În urma dezbaterilor din cadrul celei de-a 44-a ediții a Conferințelor Focus Energetic, ”Influenţa investiţiilor în sectorul energetic în creşterea competitivităţii economiei românești”, ce a avut loc, recent, la Palatul Parlamentului, s-au tras câteva concluzii extrem de pertinente. Iată cele mai importante concluzii:
– Energia nu este doar un sector economic, este infrastructura care face posibilă dezvoltarea industriei, a investițiilor și a bunăstării sociale. Din această perspectivă, investițiile în sectorul energetic trebuie privite ca investiții strategice pentru dezvoltarea României. Energia definește viteza și nivelul de creștere al unei economii, iar, în procesul de tranziție energetică în care se găsește Europa, România are o oportunitate strategică pe care trebuie să o fructifice.
– O energie ieftină înseamnă costuri mai mici pentru realizarea altor bunuri și servicii, ceea ce înseamnă creșterea competitivității economiei. Spre exemplu, SUA și China beneficiază de energie de 2-3 ori mai ieftină față de cea din Uniunea Europeană.
– ”Timpul înseamnă bani”. Dacă un proiect, de exemplu de generare a energiei, întârzie, pierderile cauzate din nerealizarea producției pot ajunge la zeci de milioane de lei. În final, toate costurile pentru realizarea unei investiții în sectorul energetic se vor regăsi în prețul energiei. Astfel, pentru a avea o energie mai ieftină, trebuie redus timpul de la idee, la implementarea proiectelor.
– România are nevoie de instituții și autorități aliniate în interesul realizării proiectelor strategice, fie că acestea sunt realizate de mediul privat sau de stat. România are nevoie de oameni integri. România are nevoie de o analiză reală a legislație care este aplicabilă în materia acestor proiecte majore, astfel încât să se reducă cu adevărat timpul pentru realizarea unui proiect. Sunt instituții, autorități care, pur și simplu, nici nu mai dau termene pentru validarea autorizărilor, cum ar fi Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
– Legea 185/2016 privind unele măsuri necesare pentru implementarea proiectelor de importanţă naţională în domeniul gazelor naturale permite realizarea investițiilor într-un timp mult mai scurt, pentru că această lege asigură anumite avantaje în ceea ce privește formalitățile necesare și utile accesului la teren și câteva derogări de la legea autorizării în materia construcțiilor, ceea ce asigură o realizare mult mai facilă și rapidă a proiectelor. Astfel, prevederile acestei legi ar trebui extinse.
– Autoritățile au făcut ”regulă” din ”excepție”: întotdeauna, atunci când cineva a greșit, legiuitorul a venit și a amendat legislativ, punctual, o anumită prevedere legală, dar care, în realitate, n-a făcut altceva decât să îngrădească și să îngreuneze realizarea proiectelor de investiții și desfășurarea activității într-un mediu corporativ și competitiv real.
– Companiile cu acționar majoritar sau unic statul român sunt supra-reglementate în comparație cu competitorii privați. Legea 99/2016 privind asigurarea transparenței în materia achizițiilor sectoriale este obligatorie pentru companiile de stat, dar nu se aplică competitorilor privați (cu excepția proiectelor realizate din fonduri bugetare sau comunitare). Apar noi termene, amânări, proceduri anulate, care lungesc perioadele de realizare a proiectelor realizate de către companiile de stat. Legea ar trebui modificată, dar păstrând transparența achizițiilor publice. De asemenea, publicarea valorii estimate a unui proiect prezintă și riscuri majore. Publicarea valorii estimate nu face altceva decât limitează concurența și plafonează ofertele, crește riscul de ofertare neechilibrată, se pierde din avantajele de a negocia cu adevărat ofertele depuse în procedurile de achiziție, unde nu este prevăzută posibilitate acestei negocieri. Apare, astfel, un risc de supraevaluare sau de subevaluare a ofertelor și, nu în ultimul rând, de o interpretare greșită a acestei evaluări. Trebuie atinse principiile de eficiență economică, iar publicarea acestei valori nu asigură întotdeauna acest interes major.
– Legislația actuală, care limitează numărul angajaților și veniturile pe care aceștia le pot realiza într-o companie de stat dezavantajează companiile statului, care, de altfel, activează într-o piață concurențială, atât din punct de vedere comercial, cât și în ceea ce privește forța de muncă. Competitorii privați nu au aceste limitări, astfel că pot oferi pachete salariale foarte atractive pentru atragerea specialiștilor, inclusiv pe cei ce lucrează în companiile de stat, prin care îi atrag spre aceste companii private, dar le și stimulează performanța.
– Cu cât rețelele de transport și distribuție de energie electrică și gaze naturale sunt mai modernizate, mai digitalizate, mai actualizate, cu atât mai mult vor fi atrași investitori în alte sectoare. Dar transportul și distribuția sunt monopoluri naturale și, în consecință, tarifele pe care companiile din sector le practică sunt reglementate. Din aceste tarife se realizează investițiile în rețele. Din păcate, există în continuare probleme în ceea ce privește cadrul de reglementare și recunoașterea inflației reale pentru investiții, ceea ce erodează, până la urmă, valoarea activelor, care, de altfel, sunt în continuare ale statului român, companiile fiind doar operatorii acestor rețele.
– Digitalizarea aduce beneficii enorme, dar și provocări pe măsură, precum atacurile cibernetice asupra infrastructurii energetice. O propunere a fost aceea ca alocările financiare pe care operatorii de rețea le fac pentru securitate cibernetică să fie evidențiate separat și recunoscute ca atare în tarifele de transport și distribuție de către Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE). Chiar dacă nu ieftinesc energia, investițiile în cyber security pot preveni costuri enorme care ar putea apărea în urma unor atacuri cibernetice.
– Furnizorii de energie electrică și gaze naturale au, încă, de recuperat de la statul român, în urma aplicării schemei de ajutor de plafonare – compensare a facturilor, circa 9 miliarde de lei. Pentru a-și continua activitatea, dar și pentru a plăti ”pe lanț în sus”, furnizorii s-au împrumutat la dobânda pieței. Cum dobânzile la creditele furnizorilor nu sunt recunoscute de stat, aceste sume se regăsesc în prețul plătit de consumatorii casnici și industriali. Ceea ce, în final, reprezintă o creștere a prețului energiei.
– Majorarea costurilor din cauza avizelor tehnice de racordare (ATR). La Transelectrica și distribuitorii de energie sunt ATR-uri în valoare de aproximativ 70.000 MW. Nu toate proiectele care au ATR sunt serioase și se vor realiza. Dar acestea împiedică investitorii serioși să-și realizeze proiectele, cel puțin la costuri competitive. Pentru că s-au emis ATR-uri pe principiul ”primul venit, primul servit”, există proiecte doar ”pe hârtie”, care scumpesc proiectele serioase. Un investitor serios va trebui să investească sute de mii, chiar milioane de euro pentru întăriri de rețea care nu sunt deloc necesare, în fond, doar pentru că investitori ”neserioși” au obținut mai rapid ATR-uri. Aceste costuri în plus se vor regăsi în prețul cu care se va vinde energia. Astfel, trecerea la principiul ”primul pregătit, primul servit” va scuti investitorii serioși de cheltuieli nenecesare, ceea ce, în final, va conduce la un preț mai mic al energiei.
– Condiționalitățile de mediu prelungesc termenele de realizare a unor investiții. Trebuie găsit un echilibru între protecția mediului, a biodiversității și implementarea rapidă a unei investiții.
– Problemele geo-politice, tranziția energetică, creșterea cererii de infrastructură energetică pun o presiune semnificativă asupra lanțurilor de aprovizionare, astfel că s-au lungit foarte mult termenele de livrare a echipamentelor comandate.
– Bateriile de stocare a energiei aduc stabilitate și predictibilitate pentru sistemul energetic. Reprezintă o alternativă viabilă pentru atenuarea volatilității prețului și pentru ”o aplatizare” a acestuia.
– Un alt pilon care ar duce la un preț competitiv al energiei în România îl reprezintă interconexiunile, care ar putea asigura accesul la energie mai ieftină, din alte țări.
– Finanțarea proiectelor de investiții reprezintă o altă provocare. Ratingul de țară afectează ratingul companiilor, astfel că și dobânzile la credite sunt mai mari în România față de alte țări. Aceste costuri se regăsesc tot în prețul plătit de către consumatori.
– Experiența arată că investițiile energetice nu depind doar de tehnologie și de finanțare. Ele depind în mod decisiv de predictibilitate, de cadrul legislativ și de stabilitatea politicilor publice. Proiectele energetice sunt proiecte cu durată lungă, cu investiții de miliarde, cu impact asupra economiei pe termen lung.
– În concluzie, un preț mai mic al energiei depinde de stabilitatea legislativă specifică sectorului energetic, dar și de cea privind fiscalitatea, de finanțarea avantajoasă a proiectelor, de scurtarea duratei obținerii avizelor și autorizațiilor, inclusiv cele de mediu, precum și de forța de muncă a companiilor din sector, precum și a celor care oferă servicii pentru domeniul energetic.
În continuare redăm declarațiile susținute în cadrul dezbaterilor.
Lorant ANTAL
Lorant Antal, președintele Comisiei de Energie din Senat: Existența infrastructurii energetice înseamnă o condiție majoră pentru a face o investiție într-o regiune
Având subiectul acestei conferințe cu titlul dacă investițiile în energie au impact asupra competitivității economice, răspunsul este categoric da, adică investițiile în domeniul energetic au un efect asupra competitivității economice. Eu obișnuiesc să spun că oglinda unei economii sănătoase se poate afla din consumul energetic. Adică, o economie, dacă are un consum – și aici mă refer în special la consumul non-casnic -, atunci înseamnă că acea economie are industrie, are productivitate și are nevoie de a consuma energie.
Categoric, fiecare bănuț investit, mai ales în sistemul de distribuție a energiei electrice, sistemul de distribuție a gazelor naturale sau sistemul de transport al energiei electrice și al gazelor naturale înseamnă o investiție în economie, pentru că, prin dezvoltarea acestor rețele, practic, facilităm potențialul economic al României.
Eu, de mai multă vreme, tot spun că acele regiuni unde nu există chiar deloc infrastructură energetică, practic, în acele regiuni nu există potențial economic deloc. Iar, la nivelul fiecarei județ, din perspectiva mea, ar trebui să existe o strategie economică cu o componentă privind infrastructura energetică. Mai mult, obișnuiesc să spun că, din perspectiva investițiilor sau investitorilor străini sau chiar și investitorilor autohtoni, nu autostrada reprezintă cea mai importantă condiție pentru a face o investiție, ci, mai degrabă, existența infrastructurii energetice înseamnă o condiție majoră pentru a face o investiție într-o regiune. Unde nu există gaz, unde nu există electricitate acolo clar că n-o să meargă nimeni să facă aceste investiții.
Și ca și o ultimă remarcă: de fiecare dată fac referire la acea hartă pe care am dezvoltat-o, ”energymap.ro”, care, practic, are rolul de a afla consumul energetic defalcat pe fiecare județ, și la nivelul energiei electrice, și la nivelul gazelor naturale, și, bineînțeles, defalcat pe consumator casnic, non-casnic. Eu, unul, întotdeauna subliniez trei exemple foarte relevante în susținerea acelei teorii: oglinda unei economii, sănătatea unei economii se oglindește în consumul energetic. Această hartă dovedește foarte clar: în județul Tulcea consumul de gaz a scăzut cu 97%, pentru că s-a închis Alum SA; în județul Galați consumul de gaz scade cu peste 70% pentru că s-a închis Sidex-ul; județul Mureș – acolo scade cu mai mult de 60% consumul de gaz pentru că Azomureșul nu mai produce. Și la capitolul de consum de energie electrică avem exemple foarte relevante. Chiar și Bucureștiul – consumul de energie electrică a scăzut cu mai bine de 12% – 13%.
Deci, practic, aceste exemple arată foarte clar? în acele județe unde, de exemplu, consumul industrial de gaz a scăzut cu 97%, automat au apărut și probleme economice și nu numai, ci și probleme sociale. Adică investiția în energie și investițiile în infrastructură energetică categoric generează oportunități economice și facilitează creșterea economică. Vă mulțumesc mult.
