România şi Bulgaria s-au trezit “rivale” în noua economie de piaţă, după ce, veacuri de-a rândul şi, mai ales în ultima jumătate a secolului trecut, am fost numai “buni vecini”. Poziţiile geografice ale celor două ţări oferă, practic, aceleaşi date geostrategice, avantajul României fiind că este ceva mai mare decât Bulgaria (şi ca suprafaţă, şi ca număr al populaţiei). Aşa că, nu-i de mirare că Sofia şi Bucureştii candidează pentru aceleaşi proiecte regionale, precum aprovizionarea Europei cu ţiţei (oleoductul ce va transporta petrol caspic Constanţa – Trieste şi oleoductul ce va transporta petrol rusesc Burgas-Alexandropolis), aprovizionarea Turciei şi Greciei cu energie electrică (bulgarii direct, românii printr-un cablu submarin prin Marea Neagră) sau aprovizionarea Europei cu gaze naturale (proiectele în care sunt implicate Azerbaidjan şi Georgia, prin care gazele lichefiate ajung în România – AGRI ori gazele comprimate ajung în Bulgaria – AGBI). Şi, evident, nu lipseşte proiectul ruso-italian South Stream, prin care gazele ruseşti ajung în Europa via România sau Bulgaria. De această competiţie, evident, profită alţii! Şi, în special, ruşii. În aceste condiţii, soluţia pentru a nu mai fi manipulaţi nici românii, nici bulgarii ar fi ca Sofia şi Bucureştiul să se înţeleagă, să aibă o poziţie comună, avantajoasă (inclusiv financiar) ambelor ţări!
Puternicul preşedinte al concernului rus Gazprom, Alexei Miller, a fost într-o vizită – fulger la Bucureşti, pe parcursul a trei ore având întâlniri cu premierul Emil Boc, ministrul Economiei Ion Ariton, ba şi o conferinţă de presă.
Conform comunicatelor oficiale şi declaraţiilor lui Miller, Gazprom pare hotarât să implice România în South Stream. Reamintim, proiectul South Stream, dezvoltat de Gazprom şi Eni (Italia) prevede ca gazele, după ce pleacă din Rusia, prin Marea Neagră, să ajungă, o ramură, în Grecia şi Italia, iar altă ramificaţie, în Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria. De remarcat, o conductă ce tranzitează teritoriul unei ţări aduce beneficii de sute de milioane de euro din tariful de transport.
Mai nou, locul Bulgariei în South Stream ar urma să fie luat de România. Mai mult, conform comunicatului Gazprom, Alexei Miller a semnat împreună cu Ion Ariton, ministrul Economiei, şi cu Florin Cosma, directorul general al Transgaz, un Memorandum de Intenţie pentru a pregăti studii de fezabilitate pentru South Stream în România. „Părţile au convenit să formeze un grup mixt pentru a realiza această sarcină”, se arată în comunicatul Gazprom.
„Acum suntem în stadiul în care putem să ne gândim la optimizarea proiectului, lucru discutat cu colegii români. Construcţia gazoductului va începe în 2013, iar primele livrări vor avea loc în 2015. (…) În urma activităţii la nivel corporatist, dacă vom obţine o concluzie pozitivă, informaţia va fi prezentată guvernelor Rusiei şi României. (…) În cazul unei decizii pozitive la nivel guvernamental va fi semnat un acord guvernamental între Rusia şi România”, a declarat Alexei Miller, înainte de a părăsi Bucureştiul. Optimizarea înseamnă efectuarea calculelor de către ruşi pentru a putea alege varianta cea mai bună din punct de vedere tehnic şi economic. Un lucru este sigur: cel mai scurt şi, în consecinţă, cel mai ieftin traseu pentru South Stream trece prin România. Astfel că, dacă pe ruşi îi va interesa numai aspectul economic, gazoductul South Stream nu are cum să ne ocolească!
Ruşii par să prefere România
Moscova pare decisă să implice Bucureştiul în proiect, în detrimentul Sofiei. Pare, pentru că zilele acestea Alexei Miller va efectua o vizită şi în Bulgaria, unde se va întâlni cu ministrul Economiei, Traicio Traikov, şi premierul Boiko Borisov. Adică fix cu aceiaşi factori de decizie ca şi în România. Având în vedere că ruşii au venit întâi la Bucureşti, explicaţia nu poate fi decât una singură: vor să forţeze mâna bulgarilor, „arătându-le pisica României”!
