Proiectul Roşia Montană începe să capete noi valenţe, în condiţiile crizei economice actuale. Cele peste 300 tone de aur (circa 10 milioane de uncii) devin mai interesante, în condiţiile în care preţul aurului a atins un nou maxim istoric, de 1.911,46 dolari pe uncie.
Este deja un lucru ştiut că, pe timp de criză, aurul capătă o popularitate deosebită în rândul investitorilor, care îl privesc drept cea mai sigură alternativă la valutele instabile şi la acţiunile supuse unor oscilaţii majore, fiind o valoare de refugiu. În majoritatea cazurilor, aurul îi ajută pe investitori nu numai să-şi pună la adăpost mijloacele financiare, dar să le şi sporească. În plus, aurul reprezintă ultimul bastion în faţa inflaţiei. Cu alte cuvinte, bancherii, care se ocupă, în principal, cu atragerea şi plasarea banilor de hârtie, constată că pe măsură ce încrederea în moneda fiduciară (n.r. – care are o valoare fictivă, convenţională) scade, aurul îşi demonstrează stabilitatea, aşa cum a făcut-o de-a lungul mileniilor. „Când încrederea în instituţii scade, uitaţi cum creşte încrederea în aur”, declara Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, în decembrie 2009, când aurul ajunsese “abia” la 1.200 dolari/uncie.
Maximul istoric ajustat la inflaţie al preţului aurului s-a situat la 2.300 de dolari/uncie în anii ‘80. Adică, pentru a cumpăra acelaşi coş de produse pentru care, în 1980, se plătea echivalentul unei uncii de aur, adică 850 de dolari (cât costa aurul atunci), astăzi ar trebui cheltuiţi 2.300 de dolari. Cu alte cuvinte, preţul aurului ar trebui să urce la acest nivel pentru a atinge echivalentul valorii reale a unciei de aur din 1980. Ceea ce, conform mai tuturor analiştilor, se va întâmpla până la sfârşitul acestui an. Potrivit prognozelor Citigroup, „amplificarea riscurilor globale, slăbiciunea dolarului american, îngrijorarea tot mai acută legată de evoluţia inflaţiei, incertitudinile care planează asupra ratingului SUA şi neliniştea privind starea de sănătate a economiilor din zona euro vor spori apetitul investitorilor pentru metalul galben”.
De remarcat, de la înfiinţarea Rezervei Federale, în 1913, dolarul a pierdut aproape 100% din puterea sa de cumpărare, în vreme ce aurul şi-a multiplicat-o de peste 50 de ori. Acest fapt constituie o mărturie impresionantă cu privire la capacitatea aurului de a-şi prezerva puterea de cumpărare.
Rezerva BNR se dublează
În aceste condiţii, nu-i de mirare că preşedintele Traian Băsescu vrea să demareze cât mai repede proiectul de la Roşia Montană. „Eu vreau să văd începută exploatarea”, a spus preşedintele la TVR. El a precizat că România are o rezervă de 103 tone de aur, pe care trebuie să o ridice la 200 de tone. „Avem nevoie de acest aur pentru rezerva Băncii Naţionale. România are acum 103 tone de aur în rezervă şi cred că, din exploatare în teritoriul naţional, ar trebui să ne ridicăm rezerva la cel puţin 200 de tone în următorii ani. Vedeţi ce volatile şi nesigure sunt monedele. Ca şef de stat parcă aş vrea să îmi pun ţara în siguranţă. De aceea exploatarea trebuie să înceapă. Cred că România trebuie să mărească rezerva de aur pentru viitor”, a spus Băsescu.
De remarcat, în 1944, în plin război, România avea în rezerve peste 240 de tone de aur. Potrivit istoricilor, în timpul războiului, tezaurul a fost ascuns într-o grotă de lângă Mănăstirea Tismana (jud. Gorj) şi nu s-a mai vorbit de el. În 1947, ar fi fost luat de la Tismana şi dus la Bucureşti sub supravegherea armatei sovietice. Apoi s-a aşternut tăcerea până în 1953, când Banca Naţională a raportat că rezerva de aur a României era de 53,1 tone. Nu se ştie cum s-a “evaporat” diferenţa, însă unii istorici cred că aurul nostru a fost luat de ruşi, ca datorie de război.
