Autorităţile se plâng că nu există concurenţă pe piaţa producătorilor de gaze naturale. De 10 ani, nu fac nimic ca să crească această competiţie!

De ani de zile, autorităţile se plâng că în România nu există o piaţă funcţională a gazelor naturale; că există doar doi mari producători interni şi un singur exportator. Altminteri spus, la producţia internă există un duopol, iar la import – monopol. Astfel, n-are cum să fie competiţie pe piaţă şi, în consecinţă, un preţ corect pentru consumatori, casnici sau industriali. Şi, cu toate acestea, nu s-a făcut nimic pentru creşterea competiţiei între producătorii interni! Ba am putea spune că dimpotrivă! Şi nu înţelegem de ce!

În prezent, pe piaţa din România, există 10 producători de gaze naturale. Potrivit ultimului raport al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), aferent lunii martie 2019, structura gazelor din producția internă intrate în consum în acea lună a fost: Amromco Energy – 3,09%, Foraj Sonde – 0,07%, Hunt Oil – 0,69%, Mazarine Energy – 0,21%, Raffles Energy – 0,05%, Stratum Energy – 0,87%, OMV Petrom – 41,29% şi Romgaz – 53,73%.

Astfel, 95% din producţia internă de gaze naturale a fost realizată de doar două companii: Romgaz şi Petrom.

Dar producţia internă actuală nu reuşeşte să acopere întregul consum al României, în special în perioada de iarnă, când cererea pentru încălzire creşte aproape exponenţial. În aceste condiţii, pentru a acoperi necesarul de gaze naturale, se apelează la importuri. Dar există o singură sursă de import: concernul rus Gazprom. Dacă apar probleme în livări (de exemplu, o iarnă foarte grea în Rusia sau pur şi simplu Moscova decide “să închidă robinetul”), românii riscă să îngheţe de frig în case!

Astfel, în ceea ce priveşte producţia internă există un duopol (Romgaz şi Petrom), iar la import – un monopol (Gazprom).

Dacă, pentru diversificarea surselor de import s-a mai făcut câte ceva (conductele Giurgiu – Ruse, Szeged – Arad, ba chiar şi BRUA ar putea să aibă flux bidirecţional), în ceea ce priveşte creşterea competiţiei pe piaţa producătorilor de gaze naturale autorităţile nu au făcut nimic!

Cel mai probabil, în curând va apărea un nou jucător important, Black Sea Oil and Gas (BSOG), care va livra gaze din zona de mică adâncime a Mării Negre. Dacă guvernanţii ar fi fost mai aplecaţi spre business, ar mai fi apărut încă cel puţin doi mari producători interni: Exxon şi Lukoil! Cu gaze tot din Marea Neagră, dar de la mare adâncime (offshore).

Din păcate, legislaţia internă, de la cea referitoare la producţia offshore, până la cea pentru calcularea redevenţelor şi, mai ales, la celebra OUG 114/2018 (care plafonează preţul gazelor naturale), nu face decât să îndepărteze investitorii!

Mai mult, de 10 ani nu s-au mai scos la licitaţie perimetre pentru concesionarea acestora în vederea explorării şi exploatării hidrocarburilor! În aceste condiţii, nu e de mirare că rămânem în continuare cu doar doi mari jucători interni şi cu o piaţă a gazelor naturale destul de problematică!

Autorităţile spun că vor să dezvolte piaţa gazelor naturale, să o aducă cel puţin la nivelul celei a energiei electrice. Este adevărat, nici aceasta nu este una prea evoluată (măcar că nu există posibilitatea legală de a încheia contracte bilaterale directe, cu preţuri şi cantităţi flexibile), dar este mult mai evoluată faţă de cea a gazelor naturale!

Dar, dacă ne aplecăm mai îndeaproape asupra acestei pieţe, constatăm că sunt, de fapt, doar câţiva mari producători de electricitate: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CE Oltenia, Petrom, Romgaz, Elcen, CEZ şi Enel. Iar piaţa merge!