Sandor BENDE
Sandor Bende, președintele Comisiei de Industrii și servicii din Camera Deputaților: Asta este problema, prețul energiei și siguranța în alimentare
Titlul și tema sunt mai actuale decât oricând. Este posibil ca să ne dăm seama – și ne dăm seama – în ultimul timp de o politică energetică a Uniunii Europene destul de defectuoasă, destul de greșită, atunci când au pus ideologia în fața tehnologiei, iar tehnologia n-a reușit să țină pasul cu ideologia. Și uite că am reușit să ne regăsim într-o situație în care, într-adevăr, ne dăm seama că, din punct de vedere energetic, avem o problemă. Dacă avem o problemă din punct de vedere energetic, avem o problemă și din punct de vedere al economiei. Și așa cum a spus și domnul Președinte (n.r. – Lorant Antal, președintele Comisiei pentru Energie din Senat) este o piesă importantă din tot jocul acesta global – energia. Nu sunt chiar de acord cu dânsul, că autostrăzile sunt cele mai importante lucuri; este un cumul în total. Este importantă și autostrada, este important, și chiar foarte importantă, și energia, și factorul uman și așa mai departe.
Vedeți dumneavoastră, în ultima perioadă, prețul la energie a urcat foarte mult în Uniunea Europeană, nu doar în România, iar astăzi vorbim de desființarea a foartor multe locuri de muncă. Lunar – cu miile. Nu vreau să dau nume în ce domenii, ce industrie, care societăți … La tot pasul auzim că 1.000 de angajați rămân fără felul de locuri de muncă, 5.000 de angajați rămân fără loc de muncă…
Asta este problema, prețul energiei și siguranța în alimentare. Drept dovadă, noi avem nevoie, pe lângă o tranziție spre o producție verde, prietenoasă cu mediu, în domeniul energetic avem nevoie și de siguranță în alimentare cu energie. Vorbim de gaz, vorbim de țiței, vorbim de energie electrică, nu contează. Problemele sunt la fel.
Unele investiții ar trebui, oarecum, grăbite și mă refer la investițiile din domeniul nuclear. Dar atunci când vorbim de investiții în domeniul nuclear, noi nu putem vorbi doar de investiția în sine. Trebuie să pregătim specialiștii care vor lucra în acel domeniu, pentru că un specialist care trebuie format pentru acest domeniu durează pregătirea lui durează 4-5-6 ani. Este o durată foarte, foarte, foarte îndelungată, foarte foarte mare. Ori, cu aceste restricții, în care companiile nu au voie să angajeze, nu au voie să cheltuiască pentru anumite lucruri, este cam greu ca să țină pasul, să investească, este greu ca să să meargă înainte.
Aceste lucruri, toate, duc la complicații, toate aceste lucruri duc la creșterea prețului energiei și, așa cum vedem cu toții, nu trebuie să fim mari specialiști ca să observăm că prețul energiei sau lipsa energiei duc la necompetitivitate.
Și nu vorbesc neapărat de necompetitivitate în interiorul Uniunii Europene, ci vorbesc mai mult despre piața din afara Uniunii Europene, unde probabil că suntem competitivi cu totul.
Deci eu aș fi foarte, foarte mulțumit dacă la această dezbatere s-ar veni cu niște soluții, pe urmă să le discutăm împreună. Din păcate, eu nu am să pot să stau toată conferința aici, cu toate că mă interesează acest domeniu.
Am să rog organizatorii să-mi aducă la cunoștință absolut toate punctele de vedere pe care le aveți dumneavoastră la această conferință, să vedem ce putem să facem din punct de vedere legislativ, ca să luăm cele mai bune decizii.
Virgil POPESCU
Virgil Popescu, europarlamentar: Sunt implicat direct în modificarea legislației europene privind rețelele
Cred că ar trebui să vorbim un pic și despre viitor, să ne gândim un pic și în perspectivă și asta încercăm să facem acum, cel puțin, la Bruxelles. De un an de zile, am tot spus în Parlamentul European, că zona României, zona Europei de Est are cele mai mari prețuri la energie. Cauzele fiind multiple, dar două sunt foarte evidente. O dată, este vorba de slaba interconectare între Europa de Vest și Europa de Est – o gâtuire a rețelelor între Austria și Ungaria și inexistența interconectării, practic, între Austria și Slovacia -, suprapusă peste un consum pe toată frontiera cu Ucraina, toate statele cu frontieră cu Ucraina, ceea ce se propagă și către Bulgaria și Grecia, Ucraina devenind din exportator net, în importator net de energie în urma războiului și a bombardamentelor asupra rețelelor energetice ucrainene de către Federația Rusă.
Deci, una dintre situațiile care ar putea rezolva această problemă, sigur, ar fi creșterea producției de energie electrică în această zonă. Și aici poate că a trecut neobservat, dar, într-o discuție pe care am avut-o la Transelectrica, aceștia mi-au comunicat că, în România, 2000 de megawați de fotovoltaic au fost puse în funcțiune la sfârșitul anului trecut. Deci, avem practic o creștere a capacității. Concomitent cu ce se va întâmpla anul acesta, cu cei 1700 de megawați de la Mintia și cei 400 MW de la Iernut. Deci, pe creșterea producției de energie electrică și ce va mai veni în viitor și chiar anul acesta cu privire la eolian, sunt pregătiți vreo 500-600 MW eolian în România, cred că suntem pe drumul cel bun pe acest capitol al creșterii producției.
La problema interconectării, acolo este cu adevărat o problemă. În Parlamentul European – Comisia a trimis către Parlament și, în paralel, se discută și în Consiliu de către miniștrii energiei din toate statele membre – pachetul de rețele, acel „grid package”, unde vorbim demodificarea regulamentului TEN-E (n.r. – Regulamentul 2024/1679 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport) și de modificare a Directivei de accelerare a permiselor și autorizațiilor pentru investițiile de conectare, de creștere a rețelelor.
Sunt implicat direct în acest pachet, în aceste două acte legislative, ca raportor din umbră al Partidului Popular European, și vreau să vă spun că, de data aceasta, se discută foarte serios și se discută la nivel european de un scenariu european, un scenariu prin care, practic, Comisia și statele membre să se asigure că există interconectare între toate statele membre. Sigur, vor exista state care doresc mai multă interconectare, state care doresc mai puțin această interconectare.
Este evident, din punctul meu de vedere, de ce Austria nu a construit aceste linii, aceste interconectări cu Ungaria și cu Slovacia – pentru a opri în Austria surplusul de energie care vine din orice energie mai ieftină – eoliană offshore, în special. Există o dispută clară între Spania și Franța; Spania dorește să construiască, să întărească conectivitatea cu Franța, pentru a duce către Franța și către Germania energia ieftină, regenerabilă, pe care o produce Spania. Asta, evident, ar crea o problemă flotei nucleare franceze.
Dar sunt convins că, în urma discuțiilor atât din Parlament, cât și din Comisie va ieși un regulament european prin care, practic, se va reuși un design al rețelei, la interconectările rețelelor europene la nivel european, să nu mai existe aceste gâtuiri, fie că vorbim de nord-sud, fie că vorbim de vest – est. Și aici, pe noi ne interesează foarte mult legătura care se rupe la Austria cu Europa de Est și de Sud-Est și vrem să ne asigurăm că aceste investiții, practic, se vor face.
Avem ca termen final de finalizare a acestui regulament sfârșitul acestui an. Ne-am propus ca, până la sfârșitul acestui an, regulamentul să fie, pentru ca, apoi, Comisia să se poată apuca de treabă împreună cu transportatorii naționali, să facă acest design al scenariului central, cum se spune în acest document, și să-l pună pe masa statelor pentru a putea fi pus în practică.
Fără o interconectare serioasă și planificată central la nivelul întregii Europei, să știți că este foarte greu să avem prețuri scăzute la energie. O să avem zone cu prețuri mai mari și zone cu prețuri mai mici, așa cum este și acum, iar competivitatea la nivelul întregii Europe va suferi în fața competitivității americane sau chinezești. Practic, vorbim de preț de două ori mai mare în Europa față de Statele Unite ale Americii și China.
Eu sunt, totuși, optimist că vom reuși acest lucru, pentru că trebuie să gândim și pe termen lung, nu numai pe termen scurt. De altfel, în momentul de față avem o criză a petrolului și a gazului, care, evident, se duce și în zona de energie electrică, de carburant, de competitivitate industrială, dar avem de gestionat în paralel cu această criză și scenariile pe termen lung, în așa fel încât să fim mult mai rezilienți și să putem rezista în fața crizelor viitoare.
Și dacă vă întrebați, totuși, de ce propune Comisia Europeană cât mai multă energie regenerabilă, evident ați văzut că se întoarce la nuclear și ați văzut comunicarea și discursul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Europa se întoarce la nuclear, iar România, din punctul acesta de vedere, nu a plecat niciodată de la nuclear. România este o țară care încurajează energia nucleară, pentru că peste ea avem energie regenerabilă și noi putem spune că avem și posibilitatea să utilizăm gazul natural românesc ca și combustibil de tranziție pentru a putea finaliza și a avea într-un final prețuri competitive la energie.
Sigur că putem vorbi foarte mult pe aceste subiecte. O să las colegii mei să vorbească în continuare și vă mulțumesc mult pentru oportunitatea de a spune câteva idei.
Casian NIȚULESCU
Casian Nițulescu, secretar de stat, Ministerul Energiei: Noi, sectorul energetic, reprezentăm coloana vertebrală a tot ce înseamnă fundamentarea și dezvoltarea economiei românești
Mare onoare și plăcere să să particip astăzi la această conferință cu un subiect destul de actual, pe buzele tuturor, nu numai în România, ci și la nivel global. La nivel global, energia a ajuns să nu mai fie o necesitate, a ajuns să fie un factor de influență. Vedem războiul actual, războiul hibrid care, ca și măsură de schimb, este chiar energia. Dar, noi, ca și sector energetic, pot spune că reprezentăm o coloană vertebrală a tot ce înseamnă fundamentarea și dezvoltarea economiei românești. Fără o energie sigură, accesibilă, sustenabilă, nu putem vorbi despre investiții, despre industrie, nu putem vorbi despre nimic, nici măcar despre o dezvoltare regională echilibrată.
Din acest motiv, investițiile în energie nu sunt doar niște proiecte sectoriale; ele sunt investiți, exact cum spune titlul conteriției, în competitivitatea întregii economii. Noi, ca și stat, avem un avantaj important și anume că avem un mix energetic destul de diversificat și echilibrat, cu resurse energetice anuale semnificative și cu un potențial real de a deveni, chiar dacă de câțiva ani de zile se tot spune, eu zic că vom deveni un hub energetic regional.
În același timp, traversăm o perioadă de transformări continue, determinate în primul rând de tranziția energetică de care și beneficiem, nevoia de decabonizare și de evoluțiile mai rapide în tehnologii, investind foarte bun în inovație. În acest context, investițiile devin angrenajul sau motorul principal al sectorului energetic. Vorbim despre investiții în noi capacități de producție. Parcă domnul ministru Virgil Popescu spunea că de la Transelectrica avem niște cifre pe anul 2025. Dacă-mi aduc bine aminte, am încheiat anul 2025 cu 2.800 MW de capacități implementate, atât din energie regenerabilă, că au fost fotovoltaice, bineînțeles, cu capacitate mult mai mare, parcă 1.200 de megawați, 41 de megawați în ferme eoliene, pe stocare aproximativ 380-370 de megawați și o pondere foarte mare în prosumatori, acei consumatori care au investit din surse proprii sau din anumite fonduri în capacități de producție, care să-și asigure în primul rând autoconsumul și, ulterior, și livrarea în sistemul energetic național. Toate aceste direcții contribuie, în primul rând, la securitatea energetică și la creșterea productivității economiei și, mai ales, la atragerea de capital și către alte sectoare. Încercăm să dezvoltăm prin aceste noi capacități de producție și multe locuri de muncă, care încep să se vadă.
