Coincidenţă sau nu, exact în perioada în care guvernanţii încearcă să reducă nu numai concediul de maternitate, dar şi indemnizaţiile primite de mămici pentru perioada de doi ani cât, încă, pot să stea acasă cu copiii, Institutul Naţional de Statistică (INS) lansează o cercetare privind „Reconcilierea vieţii profesionale cu cea familială” (modul ad hoc ataşat cercetării statistice asupra forţei de muncă în gospodării – AMIGO în trimestrul II 2010 – adresat persoanelor în vârstă de 15-64 ani). Conform studiului, între flexibilitatea programului de lucru şi responsabilităţile familiale nu există o legătură directă, persoanele cu şi fără astfel de responsabilităţi beneficiind aproximativ în aceeaşi proporţie de un program de lucru flexibil (9,4% respectiv 9,5%).
Analiza INS arată şi că rata de ocupare a părinţilor a fost de 78,6%, cu aproape 20 puncte procentuale mai mare decât a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani). Ponderea părinţilor singuri (în totalul părinţilor în vârstă de 15-64 ani) era de 4,6%, din care 85,1% de tipul „mamă singură cu copii”.
În trimestrul II 2010, din cele 14.559.000 persoane în vârstă de 15-64 ani, care au făcut obiectul anchetei, 63% aparţineau grupei de vârstă 25-54 ani, 58,7% locuiau în mediul urban, iar 50,5% erau femei. Dintre acestea 4.955.000 persoane (reprezentând puţin peste o treime – 34%) aveau în îngrijire persoane dependente – copii în vârstă de până la 15 ani, rude sau prieteni bătrâni, bolnavi, persoane cu un anumit grad de invaliditate, din gospodăria proprie sau din afara acesteia.
Dintre cele 4.955.000 persoane cu responsabilităţi de îngrijire, 3.708.000 erau ocupate, 69,9% dintre aceştia lucrând cu statut profesional de salariat. Ponderea şomerilor BIM (n.r. – persoanele în vârstă de 15-74 ani care îndeplinesc simultan următoarele 3 condiţii: nu au un loc de muncă; sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni; s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în decursul ultimelor patru săptămâni) a fost de 4,7%, iar cea a persoanelor inactive de 20,5%.
Românii cu program fix
Rezultatele anchetei INS arată că nu există o legatură directă între flexibilitatea programului de lucru şi responsabilităţile familiale. Ponderea salariaţilor care au beneficiat de program flexibil de lucru este aproape aceeaşi în rândul persoanelor cu şi fără responsabilităţi familiale: 9,4%, respectiv 9,5%. De altfel, rigiditatea programului de lucru este caracteristica principală a tipologiei organizării muncii pentru întreaga forţă de muncă salariată de 15-64 ani, majoritatea covârşitoare a salariaţilor (90,4%) lucrând cu program fix, arată INS.
Din totalul salariaţilor care au posibilitatea de a varia ora de începere / terminare a zilei de lucru din motive familiale, numai 8,4% pot beneficia de această facilitate în mod obişnuit, ori de câte ori au nevoie, fără restricţii din partea angajatorului.
Din totalul salariaţilor care au posibilitatea de a varia ora de începere/terminare a zilei de lucru din motive familiale, numai 8,4% pot beneficia de această facilitate în mod obişnuit, ori de câte ori au nevoie, fără restricţii din partea angajatorului.
Numărul părinţilor cu responsabilităţi de îngrijire a copiilor a fost în trimestrul II 2010 de 4.070.000 persoane, această categorie reprezentând 82,1% din totalul persoanelor cu responsabilităţi familiale. În rândul părinţilor, femeile şi bărbaţii deţineau ponderi apropiate ca valoare (52,1% – femei şi 47,9% – bărbaţi). Din numărul total al persoanelor cu copii, 55% locuiau în mediul urban, iar 86,2% se încadrau în intervalul de vârstă 25 – 44 de ani.