Dacă, pe lângă Romgaz, Petrom şi BSOG ar fi fost Exxon şi Lukoil, deja aveam 5 mari producători interni de gaze! Dacă s-ar fi dat drumul la Runda a XI-a de concesionare a unor noi perimetre de explorare petrolieră (pentru care, se pare, ANRM are pregătite 28 de pachete!), sigur ar fi apărut şi alţi producători de gaze! Mai ales că, potrivit unor estimări, în Marea Neagră ar exista circa 200 miliarde metri cubi de gaze, aproximativ consumul actual al României pe 20 de ani! Reamintim, Runda a X-a a avut loc acum 10 ani, în anul 2009!

Şi atunci ne întrebăm cine are interesul ca, în România, să existe numai doi mari producători de gaze naturale! Iar apoi să ne lamentăm că nu există concurenţă şi, în consecinţă, preţurile sunt mari, consumatorii nu pot plăti etc., etc.!

Studiu franţuzesc la gaze româneşti

De altfel, lipsa de oportunități de investiții în producţie (n.r. – Runda XI de concesionare) este şi unul dintre obstacolele principale în calea bunei funcționări a pieței românești a gazelor naturale relevate de studiul „Piaţa gazelor naturale din România: Cum garantăm securitatea şi competitivitatea sectorului”, realizat de firma franceză de consultanţă Emerton.

Potrivit studiului, realizat la solicitarea Federaţiei Patronale Petrol şi Gaze (FPPG), obstacolele majore în calea bunei funcționări a pieței românești de gaze naturale se referă la faptul că are interconexiuni foarte limitate cu piața gazelor naturale din UE, că, în ciuda introducerii obligațiilor pieței centralizate, lichiditatea de pe piața românească angro rămâne redusă și neregulată, la aceea că concurența pe piața clienților casnici cu amănuntul este limitată, precum şi la faptul că protecţia clienților vulnerabili nu este eficientă prin aplicarea mecanismelor din prezent.

În plus, recentele modificări ale legislaţiei pot agrava lipsa de lichiditate pe piața angro și genera efecte negative pe termen mediu și lung asupra sectorului gazelor naturale. Schimbările anului 2018 au efecte puternice asupra domeniilor legislativ și fiscal: introducerea plafonului de preț prin OUG 114/2018, indexarea calculului redevențelor la prețul bursei austriece de la Baumgarten, creșterea taxei suplimentare și continuarea acesteia prin Legea 73/2018. Aceste modificări subminează atractivitatea investițiilor în sectorul upstream și agravează lipsa de lichiditate pe piața angro, se mai arată în studiu.

Potrivit documentului, anularea integrală a acestui plafon de preţ introdus prin OUG 114/2018, cu aplicarea unui mecanism de protecţie a consumatorilor de energie vulnerabili, este o condiţie a dezvoltării unei pieţe lichide şi profunde a gazelor naturale.

„Recenta introducere a plafonului de preţ de 68 RON/MWh preconizează exacerbarea majorităţii obstacolelor existente şi generarea unor impacturi negative pe termen lung asupra sectorului gazelor naturale din România. (…) Anularea integrală a plafonului de preţ introdus de OUG nr. 114/2018 este o precondiţie a dezvoltării unei pieţe de gaze naturale lichide şi profunde; o astfel de anulare este condiţionată de aplicarea unui mecanism echitabil şi specific dedicat protecţiei consumatorilor vulnerabili de energie. Este necesară crearea şi implementarea unui program cuprinzător de combatere a sărăciei energetice, care să combine măsuri financiare, non-financiare şi de eficienţă energetică, în scopul asigurării unei protecţii durabile a consumatorilor vulnerabili de energie din România”, se menţionează în studiul Emerton.