În acest context, Ministerul Energiei susține activ accelerarea proiectelor strategice, atât prin programele naționale pe care le știm cu toții, cât și prin instrumentele de finanțare, prin Planul Național de Redresare și Reziliență, Fondul pentru Modernizare sau toate programele care sunt dedicate tranziției energetice. Ne oferă posibilitatea și oportunitățile să dezvoltăm fără precedent acest sector în următoarea perioadă.
Un obiectiv major în dezvoltarea capacităților de producție, fără discuție regenerabile, dar și consolidarea rolului energiei nucleare și al gazului natural sunt aceste proiecte de investiții. Impactul acestor investiții se vede direct în economie. O energie mai stabilă și mai competitivă reduce, până la urmă, costurile pentru industrie, reduce facturile la consumatori, că sunt casnici, că sunt non-casnici, sprijină dezvoltarea noilor tehnologii. Stimulăm investițiile private și contribuim la tot ce înseamnă, cum am zis, crearea de locuri de muncă.
În același timp, ne gândim la foarte multe investiții pe termen lung și domnul Virgil Popescu chiar a făcut referire la proiectul de la Mintia, care, anul acesta, va fi implementat parțial. Nu va fi în totalitate, cei 1.737 de megawați nu vor intra în bandă în totalitate, dar sperăm ca 1.096 MW să fie accesibili, ceea ce va însemna o lichiditate pe piața de energie, o competitivitate care va duce la scăderea prețurilor, în primul rând. Asta ne interesează cel mai mult. Cu pași mărunți începem să finalizăm proiectul început la Neptun Deep, iar anul viitor, 2027, noi molecule de gaze vor intra pe circuitul de transport și de folosință din România, Mintia fiind unul dintre cei mari consumatori de gaze, aproximativ 2,5 miliarde mc, iar proiectul de la Iernut, prelungit anual, sperăm să fie finalizat prin autocontrolul de care l-a preluat Romgaz, 430 de megawați sunt destul de importanți.
Vorbind de restructurare, de planuri de reducere a anumitor capacități: cel puțin de la CE Oltenia aveam cele două capacități care trebuia să fie puse operă anul trecut, dar s-a prelungit până în 2029. Vorbim despre Ișalnița și Turceni. La Tuceni avem, din fericire, un ofertant, este procedura de evaluare, iar la Ișalnița este posibil să modificăm forma de investiții.
Deci, în perioada următoare România are șansa de a-și consolida poziția pe harta energetică și cred în ceea ce spun: investiții tot mai inteligente în producție, transport, în distribuție și energie electrică și gaze naturale, prin politici cât mai coerente, cu un dialog și o colaborare directă cu toți factorii implicați în dezvoltarea sectorului energetic, chiar de la autoritățile decidente până la autoritățile economice.
S-a văzut, în ultima perioadă, comunicarea pe care am avut-o legat de tot ce înseamnă creșterea combusibililor pe piață, pe piața globală, în primul rând, și apoi și pe piața din România. S-a încercat o stabilitate constantă prin aceste stocuri comerciale care ne ajung, din punctul tuturor de vedere, până la 15 aprilie, iar stocurile de urgență, care sunt lăsate pentru o protecție pe termen lung, cu o posibilitate de folosință până la 90 de zile. Sunt foarte multe de spus, mai ales că suntem și în perioada de finalizare a perioadei de comandament energetic de iarnă, 31 martie, și pot să spun chiar cu mândrie că am trecut cu brio această perioadă de cinci luni de zile, cu stocuri de gaze care ne oferă o lejeritate pentru următorul ciclu, de la 1 aprilie. Avem aproximativ 28% din ponderea de înmagazinare în momentul de față, ceea ce înseamnă cam 800 milioane mc de gaze în depozite.
Din punct de vedere al resurselor energetice, la fel, stăm destul de bine. La începutul anului, am beneficiat mai mult de condițiile meteo, atât pe partea de eolian, cât și pe partea de hidroenergie și am depășit orice fel de obstacol cu care au fost puși în față.
Gabriel ANDRONACHE
Gabriel Andronache, vicepreședinte ANRE: Se finalizează sub 4% din proiectele pentru care există ATR-uri
Ce pot să spun este faptul că, într-adevăr, prețul la energie contează foarte mult în competitivitatea unei țări, alături de ceea ce înseamnă materie primă, fiscalitate, forța de muncă și, cu toate acestea, trebuie să ne uităm dacă și cum putem să facem ca prețurile să fie din ce în ce mai mai mici, astfel încât să putem să atragem investiții în zona economică, astfel încât România să se poată dezvolta. Dacă ne uităm cu atenție la ce se întâmplă și ce s-a întâmplat în ultima perioadă – n-o să intru foarte mult în cifre, cum fac de obicei -, dar pot să spun că, dacă începem și ne uităm cam câte ATR-uri avem emise în momentul de față, în ideea în care în viitor avem nevoie de mult mai multă energie, pentru că, cât o să avem o producție mai mare, cu atâta o să avem un preț mai mic, deci, dacă ne uităm la numărul de ATR-uri, după aceea ne uităm la cererea de racordare, ne uităm după aceea la avize, autorizațiile de înființare și așa mai departe și cât se implementează, o să constatăm că suntem, undeva, sub 4% din ceea ce avem ATR-uri emise, din incapacitate. Ceea ce nu este un lucru tocmai bun.
Ce pot să spun eu: un lucru bun, pentru că întotdeauna în zona de producție trebuie să luăm în calcul, în ultima perioadă, prosumatorii. Și aici o să vin cu câteva date. În luna decembrie, am constatat că am atins pragul de 297.000 de prosumatori și un lucru care este foarte, foarte îmbucurător este faptul că avem 66.000 de consumatori care au capacități instalate în stocare. Dacă mă uit comparativ la ce s-a întâmplat în ultimul semestru al anului trecut, vedem o creștere foarte mare a numărului celor care sunt prosumatori și-și instalează capacități de stocare.
Deci, în luna decembrie au fost încă 7.000 de prosumatori care și-au instalat capacități de producție, de la 287.000 la 294.000, deci 7.000 de locuri de consum de pronsumatori, dar în schimb, 10.000 de consumatori și-au instalat stocare. Ca să putem să ne uităm și să vedem ceea ce înseamnă capacitate la prosumatori, cunt circa 3400 de megawați instalați în panouri fotovoltaice. Este o capacitate similară cu cea care este dispecerizabilă, tot în solar, și care are capacitate de stocare undeva la 600 MW ceea ce considerăm că este similar și cu ce este la nivel de prosomatori.
În viitor, ce putem să facem? După ce trecem de zona de producție și știm foarte bine că așteptăm Mintia, Iernut și așa mai departe, dorim de asemenea să se înceapă și grupurile trei și patru de la Cernavodă, pentru a avea energie în bandă, cu randamente mari. Pentru că ăsta e un lucru foarte important: să avem și randament; nuclearul merge cu un randament de circa 90%, solarul merge cu randament de 17% din calcule, eolianul – cu 23%.
După aceea trebuie să mergem la infrastructura de transport și să vedem ce putem să facem acolo. Știm foarte bine că această infrastructură este reglementată și dacă, în cealaltă parte, piața reglează prețul la producție, în zona asta depinde de investiții și trebuie să ne uităm cu foarte mare atenție la faptul că, în ultima perioadă, și este un lucru încucurător, toți cei din transport, cât și din distribuție au aplicat pentru fonduri europene. Am văzut, am constatat că s-a aplicat. Cei din distribuție au aplicat 105 proiecte pentru Fondul de Modernizare, pentru o valoare de 2,4 miliarde de euro, dar, din păcate, valoarea totală pe Fondul de Modernizare este 1,1 (n.r. – miliarde). Aici considerăm că s-ar putea să căutăm soluții pentru a crește această sumă care să fie alocată. Deci, este clar că acele proiecte sunt necesare pentru sistemul energetic național, iar acele proiecte, dacă vor fi făcute cu banii companiilor, cu siguranță, ele se vor regăsi în tarif și vom ajunge să reducem prețul la producție, dar o să-l creștem la ce înseamnă transport, distribuție, celelalte zone care sunt reglementate. Deci, uitându-ne la toate aceste aspecte trebuie să le luăm în calcul, să luăm pas cu pas, să dezvoltăm inclusiv ce înseamnă zonă de interconexiuni.
În fiecare zi, în fiecare dimineață primesc datele pentru PZU, pentru ziua respectivă. Am constatat, după ce am făcut această analiză cu ce înseamnă stocare și cât de importantă este stocarea, am constatat că astăzi, începând cu ora 13:00, pentru un interval de 4 ore, prețul energiei electrice este zero, pe PZU. De asemenea, am constatat că, începând cu ora 19:00 până la ora 23:00, prețul sare de 100 euro. Atunci stăm și ne gândim. Este rentabil pentru cei care montează capacității de producție în solar? Într-adevăr, sunt și costuri, dar cu randamente mici, să ajungă să injecteze cu zero sau e nevoie să facă o producție întârziată prin aceste capacități de stocare? Cel mai repede din ceea ce constat este faptul că prosumatorii și-au dat seama fiecare dintre ei – și am stat de vorbă cu ei – și-au dat seama că cel mai important și mai benefic este să-și pună capacitate de stocare.
Știm foarte bine capacitatea de stocare, costul pe capacitate de stocare a scăzut în ultimii 13 ani, undeva, la 20%. Deci, trebuie să ne uităm la aceste lucruri și să le luăm pe fiecare în parte și ca să putem să fim competitivi ca țară, din punct de vedere economic, da, trebuie ca prețul energiei, atât prețul energiei electrice cât și gaz natural, să fie redus. Și avem premize pentru a putea să facem aceste lucruri. Trebuie să avem un pic de răbdare, dar pe de altă parte, să fim mai aplicați și să ne uităm și să sprijinim pe cei care, într-adevăr, doresc și au capacitatea să facă investiții. Vă mulțumesc.
Bogdan BADEA
Bogdan Badea, președintele Directoratului Hidroelectrica: Cea mai bună soluție este să lăsăm piața să funcționeze
Încercam să-mi amintesc: cred că acum 19 ani am început să particip la primul eveniment „Focus Energetic”. Cred că este cea mai veche platformă de dezbatere din sectorul energetic. „La mulți ani” și felicitări pentru ceea ce faceți.
Cred că este util să discutăm, este util să punem față în față reprezentanți ai companiilor, stakeholderi importanți din sectorul energie și decidenți, pentru a vedea ce putem face mai bine, pentru a face o analiză a sistemului energetic la zi, o radiografie care să ne arate unde suntem. Și dacă nu uităm trecutul, să nu mai repetăm anumite greșeli, care au influențat în mod extrem de semnificativ evoluția sistemului energetic și care ne-au condus astăzi la o situație în care, iată, România este un importator net de energie. Ne plângem de prețul energiei electrice care a crescut, sigur, nu numai în România, ci la nivel european, și este puternic influențat și de ultimele evenimente din Orientul Mijlociu. Ne plângem de o debalansare a structurii și a mixului energetic, pentru că, atunci când a fost gândit, a fost foarte echilibrat gândit.
Dar evoluțiile pieței, politicile europene la care și România s-a aliniat au creat anumite deficite pe o anumită parte, și aici mă refer în special la energia produsă în bandă, au încurajat, sigur, cu sincope și acest lucru, energia regenerabilă. Suntem în a 2-a bulă a investițiilor în energia regenerabilă; prima s-a terminat brusc și nu cred că am făcut bine ceea ce am făcut atunci. Încrederea investitorilor în statul român a scăzut foarte mult odată cu schimbarea radicală a schemei de susținere a investițiilor în regenerabile prin certificate verzi. Existau mecanisme mult mai line de a corecta ceea ce s-a întâmplat atunci. Sper să fi învățat ceva din acest lucru. Am tot trecut prin diverse perioade de reglementare, dar cred că timpul ne-a arătat că cea mai bună soluție este să lăsăm piața să funcționeze.