Jumătate dintre mame au concediu parental
Rata de ocupare a persoanelor cu copii a fost de 78,6%. În cazul bărbaţilor, în mod tradiţional priviţi ca „întreţinători ai familiei” din punct de vedere financiar, rata de ocupare a fost de 90,6%, cu mult mai mare (cu peste 20 puncte procentuale) decât cea înregistrată pentru întreaga populaţie masculină de 15-64 ani. Rata de ocupare a femeilor cu copii, deşi semnificativ mai mică decât cea a bărbaţilor, este totuşi cu 13,4 puncte procentuale mai mare decât cea a întregii populaţii feminine de 15-64 ani.
Rata de ocupare tinde să crească odată cu vârsta celui mai mic copil, fenomen evident mai ales în cazul femeilor. Astfel, erau ocupate 81,2% dintre persoanele cu copii în vârstă de 11-14 ani, faţă de numai 76,1% în cazul persoanelor cu copii mai mici de 6 ani.
Raportat la numărul de copii, diferenţa între rata de ocupare a persoanelor cu 1 copil şi cea a persoanelor cu cel puţin 4 copii a fost de 18 puncte procentuale. Fenomenul se manifestă cu mai mare intensitate în cazul femeilor, pentru care diferenţa dintre ratele de ocupare pentru cele două categorii de femei a fost de 26,6 puncte procentuale (70,3% în cazul femeilor cu 1 copil şi 43,7% în cel al femeilor cu 4 sau mai mulţi copii).
Dintre părinţii în vârstă de 15-64 ani care au copii sub 15 ani (4.070.000 persoane), 1.148.000 persoane au făcut uz de dreptul la concediul parental pentru cel mai mic copil (oricând în perioada premergătoare interviului care s-a desfăşurat în cursul celui de al II-lea trimestru din 2010).
Rata de utilizare a concediului parental a fost mai mare la femei decât la bărbaţi. Astfel, 51,3% dintre mame şi-au exercitat dreptul la concediu parental, în timp ce numai 3,1% dintre bărbaţii cu copii au efectuat sau erau în curs de efectuare a concediului parental.
Diferenţe semnificative în rata de utilizare a concediului parental se observă pe medii de rezidenţă. Astfel, au beneficiat de acest tip de concediu 39,2% dintre părinţii din mediul urban şi doar 14,4% în cazul celor care locuiau în mediul rural.
Lipsesc serviciile adecvate de îngrijire a copiilor
Numărul persoanelor cu responsabilităţi familiale, care fie nu participă la activitatea economică (şomeri sau persoane inactive), fie aveau o participare redusă (lucrau cu program parţial) a fost estimat la 1.584.000. Dintre acestea, circa o cincime (295.000 persoane) puneau această situaţie pe seama inexistenţei serviciilor de îngrijire adecvate.
Din totalul persoanelor pentru care neparticiparea sau participarea incompletă la activitatea economică poate fi pusă în legătură cu disponibilitatea serviciilor de îngrijire, 84,7% au declarat că această situaţie are legătură exclusiv cu indisponibilitatea unor serviciil de îngrijire adecvate pentru copii, 9,4% – exclusiv cu absenţa serviciilor de îngrijire pentru adulţi, iar 5,9% – cu lipsa serviciilor de îngrijire pentru copii şi adulţi deopotrivă.
Absenţa totală a serviciilor de îngrijire (într-o locaţie convenabilă şi cu un orar adecvat) este principala problemă a serviciilor de îngrijire pentru copii în mediul rural. Majoritatea covârşitoare (peste 90%) a persoanelor pentru care acesta este motivul de neparticipare sau slabă participare pe piaţa muncii, locuiau în mediul rural.
Costul ridicat este principala constrângere în cazul serviciilor de îngrijire pentru adulţi. Un procent de 78,1% dintre cei a căror participare redusă sau neparticipare pe piaţa muncii are legătură cu problemele legate de serviciile de îngrijire a adulţilor, acuzau costul ridicat al acestora.