În 1989, rezerva de aur a scăzut de la 100 de tone la 40 de tone (pentru că fost vândut pentru plata datoriilor externe), apoi, spre sfârşitul anului 1989, BNR a răscumpărat 20 de tone de aur.
După 1990, rezerva în aur a BNR a crescut până la 103,7 tone, iar, din anul 2005, Banca Naţională a României (BNR) nu a mai achiziţionat aur, rezerva rămânând constantă la această cantitate. De fapt, din anii 1998 – 1999, BNR n-a mai cumpărat aur de la companiile din ţară, pentru că era mult prea scump faţă de preţul internaţional. De altfel, din 2006, în România nu se mai produce aur.
Explicaţia BNR pentru menţinerea rezervei la 103,7 tone este simplă: de la abolirea etalonului aur de catre SUA, în 1971, aurul a pierdut continuu teren pe plan monetar. S-a trecut la liberalizarea circulaţiei aurului, s-a făcut distincţia între aur monetar şi nemonetar (care are o mai mică pondere în total rezerve internaţionale ale unei ţări). În ultimul deceniu, s-a ajuns la o nouă concepţie: în rezerva internaţională a unui stat, deţinută de banca sa centrală, aurul să nu reprezinte mai mult de 13-14%, restul fiind valute.
Noi exploatări aurifere
Pe lângă Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), potrivit şefului statului, în România vor mai fi deschise încă două exploatări de aur, “cu regii româneşti”. „Avem două zăcăminte: unul de 50 de tone şi altul de 54 de tone de aur”, a spus preşedintele.
De fapt, nu este vorba de regii, nici măcar de companii de stat, ci de companii private. Una este Deva Gold Certejul de Sus (în judeţul Hunedoara), despre care compania europeană Goldfields, acţionar majoritar al companiei miniere române Deva Gold SA, a anunţat existenţa unor zăcăminte de 65 tone aur şi 375 tone argint. La Deva Gold, Minvest Deva (companie deţinută de statul român prin Ministerul Economiei) deţine 20% din acţiuni. O altă exploatare ce urmează să înceapă este cea deţinută de Samax România, care are concesionat din 2005 perimetrul de la Rovina, tot în judeţul Hunedoara. Acţiunile Samax România sunt deţinute în proporţie de 100% de către compania înregistrată în Londra, Samax România Limited. Acestea sunt, de fapt, nişte vehicule operaţionale ale companiei canadiene Carpathian Gold. Potrivit datelor Carpathian, la Rovina s-ar afla 105,4 tone de aur.
La Roşia Montană se estimează că se pot extrage 314 tone aur şi 1.480 tone argint.
Potrivit preşedintelui Băsescu, statul român are o redevenţă în proiectul RMGC de 4%. „Am discutat cu ministrul Mediului. Angajamentul companiei mixte: Cupru Deva (n.r. – de fapt, Minvest Deva) are 20% din acţiuni şi Gabriel Resources 80%. Statul român are o redevenţă de 4%. 20 de tone trebuie să ajungă gratis în rezerve, 20% vin de la Cupru Deva (n.r. – Minvest) şi prin negociere am putea ajunge la ceva mai mult”, a spus şeful statului.
Probabil că această cantitate va fi şi mai mare. Noul proiect de modificare a Codului fiscal prevede, printre altele, majorarea redevenţelor pentru toate activităţile miniere. Astfel, redevenţa se majorează cu 33%, de la 4% la 6% din producţie, pentru extracţia de cărbune, minereuri feroase şi neferoase, aluminiu, pietre preţioase şi semipreţioase, ape geotermale şi metale nobile, adică aur şi argint.
