În şedinţa din 31 martie 2011, Consiliul de Administraţie (CA) al Băncii Naţionale a României (BNR) a hotărât reducerea la 20% (de la 25%) a rezervelor minime obligatorii (RMO) la valută şi păstrarea la 15% a RMO la lei. De asemenea, CA al BNR a decis menţinerea la 6,25% a dobânzii de politică monetară. Prin reducerea RMO la valută, “se eliberează” în piaţă circa un miliard de euro. Cel mai probabil, banii se vor duce în conturile Ministerului Finanţelor.
“Perspectiva pe termen scurt a inflaţiei este marcată de o accentuare a riscurilor asociate unor factori aflaţi în afara sferei de influenţă directă a băncii centrale, în special a celor induse – precum în cazul majorităţii economiilor emergente – de evoluţia preţurilor internaţionale la produsele alimentare şi combustibili, cu efecte asupra preţurilor interne, alături de persistenţa incertitudinilor legate de calendarul şi amploarea ajustării preţurilor administrate. Având în vedere ponderea semnificativă a acestor elemente în structura coşului de consum din România, această perspectivă este preocupantă, BNR reiterând nevoia de ancorare fermă în continuare a anticipaţiilor inflaţioniste”, se arată în comunicatul CA al BNR.
Altfel spus, majorarea preţului internaţional al ţiţeiului a condus la creşterea preţurilor carburanţilor la pompele din România, ceea ce, pe de o parte, a influenţat direct inflaţia, prin ponderea pe care o au combustibilii în Indicele Preţurilor de Consum (IPC – “unitatea de măsură” a inflaţiei). Pe de altă parte, petrolul a influenţat indirect (şi va continua să o facă) acelaşi IPC, având în vedere că mai toate bunurile şi serviciile au nevoie să fie transportate, ceea ce înseamnă că se consumă carburanţi şi, în consecinţă, se scumpesc o dată cu scumpirea acestora. De asemenea, preţurile internaţionale la alimente au atins “un nivel alarmant”, după cum a apreciat, recent, preşedintele Băncii Mondiale (BM), Robert Zoellick, ceea ce, evident, s-a văzut şi în pieţele din România.
Electricitatea ne creşte inflaţia
În plus, un aspect specific României îl constituie preţurile administrate, precum cele la apă, canalizare, medicamente, dar mai ales la gaze, energie electrică şi termică. De doi ani, marile concerne energetice prezente pe piaţa din România cer insistent majorarea preţului gazelor naturale furnizate consumatorilor finali. Se vorbea chiar că, în acest an, gazele se vor scumpi cu 25% (5% de la 1 aprilie, 9% de la 1 iulie şi 7% de la 1 septembrie). Deocamdată, preţul gazelor nu s-a majorat, dar nu se ştie cât timp “va mai ţine piept” Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) “ofensivei” multinaţionalelor. Ceea ce, evident, creează anticipaţii inflaţioniste. Adică toată lumea se aşteaptă ca gazele să se scumpească. Iar comercianţii “se pregătesc” în acest sens. De exemplu, pâinea se coace în cuptoare, de obicei pe gaze (industria pâinii este una dintre cele mai mari consumatoare de gaze, utilizând, anual, circa 1,2 – 1,5 miliarde metri cubi de gaz; spre comparaţie, toate combinatele de îngrăşăminte din ţară utilizează anual aproximativ 2,5 miliarde mc de gaz). Aşteptându-se ca preţul gazelor să crească, ceea ce va duce la creşterea costurilor pentru fabricarea pâinii, producătorii din industria de panificaţie ar putea să crească deja preţurile (ceea ce, evident, duce la creşterea inflaţiei, din cauza anticipaţiilor inflaţioniste).