Bulgarii nu mai vor „să fie la cheremul” ruşilor şi au anunţat că vor să participe şi la un alt proiect, AGBI (Azerbaidjan Georgia Bulgaria Interconneter), prin care gazele azere vor ajunge în Bulgaria. Ministrul bulgar al Economiei, Traicio Traikov, a declarat că, în cursul vizitei sale în Statele Unite, din luna septembrie, s-a întâlnit cu reprezentanţi ai unei companii americane care se ocupă cu transportul gazului natural lichefiat pe nave. “Până în 2012, Bulgaria speră să aibă un sistem funcţional de tranzit al gazului din Azerbaidjan, via Georgia şi Marea Neagră, una dintre opţiunile pentru sursele diversificate de gaz natural”, a spus Traikov zilele trecute.
Mai mult, în luna iunie, nimeni altcineva decât acelaşi Alexei Miller a spus că South Stream şi-ar putea schimba traseul pentru a exclude Bulgaria, care, în opinia sa, a dezamăgit Rusia acţionând prea lent în alte proiecte energetice, cum ar fi oleoductul Burgas-Alexandrupolis şi centrala nucleară din Belene.
Nu este prima dată când Sofia este ameninţată cu Bucureştii: atunci când bulgarii au refuzat să cedeze Gazprom proprietatea asupra conductei pe teritoriul lor, motivând că nu au voie prin Constituţie, au apărut primele zvonuri dinspre Rusia că România ar putea fi implicată în South Stream.
Un lucru este cert: ruşii fac tot posibilul, inclusiv prin manipulare, să obţină avantaje cât mai multe şi mai mari! De aceea, o soluţie la „atacul” rusesc ar putea fi o înţelegere româno-bulgară!
Alte proiecte româno-ruse
Conform unui comunicat al Guvernului, în cadrul întrevederilor Boc – Ariton – Miller (la care a participat şi fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu), „a fost afirmată deschiderea reciprocă pentru cooperarea în sectorul gazelor, dar şi în alte sectoare din domeniul energetic, precum dezvoltarea unor facilităţi de înmagazinare subterană a gazelor naturale, construirea de centrale electrice cu cogenerare, cum este cea de la Iernut, colaborarea în furnizarea de resurse petroliere pe piaţa regională, precum şi posibila participare la piaţa certificatelor privind emisiile de CO2”.
Reamintim, Termoelectrica, societate ce deţine termocentrala Luduş – Iernut, are mari datorii la furnizorul de gaze Romgaz. În contul datoriilor, Romgaz va prelua termocentrala şi va construi aici o centrală electrică pe gaze de 600 MW. Pe lângă acest proiect, ruşii ar putea fi implicaţi şi în altele, precum Electrocentrale Galaţi, CET Brăila şi SE Doiceşti. La Galaţi urma să se construiască un grup nou, de 400 MW, împreună cu CEZ (Cehia), dar cehii au renunţat. Mai nou, de proiect par interesaţi indienii de la ArcelorMittal Galaţi. La Brăila, împreună cu E.On şi Enel, Termoelectrica ar trebui să construiască capacităţi de 800 MW pe lignit. La Doiceşti ar trebui construit un bloc nou, pe lignit, cu o putere de 200-250 MW. Termoelectrica a purtat în ultimii ani discuţii cu Mechel, grupul rus cu activităţi metalurgice şi miniere, pentru realizarea investiţiei de la Doiceşti, Mechel fiind singurul investitor interesat. Acum se pune problema ca, împreună cu Gazprom, Brăila şi Doiceşti să renunţe la cărbune şi să treacă la producerea de energie electrică pe bază de gaze naturale.
Un alt subiect al discuţiilor româno-ruse l-a reprezentat colaborarea Romgaz – Gazprom în construcţia de depozite subterane de înmagazinare a gazelor în România, cu o potenţială capacitate totală de 2-6 miliarde metri cubi. Pe lângă depozitul de la Mărgineni, există alte 9 zăcăminte depletate care sunt evaluate în vederea demarării colaborării. Parteneriatul pe înmagazinare ar putea continua, chiar dacă România nu va face parte din South Stream. Practic, aceste depozite – tampon de gaze vor folosi tuturor conductelor care vor tranzita sau nu România.
Participarea Gazprom la piaţa certificatelor privind emisiile de CO2 a reprezentat un alt punct al discuţiilor. De remarcat, pe ruşi îi interesează EUA – urile (European Union Allowance – unitate tranzacţionabilă din Schema de Tranzacţionare a Uniunii Europene, care reprezintă dreptul unei companii de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită), iar pe români AAU –urile (unitate a cantităţii atribuite prin Protocolul de la Kzoto, reprezentând o tonă CO2 echivalent, calculată pe baza potenţialului de încălzire global; pentru perioada 2008-2012, surplusul de AAU-uri al României care se comercializează este de circa 300.000.000).
(foto – premierii român şi bulgar, Emil Boc şi, respectiv, Boiko Borisov)
