an 111,82 lei/Mwh. Cantitatea de energie electrică livrată de Hidrolectrica în piața reglementată a fost de 3,87 TWh în anul 2011, respectiv 27% din producția proprie, ceea ce înseamnă că o treime din energia electrică produsă a fost vândută în pierdere, sub costul de producție cu aproximativ 20%”, precizează reprezentanții Euro Insol.

Mai mult, nivelul producției de energie electrică a scăzut în mod dramatic ca urmare a condițiilor de secetă de la nivelul anului 2011 și în condițiile în care şi în anul 2012 Hidroelectrica s-a confruntat cu aceleași condiţii de secetă, producția a atins un minim istoric (12 Twh pentru 2012, față de 19,85 Twh în anul 2010). ”Cu toate acestea, pentru anul 2012 ANRE stabilea un preț al energiei pe piața reglementată de numai 72,27 lei/Mwh, în condiţiile în care costul bugetat era de 125 lei/Mwh, ceea ce a condus la o diferență de 52,73 lei/Mwh (costul fiind cu aproximativ 73% mai mare decât preţul de vânzare). Mai mult, ANRE a sporit obligatiile Hidroelectrica în piața reglementată în anul 2012, de la 4,5 la 5,5 Twh, ceea ce la un preț 72,27 lei/Mwh și un cost de 125 lei/Mwh a condus la o pierdere de circa 290 milioane lei”, arată Euro Insol.

Tot din anul 2011, costurile cu apa uzinată au crescut cu 323%, ca efect al aplicării HG nr. 1202/2.12.2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă.

”Dacă până în anul 2010 inclusiv, preţul apei uzinate era de 0,26 lei pentru o mie de metri cubi, prin actul normativ menționat prețul a crescut la 1,10 lei pentru o mie de metri cubi. Cheltuiala cu apa uzinată reprezintă una dintre cele mai importante componente ale costurilor pe care le implica producția de energie electrică (aproximativ o treime din cost), iar faptul majorării cuantumului contribuției specifice a crescut costurile Hidroelectrica cu 60 milioane euro în anul 2011”, adaugă reprezentanții Euro Insol.

La momentul formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, Hidroelectrica era de asemenea implicată în raporturi contractuale dezavantajoase cu filialele sale, Hidroserv. Totodată, Hidroelectrica susținea financiar obiective de investiții de amploare, cu componenta hidroenergetică redusă, promovate înainte de anul 1990 de către Ministerul Energiei Electrice şi Consiliul Naţional al Apelor, pentru ca, ulterior, pe baza de acte normative, sarcina finanțării şi finalizării acestora să revină Hidroelectrica împreună cu ministerele de resort.

”Deși în teorie, contribuția diverselor ministere de resort la finanțarea acestor obiective era o obligație legală, în realitate, Hidroelectrica a ajuns să finanțeze exclusiv aceste lucrări, deși investiţiile în discuție nu îmbunătățesc randamentul activităţii sale de producţie, având cu totul alte scopuri şi finalitate”, completează oficialii Euro Insol.

La dezechilibrul patrimonial major al debitoarei a contribuit și managementul defectuos, concretizat în decizii manageriale cu impact negativ în poziția financiară și în performanțele Hidroelectrica, cum ar fi stabilirea prețurilor în contractele bilaterale sub prețul de cost și prelungirea acestor contracte dezavantajoase.

  Seceta severă din anul 2011 care a condus la o scădere importantă a cifrei de afaceri și implicit a încasărilor, nu a determinat la nivelul managementului o reacție adecvată în sensul restructurării corespunzătoare a cheltuielilor care să țină cont de aceste aspecte. Mai mult, anumite cheltuieli, printre care și cheltuielile cu personalul, au avut o evoluție crescătoare care nu numai că prin ele însele au condus la datorii pentru stingerea cărora erau necesare ieșiri de numerar, dar au creat și consecințe fiscale majore.

