Ministerul Energiei a lansat în dezbatere publică Programul de iarnă 2018 – 2019 (vezi – Program iarna). Necesarul total de finanţare a programului de iarnă aferent perioadei 1 noiembrie 2018 – 31 martie 2019, pentru achiziţia de combustibili se ridică la 3,012 miliarde de lei, sume pe care companiile din sectorul energetic le vor asigura din surse proprii, credite interne şi subvenții. La această sumă se adaugă 1,157 miliarde lei, valoarea totală preliminată a lucrărilor de reparaţii executate în vederea trecerii vârfului de iarnă (457 milioane lei producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare şi 700 milioane lei operatorii de rețele de transport și distribuție energie electrică). Astfel, în total, sunt necesari 4,169 lei (circa 896 milioane euro). Se preconizează că, în această perioadă se vor produce 29 TWh de energie electrică şi aproape 9 TWh de energie termică. Pe de altă parte, pentru că iarna poate să fie grea, s-a definit şi “clientul protejat”, căruia nu i se poate întrerupe furnizarea de gaze naturale (vezi – Ordin client protejat).
Pentru perioada 1 noiembrie 2018 – 31 martie 2019, Dispecerul Energetic Naţional (DEN) a luat în considerare un scenariu cu temperaturi mai scăzute cu 1 – 2 grade Celsius față de mediile lunare multianuale, al cărui efect îl reprezintă o creștere a mediei consumului intern brut de energie electrică cu circa 2% față de valorile înregistrate în perioada similară anului anterior.
Pentru vârfurile de sarcină previzionate pentru iarna 2018-2019, DEN a prognozat balanța producție – consum în care a fost luat în considerare un scenariu plecând de la următoarele ipoteze: înregistrarea unei perioade de 7-10 zile geroase, cu temperaturi negative (-15 până la -20 grade C), valoarea medie maximă orară considerată la vârful de consum de 9.900 MW şi o structură a producției la vârful de seară fără aportul centralelor eoliene și fotovoltaice (limitări naturale sau dictate de protecții tehnologice) și cu reduceri de putere, până la opriri, ale centralelor pe gaze naturale (presiuni mici în rețeaua de transport gaze naturale).
Pentru producțiile aferente centralelor electrice din surse regenerabile, DEN a estimat o reducere cu 5% a producției de energie eoliană (o iarnă mai geroasă presupune viteze mai reduse ale vântulului), o reducere cu 5% a energiei fotovoltaice (perioade mai mari cu nebulozitate ridicată), o producție în centralele hidroelectrice mai mică cu aproximativ 5% decât cea din anul anterior (prognoză hidrologică rezervată) și o menținere a producției pe biomasă.
În cazul energiei termice, estimările primite de către Ministerul Energiei din partea centralelor care furnizează agent termic pentru populaţie, producătorii de energie electrică în cogenerare acoperă un consum mediu de energie termică de 8.914.940 MWh.
Stocurile estimate necesar a fi constituite până la 1 noiembrie 2018, pentru buna desfăşurare a activităţii odată cu începerea sezonului rece, exprimate în energii sunt: cărbune – 2.639.365.000 MWh, păcură – 287.000 MWh, energie electrică echivalentă în lacuri – 1.670.000 MWh şi gaze naturale – 21.362.000 MWh.
“În cazul situaţiilor speciale care pot apărea în reţelele electrice de transport şi distribuţie cu ocazia manifestării unor fenomene meteorologice deosebite sau în situațiile în care apar defecțiuni, accidente sau avarii în instalații, operatorul de transport și de sistem (n.r. – Transelectrica), precum și operatorii de distribuție concesionari de energie electrică (n.r. – Electrica, E.On, CEZ şi Enel) vor informa fără întârziere concedentul în legătură cu apariția sau iminența unor situații de natură să facă imposibilă alimentarea cu energie electrică în zonele afectate. De asemenea, aceste informații vor fi transmise concomitent și Comandamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, se arată în proiectul Programului de iarnă.
De asemenea, proiectul precizează că, “în cazul în care volumele de gaze naturale necesare pentru acoperirea consumului producătorilor de energie electrică şi termică sunt afectate de incidente care intră în sfera situaţiilor de criză la nivel de urgenţă pe piaţa gazelor naturale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, se pot lua unele măsuri, pe perioadă limitată, pentru a menţine siguranţa şi securitatea în funcţionare atât a Sistemului Electroenergetic Naţional, cât și a Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale. Astfel, pentru menţinerea parametrilor tehnici de funcţionare a Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale şi asigurarea necesarului de consum casnic, pot fi dispuse limitări privind consumul de gaze naturale ale centralelor termoelectrice şi ale centralelor electrice de termoficare cu funcţionare pe gaze naturale, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Producătorii de energie afectaţi de această măsură, și care au posibilitatea, vor funcţiona cu combustibil alternativ, respectiv cu păcură şi/sau gaz furnal, având obligaţia de a constitui stocurile necesare suplimentare induse de această funcţionare”.
Definire la consumatorul protejat
Pe de altă parte, Ministerul Energiei a lansat în dezbatere publică un ordin prin care este definit “clientul protejat”.
