Barbarismele Cabinetului Ponta

Înainte de a părăsi scaunul de ministru al Finanţelor, Ioana Petrescu a reuşit să producă o strategie care are ca obiectiv declarat o mai bună activitate de reglementare. Ca să nu se dezică de şcolile înalte pe care le-a făcut, dar nu în România, strategia are la bază numai documente străine. Chiar şi unii termeni nu au fost de „nasul” DEX-ului românesc, astfel că a apelat la dicţionarul explicativ englezesc, chiar dacă definiţiile din cele două limbi sunt aceleaşi. Rămâne de văzut cum vor aplica bugetarii noştri „burden hunting”-ul sau „zero based budgeting” în această strategie. Academia Română ar trebui să ia atitudine. La începutul lunii decembrie 2014, Guvernul Ponta a promovat HG nr. 1076/2014 pentru aprobarea Strategiei privind mai buna reglementare 2014-2020. Pentru a fi înţeles, actul normativ are şi un glosar de termeni. Niciunul nu face referire la documente româneşti. Totul culminează cu definirea guvernării, care, potrivit HG, “desemnează sistemul prin care un stat sau o comunitate este condusă”. Şi are grijă să fie trecută şi sursa – “Oxford English Dictionary”, Oxford University Press, 2010, pentru că DEX-ul românesc nu este suficient ca să răspundă cerinţelor ministeriale. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, “a guverna” înseamnă “a conduce, a administra, a dirija un stat, un popor”. Iar DEX este documentul fundamental al limbii române şi el trebuie respectat în tehnica legislativă. Concepţia Strategiei continuă cu tot felul de barbarisme, precum „zero based budgeting” sau „burden hunting” (identificarea poverilor administrative), potrivit „Manualului de transparenţă fiscală”, Fondul Monetar Internaţional, 2007, Washington DC, Glosar, după cum precizează HG. Constituţia spune, în articolul 13, că „în România, limba oficială este limba română”. Rămâne de văzut cât de legală este hotărârea Guvernului României care are plină de cuvinte englezeşti. Administraţie publică cu politică, birocraţie şi corupţie Că este nevoie de o îmbunătăţire a actului de reglementare în România este fără îndoială. “Politicile privind mai buna reglementare constituie o condiţie a bunei guvernări din punct de vedere al eficienţei, eficacităţii, dar şi al nivelului de democratizare”, se arată în Nota de fundamentare. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE), Guvernul României a adoptat un set de reforme în acest domeniu. Acestea s-au suprapus cu cele de reformă a administraţiei publice şi au vizat în special calitatea reglementărilor şi capacitatea administraţiei publice de a dezvolta şi coordona politicile publice iniţiate de Guvern. “Conform statisticilor, după primul val de reforme iniţiate în 2005, România continuă să se situeze pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte eficienţa guvernării. Această poziţie este dată de valoarea unui indicator care ia în considerare, printre altele, capacitatea administraţiei publice locale şi centrale, în funcţie de caracteristicile sistemului de reglementare, a imparţialităţii acestuia, respectiv a calităţii serviciilor publice furnizate”, precizează documentul. “Această situaţie nu este nici acum, în pragul perioadei de programare 2014-2020, cu mult diferită faţă de cum era acum 7 ani. Administraţia publică se confruntă în continuare cu o cronică lipsă de eficienţă, motivele fiind legate fie de politizarea excesivă, fie de gradul ridicat de birocraţie, de corupţie sau de lipsa de leadership în procesul de reformă”, precizează HG. În ultima perioadă de programare 2007-2013, capacitatea administrativă a fost principalul subiect al unui Program Operaţional, ceea ce a permis dezvoltarea unor proiecte de reformă ale căror rezultate ar fi trebuit să influenţeze pozitiv evoluţia acestui indicator. În ciuda faptului că Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative a înregistrat al doilea scor (după Programul Operaţional Regional) în ceea ce priveşte rata absorbţiei, valoarea indicatorului menţionat mai sus nu s-a modificat substanţial, ba chiar a cunoscut o scădere faţă de anii anteriori, se atrage atenţia în Nota de fundamentare. Această strategie îşi propune ca obiectiv principal îmbunătăţirea principalului instrument de implementare a politicilor publice în România: actele normative, respectiv creşterea capacităţii în vederea asigurării unei calităţi ridicate a acestora, complează Nota de fundamentare.