Acum, dacă este să vedem unde suntem astăzi. Hidroelectrica de astăzi este, cel puțin conform statisticilor bursiere, cea mai valoroasă companie din România, cu o capitalizare bursieră, astăzi, care este, undeva, la 67 de miliarde de lei. Și pentru acest lucru mulțumim investitorilor, care își investesc proprii bani în această companie. Ne bucurăm foarte mult că ceea ce s-a întâmplat în 2023, adică listarea companiei, a făcut să avem un benchmark mult mai aplicat și mai realist vizavi de așteptările și încrederea pe care investitorii o au în Hidroelectrica.
De la preluarea interimatului, sigur, e o preluare destul de ciudată, având în vedere că din cinci colegi am rămas trei și ne-am împărțit atribuțiile între noi, Hidroelectrica a rămas aceeași și problemele au rămas aceleași, dar, cu toate acestea, de la momentul septembrie până astăzi, am crescut valoarea companiei cu 11 miliarde. Atât s-a putut! Ne cerem scuze că nu am reușit mai mult în această perioadă, dar, cu siguranță, ambiția noastră rămâne la cote ridicate și vom încerca să continuăm acest exercițiu de creștere a valorii companiei și de atragere a investitorilor către compania noastră.
Probabil că cea mai mare realizare a anului trecut a fost pe partea de investiții. Așa cum tot cifrele o arată, am reușit un volum total al investițiilor undeva la 780-790 de milioane de lei, comparativ cu anul 2024, care s-a situat undeva la 510-520 de milioane, deci o creștere semnificativă a volumului de investiții. Aici a contat foarte mult partea de pregătire a acestor investiții, lansarea licitațiilor, studii de fezabilitate care să corespundă cu necesitățile din piață și cu situația din piață. Și aici deschid o paranteză scurtă. Trebuie avut în vedere că, în ultimii ani, apropo de energie ieftină, valorile investiționale pe tehnologie, mai puțin tehnologia solară care vine într-o proporție covârșitoare din China, au crescut. Ca să faci investiții, să continui un plan investițional, trebuie și un preț al energiei care să suporte această creștere în ceea ce înseamnă valorile investiționale și cred că toate tehnologiile, în afară de tehnologia menționată mai devreme, s-au scumpit foarte mult în ultima vreme, dintr-o anumită lipsă de competitivitate a companiilor europene în special, și aici ne ducem către zona de decarbonizare accelerată, care poate nu a ținut pasul cu realitățile pieței.
Ce a făcut Hidroelectrica în acest sens? Am încercat să ne consolidăm capacitatea internă de a executa planul de investiții, pentru că una este să-ți propui, alta să ai și resursele. N-a existat niciun fel de sincopă pe aceste două paliere, însă trebuie să mai ai și cu cine. Și când discutăm de acest lucru, am constatat că, de-a lungul anilor, această piață a prestatorilor de servicii, pe genul de contracte de care are Hidroelectrica nevoie, de retehnologizări, cum este cea de la Vidraru, după mai bine de 60 de ani de utilizare a echipamentelor, de două ori depășită durata de viață, a scăzut foarte mult. Și atunci am încercat să dăm un alt suflu Hidroserv-ului. Am reușit să o scoatem din insolvență după o lungă perioadă în care compania ar trebui să se reașeze pe niște principii economice corecte. Am achiziționat UCM Reșița pe ultima 100 de metri pentru a nu se duce în faliment, astfel încât să păstrăm o competență care era pe cale de dispariție și în acest în acest sens am introdus-o în grupul Hidroelectrica. Compania, pentru prima oară după foarte mulți ani, a finalizat anul trecut cu rezultate financiare pozitive. Sigur, nu ne încântă foarte mult acest lucru, pentru că acolo nevoia de investiții, nevoia de forță de muncă specializată și nivelul de salarizare este, aș îndrăzni să spun, la jumătatea pieței.
Ne întrebați de ce avem nevoie. Avem nevoie de flexibilitate, avem nevoie ca toate companiile de stat să se apropie din punct de vedere al reglementărilor de ceea ce se întâmplă în sectorul privat. Dacă vrem să avem o competiție reală între companii private și companii de stat, atunci și reglementările trebuie să fie similare. Altfel, avantajăm o anumită categorie de companii în defavoarea unei alte categorii de companii. Și, din păcate, aici ne-am cam îndepărtat de acest deziderat.
Cred că trebuie să ne uităm în jurul nostru, trebuie să vedem ce fac alții și nu să reinventăm noi roata, astfel încât companiile, cum este Hidroelectrica, companii deja publice, companii listate, companii în care foarte mulți români au investit bani prin fonduri de pensii sau în mod direct, și iarăși le mulțumim pentru încrederea pe care ne-au acordat-o, să poată să crească, să poată să fie nu numai campioni naționali, să fie campioni regionali.
Hidroelectrica, vizavi de plan, de strategia de dezvoltare, a acționat și va acționa în continuare pe două paliere: creșterea capacităților de producție și diversificare. Este o chestiune pe care am promis-o investitorilor la momentul 2023, când am făcut listarea, și am spus că cele două mari riscuri cu care ne confruntăm în activitatea companiei sunt riscul hidrologic și riscul de reglementare, aici referindu-ne la tot ce înseamnă legislație incidentă, și primară, și secundară, care ne pot afecta în anumite momente activitatea. Prima parte am învățat să o adresăm cu mai multă eficiență (n.r. – riscul hidrologic) – suntem cel mai mare operator din punct de vedere al capacităților de stocare; practic, în marile lacuri de acumulare, avem undeva la 3 TWh capacitate de stocare. Sigur, suficient într-un anumit context al sectorului energetic, insuficient dacă ne raportăm la zecile de mii de megawați în ATR-uri în capacități solare, care vor genera niște dezechilibre, așa cum spunea și domnul Andronache, din ce în ce mai accentuate pe anumite intervale orare. Asta ne obligă, pe de o parte, să creștem capacitatea de stocare, pe de altă parte, să ne optimizăm activitatea pe centrale, pe firul apei, care produc energie în bandă și când produc energie în bandă, se suprapun inclusiv aceste intervale orare. Și atunci încercăm și noi să mutăm producția din zonele în care sistemul este suprasaturat către zonele în care sistemul are nevoie, cu un efect evident în nivelarea prețului la energie și ajungerea la un preț care, pe de o parte, să susțină investițiile în sectorul energetic, pentru că sistemul are nevoie de ele, iar, pe de altă parte, să asigure suportabilitatea din partea clientului final.
Și aici fac tranziția către a 2-a direcție importantă de dezvoltare și anume furnizarea de energie către consumatorul final. Am învățat de-a lungul timpului că putem fi și o companie performantă din punct de vedere financiar, dar putem fi și un furnizor către clientul final la niște prețuri corecte. Și campania din această primăvară, prin care oferim energie și către clientul final, și către industrie la un preț extrem de competitiv, este doar începutul în această direcție. Ne dorim să avem clienți lângă noi pe termen lung. Ne dorim să avem contracte pe termen lung, să aibă predictibilitate și industria românească, să nu mai fie expusă fluctuațiilor de preț din Piața pentru Ziua Următoare, așa cum este acum. Este o chestiune de încredere, care trebuie să funcționeze bilateral, și noi – în clienții importanți pe care îi putem aduce în portofoliu, și ei – înr-un furnizor care, cu siguranță, are și marfa, spre deosebire de alte situații, și poate asigura furnizarea de energie pe termen lung la un preț competitiv.
Am reușit să facem acest lucru. Ne dorim să optimizăm și mai mult, atât din punct de vedere al structurii capacităților de producție, cât și din punct de vedere al prețului. Vom continua pe această linie de creștere atât din punct de vedere al capacităților de producție, cât și din punct de vedere al prezenței noastre pe piața de furnizare.
Sigur că avem nevoie, când intri într-o competiție, pentru că și producția funcționează într-o piață competitivă și furnizarea funcționează într-o piață competitivă, avem nevoie de flexibilitate. Nu putem alerga la maraton cu picioarele legate și să ieșim și pe locul unu. Trebuie să înțelegem acest lucru și cred că e important să facem o radiografie corectă a ceea ce înseamnă și legislație, și reglementare, și obiective strategice pe care statul român, prin companiile la care este acționar semnificativ, le are pe termen mediu și lung.
Termin într-un ton mai optimism. Spuneam că nu este o situație atât de complicată. Aportul de energie regenerabilă a condus la scăderea prețului pe anumite intervale orare și va continua să o facă. Pe de altă parte, trebuie să o gestionăm atât din punct de vedere al reglementării, cât și din punct de vedere tehnic, cu multă înțelepciune și cu multă agilitate, astfel încât să putem depăși împreună provocările din acest moment. Eu închei prin a spune că este loc pentru toate tehnologiile. Nu cred că există tehnologii rele și tehnologii bune în sectorul energetic. Nu mă număr printre cei care o să vă spună că prosumatorii sunt răi în sectorul energetic. Nu, din contră, au adus aport foarte important de producție în sistem. Este o problemă de reglementare, este o problemă de transformare, este o problemă de adaptare la realități și eu cred că împreună putem să facem acest lucru.
Cosmin GHIȚĂ
Cosmin Ghiță, director general Nuclearelectrica: Am început un program foarte ambițios de investiții
Vorbesc un pic despre ceea ce facem noi, ca să vă pun la curent. În plus față de menținerea și îmbunătățirea operațională a centralei noastre, am trecut, recent, într-o schimbare generațională, care ne-a împins, efectiv, să dezvoltăm programe duale, să formăm o nouă generație de nucleariști, să extindem parteneriatul cu universitățile și cu școlile de meserii, pentru a ne forma noile capabilități. Am menținut excelență operațională, lucru care e destul de dificil de făcut în industrie, mai ales la astfel de schimbări.
În plus față de asta, am început un program foarte ambițios de investiții. După cum prea bine știți, și el este gândit și dezvoltat pentru a acoperi trei arii majore.
În primul rând, vorbim despre extinderea capacității de producție, unde vorbim în primul rând de dezvoltarea proiectului Unităților 3 și 4, proiectul reactoarelor modulare mici de tip SMR și diversificare, unde ne uităm la, poate, alte tipuri de producție, unde există o sinergie cu capabilitățile noastre existente; explorăm în momentul de față dacă putem utiliza instalația de la Feldioara pentru alte tipuri de procesare sau platforma industrială de acolo.
A doua chestiune este consolidarea siguranței, fiabilității și excelenței operaționale. Aici vorbim în primul rând de retehnologizarea Unității 1, depozitele intermediare de combustibil ars, centre de urgență, modernizarea fabricii de combustibil, evaluarea posibilității implementării combustibilului tolerant la accidente nucleare, modernizarea și retehnologizarea fabricii de concentrat de uraniu și menținerea ciclului nuclear integrat și, bineînțeles, digitalizare.
Și, nu în ultimul rând, sustenabilitate și inovare, unde vorbim de implementarea instalației de detritiere a apei grele și diversificarea produsului de portofolii pe care le avem, inclusiv prin producția de izotopi medicali.
O să vorbesc de proiectele mari, o să vă fac o mică prezentare de ansamblu. Proiectul de retehnologizare. Anul trecut, am semnat contractul de EPC, am făcut breaking ground, avem permisele luate și, în momentul de față, am început să testăm piața pentru comercializare și am inițiat o posibilă o negociere cu Comisia Europeană după ce am trecut de partea română, în vederea obținerii unor posibile măsuri de ajutor de stat. Aici venim, în principal, pentru elemente de hedging comercial și de a încerca să avem un impact mai pozitiv în piața de energie. Finanțările sunt în curs, s-a făcut o primă tragere de 600 de milioane și, în momentul de față, împreună cu JP Morgan 540 de milioane. Lucrăm cu băncile de dezvoltare și instituțiile financiare internaționale pentru a sprijini acest proiect. Multe dintre aceste instituții financiare nu au mai finanțat energie nucleară de foarte mult timp. Vorbim de zeci de ani. Este un proiect care atrage destul de bine prin maturitatea sa apetitul acestor entități internaționale, care pot sprijini mai departe dezvoltarea.