”Măsurile de eficientizare luate în procedura de insolvență au condus la revirimentul companiei de stat. După doar un an de insolvența Hidroelectrica anunță în anul 2013 un profit de 202 milioane euro și în anul 2014 un profit record de aproape 300 milioane euro, reușind în acest interval de timp să-și reducă datoria cu 82%, respectiv de la 4,3 miliarde lei la 775 milioane lei”, mai arată datele Euro Insol.

După ce în iunie 2013 Tribunalul București a închis procedura insolvenței prin sentința nr. 6482/26.06.2013, constatând că Hidroelectrica și-a achitat datoriile din planul de reorganizare propus și implementat de administratorul judiciar, în februarie 2014 Hidroelectrica a reintrat în insolvență, urmare deciziei 456 pronunțată de Curtea de Apel București. Hidroelectrica devenise la acel moment o companie profitabilă, singurul motiv pentru reintrarea în insolvență fiind judecarea pe fond a contestațiilor traderilor de energie, ale căror cauze au fost trimise spre rejudecare de către Curtea de Apel București. Până la prima închidere a procedurii insolvenței în iunie 2013 administratorul judiciar denunțase toate contractele dezavantajoase pentru Hidroelectrica (inclusiv contractele cu traderii de energie) și renegociase 487 de contracte în care Hidroelectrica era parte.

”Întoarsă la Tribunalul București exclusiv pentru judecarea contestațiilor și acțiunilor traderilor, procedura insolvenței a continuat cu o luptă acerbă în instanță între traderi și Hidroelectrica, miza fiind 3,2 miliarde lei pe care traderii le solicitau cu titlu de despăgubiri de la Hidroelectrica pentru denuntarea contractelor de vânzare energie”, precizează oficialii Euro Insol.

Pentru recăpătarea privilegiilor din contractele bilaterale, traderii au acționat Hidroelectrica în instanță în peste 200 de litigii – contestații la tabelul de creanțe, acțiuni în despăgubiri, opoziții la deschiderea procedurii, contestații împotriva denunțării contractelor de către administratorul judiciar, recuzări, strămutări, contestații în anulare. Toate cauzele au fost respinse de toate instanțele, inclusiv de Înalta Curte de Casație și Justiție, în aproximativ cinci ani de litigii.

În perioada 2013-2016 Hidroelectrica a raportat un profit cumulat de 1 miliard euro și o EBIDA anuală de 500 milioane euro. În insolvență, valoarea de piață a companiei s-a dublat de la 2 miliarde de euro în 2012 la 4 miliarde de euro în 2016. Insolvența Hidroelectrica a consemnat o premieră absolută și anume plata integrală a creanțelor la valoare nominală, spune avocatul Remus Borza coordonatorul procesului de reorganizare al Hidroelectrica și practician coordonator al Euro Insol până în ianuarie 2017.

”Insolvența Hidroelectrica a răsturnat eterna paradigmă că statul este un prost administrator. Și companiile statului pot să genereze încredere, stabilitate și profit dacă managementul acestor companii este încredințat unor oameni recomandați de competențe profesionale, capabilități manageriale, moralitate și nu exlusiv de carnetul de partid. Companiile statului administrate corect și eficient pot să reprezinte veritabile motoare de creștere economică și piloni  de stabilitate socială. Insolvența Hidroelectrica a făcut istorie. A arătat o cale extrem de eficientă deși dureroasă în costuri sociale pentru toate companiile aflate în dificultate în efortul de a-și restructura business-ul, de a-și crește competitivitatea într-o piață concurențială”, a adăugat Remus Borza.

El afirmă că, fiind închisă procedura insolvenței, se intră în linie dreaptă în procesul de listare a Hidroelectrica.

”În condițiile în care Guvernul va schimba metodologia de privatizare, vânzarea de către statul român a unui pachet de 15% va aduce în trezoreria Ministerului de Finanțe aproape 1 miliard de euro, suma ce-i va permite guvernului să se încadreze în ținta de deficit bugetar de 3 % , asumată pentru 2017” a adăugat avocatul Remus Borza.