Compania de consultanţă consideră că dereglementarea pieţei gazelor pentru clienţii casnici e inacceptabilă la nivel politic, din cauza lipsei unei scheme eficiente de protejare a consumatorilor vulnerabili.

„Pe de o parte, lichiditatea redusă de pe piaţa angro a gazelor naturale afectează în mod negativ întregul sector românesc al gazelor naturale, prin limitarea atractivităţii investiţiilor în producţia de gaze naturale şi generarea unui mediu slab concurenţial pe piaţa cu amănuntul. Pe de altă parte, în lipsa unei pieţe angro solide, mecanismele adoptate pentru acoperirea costului aprovizionării cu gaze naturale la tarifele reglementate sunt lipsite de transparenţă şi predictibilitate. Aceste incertitudini limitează masiv atractivitatea segmentului pentru posibilii noi actori pe această piaţă. În plus, lipsa unei scheme eficiente de protejare a consumatorilor de energie vulnerabili subminează masiv acceptabilitatea politică a dereglementării pieţei cu amănuntul pentru clienţii casnici”, se precizează în document.

Realizatorii studiului avertizează că impunerea OUG 114 va provoca efecte nocive asupra securităţii aprovizionării cu gaze a clienţilor finali.

„Cu toate că o astfel de măsură împiedică consumatorii casnici români să fie expuşi la posibile creşteri de preţuri în viitorul apropiat, punerea în aplicare a OUG nr. 114/2018 va exacerba în mod clar lipsa de lichidităţi de pe piaţa angro a gazelor naturale şi va genera efecte dăunătoare pe termen mediu şi lung asupra securităţii aprovizionării şi accesibilităţii financiare a clienţilor finali. De fapt, OUG nr. 114/2018 nu remediază deficienţele sistemice de pe piaţa românească a gazelor naturale, ci va continua să agraveze obstacolele care împiedică o dezvoltare eficientă şi echilibrată a sectorului. Simpla introducere a unui plafon de preţ încalcă din punct de vedere structural condiţiile care permit dezvoltarea unei pieţe atractive şi competitive pentru producători, comercianţi cu amănuntul şi consumatori”, se menţionează în studiu.

Francezii vin şi cu plan de acţiuni

Consultanţii Emerton au propus un plan de acţiune pentru depăşirea obstacolelor introduse pe piaţa gazelor de OUG 114, plan care să includă următoarele trei direcţii: garantarea accesibilităţii gazului natural pentru consumatorii finali români, prin creşterea concurenţei pe piaţa cu amănuntul a clienţilor casnici şi adaptarea nivelului de protecţie acordat consumatorilor vulnerabili; îmbunătăţirea lichidităţii de pe piaţa angro prin dereglementarea completă a preţului cu amănuntul al gazelor naturale şi continuarea dezvoltării unui indice precis al preţurilor în România; încurajarea investiţiilor în sectorul upstream şi îmbunătăţirea interconexiunilor între România şi piaţa gazelor naturale din UE.

Prezent la Bucureşti pentru prezentarea concluziilor acestui raport, consultantul Emerton pe energie Sebastien Zimmer a atras atenţia că efectul OUG 114 pe piaţa gazelor va fi creşterea dependenţei României de importurile de gaze naturale ruseşti.

Reprezentantul Emerton a apreciat că plafonarea preţului la gaze este o caracteristică a economiei centralizate.

„Nu poţi combina avantajele pieţei liberalizate cu economia centralizată. Piaţa liberalizată e caracterizată, într-adevăr, de faptul că nu poţi controla preţurile, acestea sunt stabilite de cerere şi ofertă. Dacă vrei să controlezi preţul, obţii economie centralizată. Nu poate exista o variantă combinată între cele două, aşa ceva nu funcţionează. O variantă de mijloc între economia complet centralizată şi piaţa liberalizată nu merge. Pur şi simplu nu poţi combina cele două modele economice”, a comentat Sebastien Zimmer.