În privința Unităților 3 și 4, am avansat prin semnarea contractului de EPC, anul trecut, care este contractul de conducere, inginerie și „construction management” al proiectului. Am semnat un acord de sprijin cu statul român prin intermediul căruia am bătut palma, ca să zicem așa, pe măsurile de ajutor de stat. Am structurat cu toate băncile de export tipul de finanțare și elementele prin care să putem să ducem mai departe acest proiect și, nu în ultimul rând, am început prenotificarea la Comisia Europeană a acestui proiect, urmând un grafic de aprobare și, în curând, de notificare cu Concurența statului român, unde ne aflăm într-o negociere destul de avansată. Cea mai mare provocare este rejuvenarea componentei locale, care nu a mai fost implicată în proiecte nucleare de mai bine de 15-18 ani, și identificarea acestor parteneri. Însă, vedem o oportunitate prin intermediul acestor proiecte să rejuvenăm această parte a industriei.
În proiectul Reactoarelor Modulare Mici (SMR), există o decizie de investiție condiționată de o serie de condiții suplimentare, care sunt menite să stabilească un cadru de sprijin și de cooperare solid, la nivel de parteneriate, de autorități. Practic, constatăm că un proiect nuclear și un proiect nuclear inovator nu se pot realiza în momentul de față fără ajutoare de stat. Același lucru a fost valabil și pentru industria regenerabilelor, care performează foarte bine acuma. Dar, bineînțeles, în România, după aproximativ 10-12 miliarde de subvenții alocate de-a lungul tuturor anilor de până acum, același lucru îl vedem și în această industrie. Pentru nivelul de maturitate a tehnologiilor și a lanțurilor de aprovizionare, prețurile sunt similare, indiferent de tipul de SMR pe care îl vedem lansat în piață în acest moment, cu același grad de maturitate și de dezvoltare. Urmează în perioada următoarelor luni negocieri asupra acestor condiții. Să vedem unde ajungem cu proiectul. O parte din negocieri sunt interfațate cu autoritățile, o parte de negocieri cu partenerii comerciali.
În ultimul rând, instalațiile de detritiere, lucrările avansează împreună cu cei de la KHNP (n.r. – Korea Hydro & Nuclear Power) și am început să prospectăm piața pentru posibilă vânzare de tritiu, contracte cu termen lung, mai ales pentru sprijinul viitoarei industrii de fuziune, mai ales cel mai mare proiect din lume care se află în Europa. Iar la nivel de izotopi medicali, în momentul de față, implementăm o tehnologie care a mai fost implementată într-o centrală de tip CANDU pentru producție de lutețiu 177, un izotop medical care nu există în momentul de față în producție în Europa și există un deficit. Încercăm să acoperim această piață cu o descărcare prioritară a acestor elemente produse în România. Sperăm, în 2028, să lansăm un serviciu comercial în acest sens.
Energia nucleară acoperă aproximativ 18-20% din necesar, cu două unități CANDU, producând aproximativ 10 GWh pe an, prin cei 1.420 MW pe care îi avem în producție, un factor foarte mare de capacitate. În continuare, ne menținem în topul mondial în timpul factorilor de capacitate și reușim să reducem amprenta de CO2 a României cu 10 milioane de tone de CO2/an.
Corina POPESCU
Corina Popescu, președinte CA Moldelectrica și membru în conducerea Enevo Group: Un pic de stabilitate în domeniul legislativ ne-ar putea ajuta să devenim competitivi în tot ceea ce facem și realizăm astăzi
O să spun câteva cuvinte despre Republica Moldova. Anul trecut a fost un an în care, deși a fost un an cu multe încărcătură electorală, au avut alegeri, practic, cei din Moldova au transpus tot cadrul de reglementare existent la nivel european în legislația primară și secundară. Deci, teoretic, din decembrie 2025, avem o piață de energie electrică și în Republica Moldova și mă bucur să spun că este o sucursală a operatorului comercial OPCOM din România. În sectorul energiei electrice avem o piață de servicii de sistem și o piață de echilibrare, începând cu regulile, aceleași reguli de funcționare ca și în România sau ca în oricare altă țară europeană. Zilele acestea sărbătorim și 4 ani de la realizarea cuplării sincrone a sistemului energetic din Republica Moldova cu cel european, de aceea permiteți-mi să-i felicit pe colegi pentru această realizare!
Ce mai lipsește, o să mă întrebați. Pentru că, dacă totul ar fi fost perfect, n-ar fi avut acest black out parțial pe 31 ianuarie, când, din cauza unor defecțiuni pe o linie care aparține Republicii Moldova, dar care traversează teritoriul Ucrainei și care n-a mai putut să fie reparată în regimul obișnuit, aproape între 50%-60% din consumatorii din Republica Moldova au rămas fără curent electric pentru 7-8 ore, ceea ce nu-și dorește nicio țară.
Își doresc proiecte, proiecte în sectorul de producție a energiei electrice. Am auzit aici că avem nevoie de două elemente: unul legat de securitatea energetică și, ca să avem securitate energetică, trebuie să avem proiecte dezvoltate și funcționale în sectorul de producție.
Pe lângă partea de proiecte, este nevoie și de proiecte flexibile, pentru că, ce nu are Republica Moldova, nu are posibilitatea să își acopere curba de sarcină cu ce producție au astăzi în operare. Au nevoie de flexibilitate. Deci, cine este interesat să vină să investească în Moldova, „be wellcome”. Tratamentul este același ca și în România, și pentru investițiile din România.
Mai au un segment care este descoperit și, practic, e ultima barieră ca să devină membri în ENTSO-E, e partea de cyber security, iar aici sunt parteneriate semnate cu Universitatea din Chișinău pentru a-i ajuta să-și dezvolte propriile proceduri de cyber security. Au un plan ambițios în a-și dezvolta rețeaua. Pe lângă finalizarea în acest an a liniei de interconexiune între Vulcănești și Chișinău, mai au în plan să construiască încă două linii de interconexiune cu România, Suceava – Bălți, licitația este aproape finalizată. Probabil că, de anul acesta, vor trece și la execuție și, evident, că aici este o corelare și o cooperare extraordinar de bună cu Transelectrica. Și vreau să le mulțumesc și celor din Trans (n.r. – Transelecrica), le-am mai mulțumit, dar le mai mulțumesc o dată pentru ajutorul pe care îl dau să depășească anumite perioade critice. Și a treia linie de interconexiune Strășeni-Gutinaș. Există fonduri pentru realizarea acestor două linii de interconexiune la nivelul Republicii Moldova. Ei sunt pregătiți să investească. Au realizat, de fapt, că o interconectivitate mai bună cu România le aduce o securitate energetică mult mai bună. Asta despre despre Moldova.
Despre Enevo Group. Este o companie românească, o companie 100% românească, înființată și în business, ca și în sectorul energiei. Ce-și dorește Enevo? Aceea de a deveni flexibili. E o companie care are birouri deschise pe trei continente.
O să vi se pară straniu. Angajăm tineri. Este o efervescență extraordinară și avem cooperări cu universitățile tehnice din România, pentru că, fiind o companie de inginerie, ne interesează să creștem tineri, pentru că, până la urmă, o resursă umană bine pregătită cred eu că ăsta e unul din pilonii importanți pe care un stat trebuie să-l aibă, dacă vizează să aibă o securitate energetică stabilă.
Deci, cuvântul de flexibilitate și mă gândesc ca și comparație, atât la operarea rețelelor, cât și la dezvoltarea părții de business, este ce interesează pentru Enevo. Dezvoltă sau a început ca un furnizor de servicii de EPC. Acum am dezvoltat mai multe linii noi de business post-EPC, am dezvoltat un dispecerat energetic și avem parteneriate pe segmentul acesta. Suntem și pe acest segment, de dispecerat energetic, partenerii Transelectrica. Am fost parteneri într-unul dintre exercițiile de restaurare a sistemului energetic de anul trecut. Practic, profesionalismul oamenilor de acolo a arătat că sunt capabili nu numai să dezvolte, dar și să fie parteneri pe o linie de business atât de importantă a Transelectrica.
Un singur lucru aș vrea să mai spun, pentru că am vorbit despre resurse umane. Am angajat în ultimii ani aproape 350 de ingineri tineri, pe care încercăm să-i formăm. Lucrul acesta se face cu multă greutate și, zic eu, cu responsabilitate. Dar inginerii aceștia, odată formați, sunt capabili să ofere servicii de inginerie nu doar pentru România. Așa cum am spus, avem birouri deschise și în Europa, în mai multe țări, în Spania, în Germania, țări cu tradiție pe segmentul de regenerabile. Avem în Egipt, avem în Middle East, unde, practic, cei din Enevo au făcut, au proiectat și au construit o stație de transformare, care deservește cel mai mare zăcământ de oil and gas din lume.
Nu că vreau să laud, ce aș vrea să spun aici, astăzi, fiind în Parlamentul României, este că România are resursa umană capabilă să își realizeze proiectele. Și, cred eu, că un pic de stabilitate în domeniul legislativ ne-ar putea ajuta să devenim competitivi în tot ceea ce facem și realizăm astăzi.
Ondrej SAFAR
Ondrej Safar, director general Evryo Romania: Noi, ca Uniune Europeană, trebuie să căutăm soluții să nu fim dependenți de altcineva
Am verificat: ce am pregătit anul trecut (n.r. – la dezbaterea Focus Energetic ce viza tot investițiile), pot să repet exact același lucru acum. Dar despre ce vreau să vorbesc la început este ce se întâmplă acum, pentru că, în ultimele 2 săptămâni, dacă vorbim despre sectorul energetic, cel mai important este prețul combustibilului. Ce s-a întâmplat cu prețul combustibilului din cauza războiului. Și aceasta este încă o explicație de ce tranziția energetică este importantă. Care este legătura noastră cu Iran? Nu e mult, dar noi plătim pentru că noi, Europa, suntem dependenți de sursa primară de energie din afara UE. Despre asta este tranziția energetică. Noi, ca Uniune Europeană, trebuie să căutăm soluții să nu fim dependenți de altcineva, unde nu avem control. Noi doar plătim pentru această situație. A fost aceeași poveste cu războiul Rusiei în Ucraina, unde toată Europa a plătit, foarte, foarte mult pentru că am fost dependenți.
Acum avem această poveste: dacă noi toți am avea mașini electrice pe care să le încărcăm cu energie din panouri fotovoltaice de pe acoperiș… Acest conflict nu e așa de important pentru noi. Bine, are alte impacturi în afara sectorului energetic. Dar noi am fi independenți energetic și imaginați-vă că aveți business, voi aveți toți transport pe combustibil, dar competiția voastră merge pe electric, care produce în fabrici proprii. Asta înseamnă competitivitatea, asta înseamnă viitorul și pentru asta trebuie să investim, pentru această tranzițiă energetică. Să fim independenți și să avem energia care este foarte importantă pentru tot ce facem, să o avem sub control. Dar pentru asta trebuie să investim.
Trebuie să investim în infrastructură. Investițiile în infrastructură sunt menționate în toate documentele strategice ale UE. Dar, din păcate, noi nu facem, pentru că noi suntem focusați – și nu este numai despre România, este despre regiune -, noi suntem focusați să fim ieftini acum și nu vrem să investim pentru viitor. Și prin acest focus să fim ieftini acum, am ajuns unde suntem acum. Dacă ne comparăm cu alte regiuni din Europa, vedem că Spania, Portugalia au preț semnificativ mai mic, vedem că scandinavii au preț semnificativ mai mic și cred că noi trebuie să gândim ce s-a făcut diferit în Spania și Portugalia decât ce am făcut noi, ce s-a făcut diferit în Scandinavia comparativ cu ce am făcut noi și să învățam și să facem ceva ca să putem merge în această direcție.
Noi cu acționarul nostru, care are o companie de distribuție și în Scandinavia, are în Spania, are în Slovacia, are în Grecia, putem să vedem că, în aceste țări se investește în rețele, de mulți ani, semnificativ mai mult. S-a investit de 4 ori mai mult în Spania, de 3 ori mai mult în Grecia. La noi, se păstrează investițiile pe minim, pentru că vrem să avem facturile cele mai mici. Noi am prezentat în ultimii 3 ani, ca distribuitori în sectorul energetic, ce înseamnă investiții mai mari, ce înseamnă condițiile pentru aceste investiții, de ce este nevoie și ce înseamnă pentru factură. Reprezintă două pachete de țigări pe an pentru consumatorul casnic. Noi putem să dublăm investiții în rețele, dar nu a fost cerut, nu a fost acceptat și din acest motiv noi nu putem să facem, pentru că suntem 100% reglementați.