Potrivit proiectului de Ordin al ministrului, „sunt clienți protejați toţi clienții casnici racordați la o rețea de distribuție a gazelor naturale precum și următoarele categorii de clienți finali: întreprinderile mici și mijlocii, racordate la rețelele de distribuție a gazelor naturale; prestatorii de servicii sociale esențiale care au legătură cu asistența medicală, asistența socială esențială, de urgență, de securitate, cu educația sau cu administrația publică, racordate la rețelele de distribuție sau la Sistemul Național de Transport al gazelor naturale şi producătorii de energie termică, care nu pot funcționa cu alți combustibili decât gazele naturale și care furnizează energie termică clienților casnici, întreprinderilor mici sau mijlocii și/sau prestatorilor de servicii de asistență medicală, asistență socială esențială, de urgență, de securitate sau prestatorii de servicii care au legătură cu educația sau cu administrația publică”.
Reprezentanţii Ministerului Energiei arată că, în anul 2017, consumul total de gaze naturale în România a fost de 129.861.126 MWh. Din acest consum, clienţii casnici au avut o pondere de 23,83% (30.954.355 MWh), clienții finali care se regăsesc în categoria de servicii esențiale – 3,62% (4.705.200 MWh), iar producătorii de energie termică destinată populaţiei (cu condiţia ca aceștia să nu poată funcţiona cu alţi combustibili şi să fie conectați la o reţea de distribuţie sau de transport de gaze naturale) – 9,97% (12.958.437 MWh). Ponderea clienților finali de gaze naturale racordați la o rețea de distribuție, care se încadrează în categoria IMM, se situează în intervalul procentual de 17% – 19% din total consum anual.
Acestor consumatori, chiar şi în perioadele cele mai problematice din iarnă, nu li se poate sista furnizarea de gaze naturale.
Plan de urgenţă cu consumator protejat
Reamintim, există şi un Plan de Urgenţă, cu cinci scenarii în care s-ar putea ivi probleme în aprovizionarea cu gaze naturale. Primul scenariu se referă la defecţiuni în sistemele de transport, altele decât sistemul naţional de transport, înainte de preluarea cantităţilor din import de gaze naturale în sistemul naţional de transport. Adică dacă apar probleme pe traseul gazelor exportate de concernul rus Gazprom din Siberia, prin conductele ce tranzitează Ucraina. Cel ce-al doilea scenariu ia în calcul apariţia unor defecţiuni în sistemul naţional de transport (SNT) la preluarea cantităţilor de gaze naturale din depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale, respectiv din depozitul cu cea mai mare capacitate de extracţie zilnică. Scenariul 3 se referă la dezechilibre în activitatea de înmagazinare a gazelor naturale, adică la defecţiuni ale echipamentelor de suprafaţă aferente activităţii de înmagazinare, anterior preluării cantităţilor de gaze naturale din depozitele subterane în sistemul naţional de transport. Al patrulea scenariu ia în calcul condiţiile meteo extreme, adică valori foarte scăzute ale temperaturii, respectiv temperatură medie sub -15 grade Celsius, pe perioada sezonului rece, pe intervale mai mari de timp, de cel puţin 7 zile, fără defecţiuni tehnice în sistemul naţional de transport, sisteme de transport import şi dezechilibre în activitatea de înmagazinare a gazelor naturale.
În fine, ultimul scenariu pune propblema sistării furnizării gazelor naturale din Federaţia Rusă către Uniunea Europeană. Reamintim, Rusia a întrerupt de mai multe ori livrările de gaze naturale spre Ucraina, fix în mijlocul iernii: în anii 2006, 2007, 2008, 2009. Cum gazele ruseşti tranzitau Ucraina pentru a ajunge la clienţii europeni, ucrainenii, practic, şi-au oprit pentru ei gazele destinate Europei, ceea ce a condus la diminuarea considerabilă a cantităţilor pentru restul europenilor. Astfel, au apărut adevărate crize ale gazelor pe pieţele europene în acele momente.
În condiţiile în care apare unul dintre cele 5 scenarii pesimiste se trece la limitarea sau chiar sistarea livrărilor de gaze către consumatorii întreruptibili. Planul de urgenţă prevede că producătorii de energie electrică și termică care pot trece pe combustibili alternativi sunt consideraţi clienţi întreruptibili de siguranţă pe perioada nivelului de urgență. Altminteri spus, termocentralele pe gaze trec la producţia de energie electrică şi termică pe bază de păcură.
În plus, Transgaz, distribuitorii de gaze (cei mai importanţi fiind E.On şi Engie), precum şi furnizorii “vor identifica și vor întocmi lista clienţilor întreruptibili de siguranţă – operatori economici, conectați în Sistemul Național de Transport, respectiv în sisteme de distribuție, al căror consum de gaze naturale poate fi limitat până la limita de avarie/sistat în situații de urgență, în vederea funcționării Sistemului Național de Transport/sistemelor de distribuție în condiții de siguranță, echilibru și de asigurare a continuității în furnizarea gazelor naturale pentru consumatorii protejați pe perioada nivelului de urgență și vor stabili ordinea de prioritate în limitarea/sistarea consumului.
Ministerul Energiei poate dispune ca furnizorii ce nu au încheiate contracte cu consumatori protejaţi să pună la dispoziţia furnizorilor care au în portofoliu clienţi protejaţi și/sau clienţilor protejaţi cantităţile de gaze naturale necesare acoperirii consumului acestora. De asemenea, furnizorii care au încheiate contracte cu consumatori protejaţi şi care dispun de gaze naturale suplimentare consumului consumatorilor protejaţi din portofoliul propriu vor pune la dispoziţia altor furnizori care au în portofoliu clienţi protejaţi și/sau clienţilor protejaţi cantităţile de gaze naturale necesare acoperirii consumului acestora.
Deşi “clientul protejat” apare în Planul de Urgenţă, abia acum este definit printr-un act normativ!