Dacă la gaze încă nu ne-am lămurit dacă le va creşte preţul, la energie electrică deja s-a întâmplat: din 1 aprilie, în factură se va introduce costul cogenerării de înaltă eficienţă. Astfel, dacă în prezent preţul unui kilowatt este de 0,3247 lei (tarif standard), prin introducerea bonusului tariful creşte cu 5,7%. Cum electricitatea are o pondere de 501 puncte în IPC, pentru aprilie am putea avea deja “asigurată” o inflaţie de circa 0,3% doar din cauza energiei electrice! De remarcat, anul acesta va trebui introdus în preţul final la consumatori şi valoarea certificatelor verzi, obligatorii pentru acoperirea unui consum de 10% energie din surse renerabile. Un certificat verde costă 0,241 lei/kWh.
Reamintim, rata anuală a inflaţiei a crescut la nivelul de 7,6% în luna februarie 2011 faţă de 6,99% în luna precedentă.
Explicaţii BNR
Consiliul de Administraţie al Băncii Centrale explică reducerea RMO la valută pentru continuarea procesului de aliniere graduală la standardele în domeniu ale Băncii Centrale Europene (BCE). Autoritatea monetară europeană solicită băncilor din zona euro rezerve minime reprezentând 2% din pasivele atrase. Explicaţia BNR este aceea că, atunci când România va adopta moneda unică europeană (termenul ramânând neschimbat, anul 2015), rezervele minime în România trebuie să ajungă tot de 2%, la fel ca la BCE.
Pe de altă parte, mulţi analişti “nu cred o iotă” din explicaţiile BNR.
O explicaţie a “inundării” pieţei cu un miliard de euro (eliberaţi prin reducerea RMO la valută) este aceea că Ministerul Finanţelor Publice (MFP) are nevoie de bani. Deşi s-a tot anunţat că România va ieşi pe pieţele internaţionale de capital chiar în primul trimestru din 2011, ba chiar s-a adoptat în Guvern şi un Programului cadru de emisiuni de titluri de stat pe termen mediu “Medium Term Notes” prin care statul intenţionează să atragă 7 miliarde de euro, până acum nu s-a întâmplat nimic. Este posibil ca, în cadrul unor “tatonări” în vederea lansării unei emisiuni de obligaţiuni, reprezentanţii României să fi constatat un apetit scăzut al investitorilor pentru titlurile româneşti sau să se fi cerut dobânzi prea mari. Astfel, MFP s-ar fi putut decide să se împrumute tot de pe piaţa internă. De altfel, la mijlocul lunii martie, reprezentanţii autorităţilor române, ai Comisiei Europene şi ai FMI s-au întâlnit cu cei ai celor mai importante 9 bănci străine din România, parte a “Acordului de la Viena” (prin care principalelor grupuri bancare străine se angajau să asigure lichiditate subsidiarelor de pe piaţa locală în caz de nevoie, în timpul crizei din România). În cadrul întrevederii din luna martie, “băncile şi-au exprimat în mod colectiv interesul de a menţine la un nivel adecvat sau de a-şi majora expunerea faţă de România”, conform unui comunicat al Comisiei Europene. Astfel, pentru ca MFP să se poată împrumuta de pe piaţa internă, are nevoie de bani de la bănci, în timp ce acestea îşi pot majora expunerea pe România. Aşa că BNR “a dat drumul la bani”, prin reducerea RMO.
Sigur, nici “repatrierea unei părţi din valuta eliberată nu trebuie exclusă, însă cred că investirea banilor în economia românească va fi mai atractivă, deoarece poate aduce randamente mult mai bune”, a declarat economistul-şef al BRD- Groupe Societe Generale, Florian Libocor, conform Mediafax. După ce activitatea de creditare a fost mai mult “simbolică” anii trecuţi, este posibil ca băncile, o dată ce au un miliard de euro la dispoziţie, “să dea drumul la împrumuturi”.
Totuşi, trebuie remarcat că BNR nu a mai modificat nivelul rezervelor minime obligatorii din noiembrie 2009, când a decis reducerea nivelului ratei aplicabile pasivelor în valută de la 30% la 25%. La zece zile după ce BNR a eliberat o parte din rezerve, MFP a emis pe piaţa locală obligaţiuni în valută în valoare de 1,423 miliarde euro.