Noi tot ce facem, facem, de fapt, pe banii consumatorului, pentru că nu sunt banii noștri, sunt banii consumatorului. Și pentru banii consumatorului nu decidem numai noi; decidem noi cu autoritățile. Din păcate, am pierdut 3 ani, a fost tranziție din punct de vedere al reglementării. Acum avem 2 ani în perioada a 5-a de reglementare și tot ce facem sunt investiții cu impact pe termen lung. Avem timp să schimbăm ceva din 2027 și pe mai departe.
Dacă discutăm acum, dacă căutăm soluții, putem să schimbăm, să schimbăm această direcție, dar trebuie să facem ceva. Și dacă nu facem, va rămâne la fel, vom fi nefericiți, pentru că avem nevoie de mai mulți prosumători, avem nevoie de mai multă producție, vrem să atragem mai multe fabrici, mai mulți consumatori, dar, din păcate, cu rețeaua care nu are investiții, nu putem să fim atractivi, nu putem să fim competitivi și putem să rămânem în acest cerc vicios, fără să schimbăm ceva. Mulțumesc.
Gianina PELEA
Gianina Pelea, director general E-Infra: Avem nevoie de energie stabilă, disponibilă și la prețuri predictibile
În ultimii ani, vedem că Europa învață din propria experiență importanța energiei și că, de fapt, competitivitatea economică începe cu energie. Dar, pentru asta avem nevoie de energie stabilă, disponibilă și la prețuri predictibile. Și de aici vine și subiectul de astăzi. Clar, investițiile nu vin toate de la sine. Investițiile sunt foarte importante pentru a obține aceste lucruri. Iar, pentru noi, E-Infra, anul 2026 este un an de accelerare al investițiilor. Așa cum spuneați, da, ne mândrim cu faptul că suntem unul dintre cei mai mari investitori privați în infrastructura energetică și, poate, unul dintre puținele exemple de companii cu capital privat românesc care participă la dezvoltarea unor proiecte de mare anvergură, proiecte strategice la nivel regional.
Am investit foarte mult în ultimii ani, jumătate de miliard de euro în ultimii 5 ani, și continuăm să investim. Astăzi, în 2026, programul nostru de investiții depășește 250 de milioane de euro și în următorii 3 ani, până în 2029, plănuim să investim încă 650 de milioane de euro. Ce avem ca focus în aceste proiecte de investiții? S-a mai spus astăzi și cred că, cu toții, suntem martorii nevoii din piață și a sistemului energetic românesc. Investim în capacități de stocare. Vedem importanța acestora tocmai pentru a putea echilibra mai bine fluctuațiile din piață și suntem astăzi lider în ceea ce privește capacitățile de stocare la nivel național, cu peste 350 de megawați conectați la rețea și o capacitate de 640 MWh, mai mult decât jumătate din capacitatea României pe 2025. Trebuie să vă spun că, până la sfârșitul anului, vom depăși 1.000 MWh în stocare.
În paralel, avem o putere instalată de 500 MW producție de energie, mai mult de jumătate în regenerabile. Și, în continuare, construim. Până la sfârșiul anului acesta, vom pune în funcțiune o centrală pe gaz de 160 MW în cadrul complexului energetic de la Câmpia Turzii. Acolo am implementat deja un sistem, un mix energetic smart, incluzând capacități de producție regenerabile și centrale pe gaz cu capacități de stocare. Astfel, reușim să producem, stocăm și să furnizăm energie în același ecosistem. Lucrul acesta ne ajută în ceea ce facem în zona de furnizare. Iar compania Nova Power and Gas, compania grupului E-Infra, reușește, astfel, să aibă oferte de energie și gaz la prețuri competitive de peste un an de zile.
În continuare suntem atenți la nevoile pieței, vedem nevoia de energie, mai ales în contextul actual al inteligenței artificiale. Cred că cu toții știm că, dacă discutam de nevoie de energie înainte, acum cred că discutăm de nevoi de energie de sute de ori mai mai mari. Doar ca să ne dăm seama, o singură interogare în ChatGPT folosește de 10 ori mai multă energie decât una în Google search. Și pentru asta se adaugă și nevoia de energie, pentru ceea ce presupune un video făcut cu AI care necesită de 100 de ori mai multă energie.
Deci, dacă este să discutăm despre energie în context de AI, cred că cuvântul ei este ”ieri”. Trebuie să facem lucrurile cât mai accelerat. Și pentru că ne uităm la asta, proiectele de investiții au nevoie de două lucruri, în opinia noastră: de capacitate reală de execuție și viteză de implementare. România este într-o poziție favorabilă, are o poziție geografică bună, are resurse, are proiecte care o pot transpune într-un pol energetic regional, dar cred că, pentru asta, este nevoie de viteză. Avem nevoie de proiecte mari, proiecte curajoase, care să se realizeze cât mai rapid.
Dacă este să mă gândesc care sunt provocările: provocările cred că nu mai vin din zona de viziune. Viziune avem, cifrele sunt importante și arată ambiția investițiilor. Provocările vin în implementarea proiectelor din alte zone, din finanțări mai limitate, din costurile de finanțare și poate chiar din anumite procese de autorizare. Cred că de asta este important, ca ecosistemul administrativ și financiar să fie foarte bine construit, astfel încât să poată susține viteza de implementare a proiectelor de care are nevoie sistemul energetic. Și spuneam că avem nevoie de implementare, iar pentru asta cred că e important să găsim acea variantă, acea soluție prin care, împreună, putem accelera implementarea proiectelor în sistem.
Statul împreună cu companiile private și instituțiile financiare vedem nevoia de energie și ne uităm la proiecte din mai multe perspective. Odată, bineînțeles, că trebuie să asigure o nevoie și să răspundă unei probleme concrete. De asta ne uităm la ceea ce cere piața, la ceea ce cere sistemul și astfel prin proiectele noastre de investiții dorim să asigurăm, dar totodată ne uităm și la oportunități, oportunități locale, regionale. Vedem o nevoie în a construi aceste centrale aproape de locul de consum. Este mult mai eficient din punct de vedere al costurilor, se eficientizează foarte mult, inclusiv prețul până la utilizatorul final. Clar, costurile cu transportul scad și atunci vedem o nevoie în zona asta.
Înainte să închei, vreau doar să mai spun că, în importanța de care spuneam în contextul inteligenței artificiale, clar se va pune nevoia de creștere, de nevoia energetică pentru „data center”. „Data center”-ele, în acest context, sunt cu atât mai mult avide de energie și de asta este important să găsim locul adecvat unde, bineînțeles, centralele trebuie să fie dedicate sistemului, nu neapărat unui „data center”, pentru că trebuie să obținem tot beneficiul pe termen lung. Aș vrea ca să sintetizez discuția de astăzi. Din punctul nostru de vedere, cred că energia definește viteza și nivelul de creștere al unei economii, iar în procesul de tranziția energetică în care se găsește Europa, cred că România are o oportunitate în opoziție strategică pe care trebuie să o fructifice.
Petrișor PEIU
Petrișor Peiu, membru în Comisia de Energie a Senatului: Cel mai mare ”succes” al guvernanților va fi când se va pune lacătul pe Complexul Energetic Oltenia, la 31 august 2026
Ascultând tot ce au prezentat, mai ales reprezentanții statului, este clar că suntem într-un puternic proces investițional. Se alocă foarte mulți bani, proiectele respectă termenele promise, asta este foarte clar. Singura problemă este că industria nu prea vede această efervescență a investițiilor. Combinatul de la Galați s-a închis din cauza prețului la energie, pentru că ei n-au văzut că, totuși, se investește mult și de mulți ani; Azomureșul s-a închis din cauza prețului la gazele naturale, Hunedoara tot din cauza energiei electrice. Și ca să vă spun că este adevărat că trăim într-un plin proces de investiții în energie, ponderea industriei în PIB a scăzut în 6 ani cu o cincime, de la 25% cred că azi e, undeva, chiar la 17%, mult mai mult de o cincime, cu aproape o treime. Cam aceasta este cu efectul acestor investiții, apropo de ce spunea președintele Comisiei de energie de la Senat, reprezentantul Coaliției de guvernare.
Acum, pentru a merge mai departe, să vorbim puțin despre investiții. Să știți că din 2007 încoace s-au tot făcut reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă de mai multe ori. Prima oară s-a făcut un consorțiu de firme românești în care era și Enel-ul, era și Sidexul, pe vremea aceea se chema Arcelor Mittal. După aia s-au făcut cu niște firme chinezești, de vreo două ori. Cert este că nu știu de ce nu observă nimeni că ele funcționează de, repet, mulți ani. De asemenea, mi se pare genială ideea de a face minireactoare modulare ca să produci energie, cu o investiție de 20 de ori mai scumpă decât centrala cu pompaj invers de la Tarnița, despre care se vorbește în România de diferite Guverne, din anii ‘70 încoace. Deci, s-a făcut de multe ori și aia.
Dar, în schimb, facem baterii. E interesant și cu bateriile care au un ciclu de încărcare-descărcare de doar două ore pe zi și au și o viață, o durată de viață ”foarte lungă”. Probabil că este mai bine să faci 1.000 de baterii decât o centrală cu pompaj invers sau, mă rog, trei, de câte s-a tot vorbit.
Cel mai mare ”succes” al investițiilor în energetica românească rămâne, fără îndoială, centrala de la Iernut, care are o întârziere de doar 7 ani, și de vreo 5-6 ani ni se tot spune că este gata în proporție de 90%. Ca și hidrocentralele de pe Jiu și de pe Mureș, care și alea s-au făcut de mai multe ori și au întârzieri mai mici, doar de vreo 30 de ani.
După care urmează două „succesuri” extraordinare – centralele de la Ișalnița și Turceni. Centrala de la Ișaliza nu și-a găsit constructori nici până acum, după vreo 4 ani. Dar, înțeleg că tot Guvernul este optimist că, până în 2029, sigur se va construi. Centrala de la Turceni înțeleg că are pe cineva care a depus o ofertă. Acuma trebuie spus că iarăși este ”un succes” deosebit. Vorbim de o centrală evaluată la 525 de milioane de euro, pentru care singura ofertă depusă e a unei firme care are o cifră de afaceri de 4 milioane de euro. E adevărat că e o firmă probabil din Coaliția de guvernare, că e din Odorheiul Secuiesc. Ce este interesant este că în spatele acelei firme, în oferta depusă, se află trei mari firme chinezești de stat. După cum știți, statul român a interzis firmelor chinezești de stat orice participare la proiecte mari de energie, de transporturi, de comunicații. Acuma, se vede acest stat pus în situația să rezolve o dilemă: ori face proiectul de la Turceni cu niște firme chinezești de stat, adică guvernate de Partidul Comunist, care, toată ziua, ”face scenarii să oprească energia din România”, sau, cealaltă variantă, că nu face centrala de la Turceni.
Mai remarc un alt ”succes” deosebit al energeticii românești: faptul că secretarul de stat Bușoi de la Ministerul Energiei ne-a anunțat că s-a renunțat la proiectul de la Ișalnița, iar secretarul de stat Nițulescu, care ne-a vorbit azi, ne anunță că se va face centrala de la Ișalnița până în 2029. Sigur, este și ”un eșec” în tot acest program: se pare că la Mintia se va face o centrală. Acuma, nu știm dacă se va face suficient de lent ca să prindă deschiderea transporturilor de gaze, care se vor extrage în mod cert din Marea Neagră, din zăcământul Neptun Deep atunci când va vrea OMV Petrom, pentru că, oricum, și acolo e o întârziere. Dacă nu se va face și se va inaugura centrala înainte de gazul pompat de la Neptun Deep, vestea bună e că sigur ”vor scădea prețurile” pe piața internă, pentru că va apărea un consumator de 2,5 miliarde mc/an; sau vor crește, nu prea e clar. Dar, o să vedem acuma; Guvernul zice că vor scădea.
În concluzie, și eu felicit Guvernul și toate autoritățile pentru aceste investiții de ”succes”. Probabil că cea mai ”de succes” va fi când se va pune lacătul pe Complexul Energetic Oltenia, la 31 august 2026. În concluzie, mult succes, „tovarăși”!
Lucian RUSU
Lucian Rusu, membru în Comisia de Energie a Senatului: Toate investițiile în sectorul energetic trebuie să se vadă și în prețul consumatorului
Ca să respecăm titlul acestei dezbateri, vorbim de influența investițiilor în sectorul energetic în creșterea competitivității economiei românești și aleg sintagmele investiții și competitivitate. Da, într-adevăr, investiții ca în ultima perioadă în sectorul energetic nu cred că a mai avut țara noastră. Avem investiții masive prin mai multe mecanisme de finanțare, fie că vorbim de PNRR, fie că vorbim de Fondul de Modernizare, majoritatea, într-adevăr, fonduri europene. Într-adevăr, trăim și un paradox, că avem un conflict la graniță, și nu numai la graniță. Vedem că există și un conflict global, dar cred că toate aceste investiții trebuie să se vadă, undeva, și în prețul consumatorului. Și că vorbim de creșterea competitivității economiei românești, cred că primul pas spre competitivitate o reprezintă stabilitatea.
Am investit, într-adevăr, foarte multă în capacități de producție de energie verde, solară, lăudabil acest lucru, dar, din păcate, nu am reușit să stocăm toată această energie și cred că avem nevoie de investiții rapide și pe partea aceasta, de stocare. Din informațiile pe care le am de la Ministerul Energie, cred că avem nevoie de peste 2 GW în capacități de stocare, lucru care, practic, va și aplatiza curba aceasta a prețurilor, pentru că vorbim de niște prețuri foarte mari. Atunci când avem soare, avem vânt, în momentul ăla, în loc ca industria să folosească o energie mult mai facilă din punct de vedere al prețului, noi exportăm la niște prețuri negative. Totodată, cred că smart grid-ul nu trebuie să mai rămână un concept teoretic, pentru că toate aceste capacități de producție, odată ce le pui în funcțiune, trebuie să aibă și o rețea solidă în spate. De aceea, cred că și aici trebuie pus accent.
Și să nu uităm, în ultimul rând, dacă vrem să avem o creștere a competitivității economiei românești, cred că industria nu mai trebuie să fie dependentă doar de soare sau vânt, trebuie să aibă un consum de energie în bandă. Îl felicit pe domnul Ghiță, care a prezentat și el investițiile de care amintea și domnul Peiu, reactoarele 3 și 4, CANDU, pentru că avem nevoie de această energie. Mai mult decât atât, avem nevoie de capacitățile de producție a energiei electrice prin gaz.
Avem această șansă istorică prin exploatarea din Marea Neagră a proiectului Neptun Deep și cred că este șansa prin care putem reînvia și industria chimică. Felicit pe colega mea Prună că a inițiat deja un proiect legislativ în acest sens și i-am zis că am să mă alături și eu ca co-inițiator, un proiect în care să targetăm acest gaz spre industrie și să putem, practic, să jucăm acest rol de hub industrial. Pentru că, la urma urmei, cred că, în următoarea perioadă, aceste două lucruri foarte importante, energia și gazul, nu se vor mai rezuma doar la niște utilități pe care le facturăm la finalul lunii. Cred că vor juca un rol foarte important în tot ce înseamnă economie și creșterea competitivității economiei românești.
Deci, în concluzie, avem la dispoziție miliarde de euro din Fondul de Modernizare, din PNRR, investiții pe care le facem din bugetul de stat, dar va fi foarte, foarte important ca acești bani să nu rămână doar la câți am atras din ei sau cât de mult am folosit acești bani și să nu avem energie produsă de care să nu putem să ne folosim, pentru că o economie care consumă mai puțină energie, dar cu aceeași valoare adăugată, este o economie câștigătoare, într-un final.
Cristina PRUNĂ
Cristina Prună, vicepreședinte Comisia de Industrii din Camera Deputaților: Dacă vom reuși să conectăm investițiile în energie, cu partea aceasta de dezvoltare industrială, cred că România va putea, în sfârșit, să transforme resursele pe care le are într-un avantaj economic real
Conferința de astăzi cred eu că nu e doar o discuție despre sectorul energetic, e o discuție mai largă, despre structura economiei românești și despre capacitatea noastră, ca țară utilizând energie, să adăugăm valoare în economia românească.
De ani de zile, vorbim despre competitivitate, despre reindustrializare, despre reducerea deficitului comercial, dar foarte puțin. Poate discutăm despre cauzele acestor chestiuni care ne preocupă. Și da, s-a discutat aici, mai devreme, de la începutul acestor dezbateri, despre prețul energiei electrice și despre disponibilitate. Asta în primul rând.
Despre preț și disponibilitatea energiei electrice. Eu, una, mă bucur că astăzi nu mai discutăm despre piețe reglementate, despre prețuri plafonate, că nu mai punem sub semnul întrebării capacitatea unei piețe de a genera investiții, dacă e bine reglementată și dacă, până la urmă, actorii din piață, producătorii, sunt interesați să își investească resursele.
S-au menționat aici mai multe investiții. Aici, sigur, dacă vorbim de energia nucleară, știm că avem expertiză, dar ne dorim odată să vedem proiectele alea construite, pentru că parcă nu mai avem răbdare. Discutăm de ani de zile. Știm că sunt niște proiecte care necesită planificare, resursă umană, resursă financiară, resurse de timp. Dar exact așa cum am văzut și la nivel european, energia nucleară trebuie să facă parte din tranziția energetică. S-a recunoscut lucrul ăsta și trebuie să le vedem în continuare. La fel ca și investițiile în producția de energie pe bază de gaz natural, regenerabilele, prosumatorii, extrem de importanți în producția de energie, și investițiile în stocare.
În al doilea rând, trebuie să ne uităm la modul în care valorificăm resursele energetice pe care le avem. România are astăzi un deficit comercial semnificativ în sectoare esențiale pentru economie și mă refer aici la îngrășăminte, la medicamente, produse chimice, petrochimice. Sunt industrii fundamentale pentru agricultură, pentru sistemul de sănătate, pentru lanțuri industriale, chiar pentru sectorul automotiv și pentru industria de apărare, că tot este foarte discutat zilele astea și în România, și la nivel european.
În același timp, cum s-a spus și mai devreme, suntem una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care avem resurse importante de gaze naturale. Așteptăm ca gazul din Neptun Deep să intre în sistem din 2027 și, până la urmă, vorbim de deficit comercial. Spunem că avem gaz natural și cred că în mintea tuturor se naște o contradicție economică majoră, pentru că gazul natural nu e doar o resursă de energie, este și o resursă strategică pentru industrie, e o materie primă tocmai pentru producția de îngrășăminte, pentru industria petrochimică și avem această oportunitate să valorificăm gazul natural.
Și aici intervine, până la urmă, rolul investițiilor. Dacă investim doar în extracție și nu în lanțurile industriale care folosesc această resursă, vom exporta sau vom arde acest gaz în intern, ca materie primă și vom importa produse finite cu valoare mult mai mare.
Contextul geopolitic în care ne aflăm ne arată, totuși, cât de de vulnerabile sunt lanțurile de aprovizionare globale. Am văzut zilele acestea ce înseamnă conflictul din Orientul Mijlociu și cum ne influențează faptul că prin Strâmtarea Ormuz trece o bună parte din produsele chimice. Acest lucru va afecta inclusiv România, la nivel de prețuri ale îngrășămintelor, de pildă. O treime din îngrășăminte trec prin această strâmtoare. Deci, până la urmă, orice tensiune sau orice blocaj în această zonă poate genera șocuri majore de preț. Și realizăm în aceste momente cât de important este să ai capacități de producție industriale interne.
Însă, din păcate, în ultimii ani, industria chimică europeană și cea românească au fost puternic afectate de prețurile la energie. Asta în primul rând, dar și de supra-reglementările de la nivel european și de presiunea inutilă pe această industrie. Gândiți-vă că, în 2024, industria chimică europeană avea ca pondere la nivel global jumătate din ce avusese anterior. Și ăsta este un lucru îngrijorător. Consecințele le vedem nu doar în România, ci și în Europa. La nivel european, sunt multe companii din zona industriei chimice care își reduc activitatea. O vedem și în România, săptămână de săptămână, fie că vorbim de Mureș sau de Vâlcea. Vedem că sunt reduceri ale activității, restructurări, oameni care își pierd locurile de muncă și lucrul ăsta ne doare, evident.
Sunt semnale de alarmă pentru întreaga economie, dar aș vrea să ne uităm și la oportunități. A fost menționat mai devreme acest proiect de lege la care am lucrat împreună cu colegii de la toate partidele din Coaliție, am discutat inclusiv cu colegi din Opoziție și foarte mulți au înțeles că avem o oportunitate extraordinară să creăm, să recreăm industria chimică pe bază de gaz natural, industria petrochimică, aici, în România. De aceea, am scris împreună un proiect de lege care oferă facilități fiscale pentru investiții în această industrie. Vreau să vă spun că poate, și am primit acest feedback, că e un proiect care vine tardiv și că trebuia de mai mult timp să avem un astfel de proiect de lege. Oarecum este adevărat, însă trebuie să știți că, încă din anul 2018, de când am discutat aici, în Parlamentul României, Legea offshore, care reglementa exploatarea gazelor din Marea Neagră, am venit cu un proiect de lege, tot cu facilități fiscale. Cred că încă este, undeva, printr-un sertar al Parlamentului, uitat. Era un alt context atunci, erau alte tipuri de facilități. Ce vreau să spun este că intenția a existat, însă, ca și în orice alt domeniu, și în politică trebuie să ai răbdare să găsești o majoritate care să înțeleagă importanța strategică a acestei industrii pentru România. Și pare că, în sfârșit, acea majoritate, chiar dacă mult timp după, se găsește în acest Parlament.
Scopul acestei inițiative este simplu, anume prin reducerea de fiscalitate să stimulăm dezvoltarea de lanțuri industriale care folosesc gazul natural ca materie primă și, evident, acea stabilitate pe termen lung. Noi am gândit-o pe 5 ani, astfel încât investițiile să se întâmple. Și sperăm să vină investitori sau dintre cei care sunt deja existenți pe piață să dezvolte astfel de capacități de producție. Nu vorbim aici de subvenții pe niște criterii care, poate, nu sunt mereu transparente sau care poate favorizează o companie în detrimentul celeilalte. Vorbim despre un cadru predictibil, care să încurajeze investițiile productive, să creeze locuri de muncă și să dezvolte această industrie și până la urmă să ne poziționeze pe noi aici, în Europa de Est, ca un reper în domeniu. Cel puțin ăsta e dezideratul. Acum, sigur că trebuie să vedem și lucrurile întâmplându-se.
Pe scurt și ca să și închid, dacă vom reuși să conectăm investițiile în energie, cu partea aceasta de dezvoltare industrială, cred că România va putea, în sfârșit, să transforme resursele pe care le are într-un avantaj economic real. Dacă doar vom continua să folosim această materie primă sau să o exportăm și să importăm produse cu valoare adăugată mare, până la urmă nu vom reuși să ne dezvoltăm. Alegerea, până la urmă, este una politică, din păcate, spun, deși sunt politician, dar eu zic că, de data asta, o să facem alegerea politică corectă și una strategică, care să ne ducă înainte.
Mădălin BORȘ
Mădălin Borș, membru al Comisiei de Industrii din camera Deputaților: Pentru a avea un preț corect la energie, în primul rând trebuie să ai energie
La Conferințele Focus Energetic, surprizele apar în permanență. Astăzi am avut, acum câteva minute, inclusiv un moment de „stand-up comedy” aici. De fapt, sper să nu prind ziua aceea, în care să ne trezim cu o propunere din partea Opoziției, de insularizare din punct de vedere energetic al României. Pentru că, dacă atunci când faci investiții nu e bine, când le faci nu este bine, ce ne rămâne să facem? „Apă, hrană, energie”!? Și să ne cuplăm cu ruși? Da, repet, sper să nu apuc acea zi!
Acum aș vrea să vă prezint câteva idei asupra cărora m-am aplecat în acești 2 ani de mandat în Parlament. Vorbeam chiar acum ceva timp, în toamna anului trecut, la o conferință a doamnei Cristina Trefaș, de față aici, vorbeam despre dezechilibre, vorbeam despre această overflow de ATR-uri, de mii de megawați, care există doar pe hârtie și care, din păcate, blochează investiții reale sau potențiale. Vorbeam despre pariul câștigător pe care România trebuie să mizeze – este cazul -, pentru că resurse sunt, și sunt nu doar în offshore, sunt inclusiv în onshore. Vorbeam despre faptul că, pentru a avea un preț corect la energie, în primul rând trebuie să o ai, deci trebuie de dezvoltate capacitățile de energie, în special de producție în bandă. Energia verde este bună, dar e un pic și nebună. Ne-a creat un dezechilibru în sistemul energetic. Din ceea ce am calculat anul trecut, undeva la nivelul lunii septembrie, cantitatea de energie în dezechilibre a atins cifra de 47 GWh. Atât am avut în dezechilibră, sumă care, repet, este socializată, deci e plătită de toți cei 9,1 milioane de clienți finali.
Felicit și, cum să zic, au tot concursul din partea mea, colegii de la Autoritate (n.r. – ANRE). Har Domnului, au revenit cu picioarele pe pământ, pentru că au luat o decizie foarte bună în ceea ce privește trierea proiectelor și perierea acestora, astfel încât capacitățile, care astăzi sunt în diverse stadii de angajare la Transelectrica, să fie efectiv cele reale. Am, personal, în județul din care vin, din Teleorman, foarte multe proiecte care sunt doar pe hârtie, ele la rândul lor blocând investiții reale, investiții care vin din partea unor parteneri serioși – fonduri de investiții, în spate bănci, și, ce să vezi, pentru un parc fotovoltaic de 5-10 MW, Transelectrica sau distribuitorul local ne punea ca întărire ceva în jur de 30 de milioane de euro. Deci, un non-sens. Exact pentru acest lucru felicit ANRE pentru decizia destul de dificilă de a peria aceste ATR-uri care au fost emise.
Acum, despre Legea securității cibernetice în energie. Aceasta a produs o dezbatere foarte, foarte aprinsă. Însă, ce să vezi, iată și un lucru bun. Din dezbateri, care au avut loc atât în Senat, cât și într-un grup de lucru de la Camera Deputaților, s-a născut un amendament nou pe care l-am introdus în textul inițiativei. După cum știți, astăzi, alocarea pentru securitate cibernetică în cadrul tarifului de distribuție nu este nerecunoscută sau, mai mai bine zis, ea intră într-un pachet mare, cel de 15% pentru cheltuieli administrative.
A venit o propunere din partea colegilor de la Senat, și îi felicit, inclusiv pe colegul Lucian Rusu, o propunere foarte bună și anume ca alocările financiare pe care distribuitorii urmează să le facă pentru securitate cibernetică să fie evidențiate separat și recunoscute ca atare de către Autoritatea de Reglementare. Acesta este motivul pentru care inițiativa mea este amânată. Urmează să intre din nou în circuitul de avizare. Sigur, nu mai vorbesc despre cât de bună este legea, dacă este bună.
Observăm ce s-a întâmplat în ultimul an cu atacurile cibernetice și nu cred sau, cel puțin eu, nu voi asista pasiv și să mă fac că nu există acest risc, această vulnerabilitate, doar pentru a satisface egoul sau nu știu ce interes al unor asociații. Este evident pentru toată lumea că viitorul este unul în care digitalizarea joacă un rol major. Practic, astăzi e intrinsec legată partea de producție de energie, de tehnologie. Nu le mai poți separa. Iar pentru acest lucru, un sistem sigur din punct de vedere al secutății cibernetice este mai mult decât necesar.
Eu vă mulțumesc tare mult, atât am vrut să vă spun. S-au dezbătut foarte multe și, practic, aș repeta ceea ce antevorbitorii mei au spus până în acest moment.
Ștefan MUNTEANU
Ștefăniță Munteanu, președinte Directorat Transelectrica: În energie trebuie să investim, să investim, să investim
Mă pregătisem cu niște idei pe care le avem și cu cifre – cifrele-s relevante -, mai ales în investiții, pentru că, dacă la imobiliare vorbim de „location, location, location”, în energie cred că „investiți, investiți investiți” și după asta suntem judecați noi, Transelectrica cel puțin. Sfârșitul anului înseamnă pentru noi rezultatul, examenul pe care îl trecem în fața ANRE-ului în raport cu investițiile și mentenanța pe care le facem. Au crescut foarte mult, valorile sunt impresionate din punctul meu de vedere. Mă uit pe cifre: 2020 – 360 de milioane de lei; 2025 – avem 747,53 de milioane investite în rețea și, până în 2029, mergem spre 1,3 miliarde.
Sunt foarte multe aspecte și nu aș vrea să monopolizez timpul, dar am ascultat cu atenție discursurile colegilor de masă. Încerc să extrag părțile pozitive și să știți că a fost un discurs care, pe mine, unul, m-a adus un pic cu picioarele pe pământ, pentru că, într-adevăr, nu toate lucrurile funcționează. Și n-am să vorbesc neapărat în continuare despre ce am realizat, ci despre ce nu am realizat. Mi-am notat câteva chestiuni.
Nu am reușit, și o spun cu asumare, nu am reușit să absorbim suficienți bani din Fondul de Modernizare, dar lucrăm să îmbunătățim asta. Nu reușim să stabilizăm forța de muncă tânără în companie, dar lucrăm la asta. Nu am comunicat suficient de bine rolul Transelectrica și oamenii excepționali care lucrează pentru siguranța energetică a României, dar lucrăm la asta. Poate că noi căutăm mereu acest „T zero” și un punct de început sau vrem mereu să schimbăm. Nu e cazul să schimbăm radical. Dar, ca să schimbăm, trebuie să recunoaștem în ce stadiu suntem și România, în ultimii 30 de ani, a evoluat extraordinar din toate punctele de vedere, într-o viteză foarte bună. Că puteam să facem mai bine lucrurile sau să reușim să punem în funcțiune multe, multe alte obiective, puteam. Dar am parcurs un drum corect și bun până acum. Ține de noi toți de la această masă să avem un parcurs și mai bun pe viitor.
O rugam pe doamna Moroianu să încercăm să facem asta trimestrial. După discuții, haideți și cu soluții, pentru că discuțiile sunt multe, pot fi zile în șir de acum încolo. Cu soluțiile stăm mai prost. Și cu punerea în practică.
Adrian DOBRE
Adrian Dobre, director general Eurowind Energy Romania: România este deja un hub de investiții; trebuie să devină un hub regional real de energie
Aș vrea să încep și eu cu faptul de a spune că sunt mândru că energia regenerabilă nu mai este considerată o energie alternativă și este clar că este parte din soluția trilemei despre care s-a tot discutat astăzi. Revenind la subiectul principal al temei investițiilor, din punct de vedere al energiei regenerabile, România este deja un hub de investiții și asta pot să spun și din punctul nostru de vedere, EuroWind Energy, o companie daneză, pentru care România este o piață cheie. Practic, este în acea grupă de „champions league” alături de Germania, Danemarca și Polonia, o țară unde am fost prezenți din primul val, din 2010-2011, unde, la mijlocul anului acesta, vom avea 124 MW operaționali. Chiar în timpul în care vorbim, facem test la Pecineaga, un parc eolian cu 8 turbine de 6 MW, iar la Teiuș finalizăm lucrările bateriilor de 120 MW, pe care le vom finaliza până la mijlocul anului acesta. Practic, planurile noastre până în 2030 ar fi să avem instalați 1 GW în România și, evident, cu soluție de stocare și hibridizare.
Faptul că am investit în această țară, bineînțeles că este și meritul nostru, dar este și meritul autorităților. Această dinamică pozitivă, a ceea ce s-a întâmplat în România, nu este întâmplătoare. Este evident și rolul autorităților care s-au adaptat la situație, au îmbunătățit procesele de autorizare, au contribuit la flexibilizarea operațională a rețelei. Mă refer aici chiar la soluțiile acelea de automatizare limitată, acele soluții prin care, practic, chiar și la studiile ”n-1” sunt în contingență, se pot găsi soluții. Ne gândim la accelerările în ceea ce privește autorizațiile de construire prin eliminarea PUZ-ului, suportul de CfD, suportul prin Fonduri de Modernizare. Deci, practic, să nu uităm că autoritățile sunt motorul investițiilor.
Noi, ca investitor, doar urmărim aceste oportunități. Și, acum, normal că este o întrebare care s-a tot discutat astăzi, că este un număr mare de proiecte cu ATR-uri. Aceeași problemă o avem și noi, și autoritățile, și noi ca competitori, și avem o întrebare serioasă: poate că 4% din aceste investiții sunt chiar la autorizație de înființare și ce vom face. Și noi suntem perfect de acord și am fost bucuroși când am constatat că ANRE încearcă să filtreze aceste proiecte. Este foarte important acuma, de la această poziție de hub investițional, să demonstrăm că, într-adevăr, acești megawați care sunt pe hârtie se transformă în megawați operaționali. Despre asta vorbim și aceasta este miza.
Și normal că nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat cu ceva timp în urmă, prin anul 2013, mai precis, și trebuie să fim atenți să comunicăm. Comunicarea între noi, investitori și autorități, este cheia. Suntem conștienți, și noi suntem în piață, știm ce greu este să construim, știm ce greu este să găsești contractori, știm ce greu este să găsești materiale la timp. Aceste probleme trebuie să le spunem deschis și pe masă.
Nu este nimic de ascuns și sugestia noastră referitoare la aceste provocări care ne așteaptă, ar fi una. În primul rând, să transformăm acești megawați pe hârtie în megawați reali. Odată ce am construit un parc, fie eolian, poate să fie pe gaz, pe orice, momentul după care este construit, până este pus în funcțiune trebuie să fie o prioritate pentru toți. În ciuda dificultăților la care sunt supuși, să zicem, angajații noștri, fie că sunt în domenul privat, fie de stat, aceasta va fi o risipă economică, să rămânem agățați în procese de energizare și de punere în funcțiune prea lungi.
După aceea, a 2-a chestiune care este cheie pentru noi și, încă o dată, nici nu contează domeniul, că e regenerabil sau nu este. Este important să știm stadiul lucrărilor de întărire. Nu vorbim aici despre dificultăți și faptul că pot fi întârzieri. Atenție! Ce este foarte important: să fim transparenți și să știm să ne calibrăm și noi investițiile în viitor. Sunt CfD-uri la care sunt date clare de punere în funcțiune, sunt „dead line-uri”, dacă nu le respectăm, cine suportă consecințele, nu numai noi, investitorii. De aceea Ministerul Energiei, Transelectrica, distribuitorii de rețea și noi investitorii trebuie să comunicăm și să știm exact cum să ne poziționăm în consecință. Iarăși, cred că este important să știm că nu este vorba numai de construirea de noi linii și faptul de a utiliza ceea ce avem până acum. Adică, când asta soluțiile de hibridizare, de Power-to-X, stocare, care rețea poate fi folosită mai bine și mai eficient. Să nu uităm și aspectul ăsta. Apropo de soluțiile de alocare, au deschis, au dat drumul la mii de megawați în rețea, într-un mod desigur.
Închei prin a spune că totuși am încredere în acest dialog care, consider eu, că va fi cheia de a transforma într-adevăr România dintr-un hub investițional, într-un hub real energetic, regional.
Dan MATEAȘ
Dan Mateaș, director Direcția Dezvoltare Rețea – DEER: Tranziția energetică nu se poate realiza fără investiții majore în rețelele electrice de distribuție
Să știți că tranziția energetică nu se poate realiza fără investiții majore în rețelele electrice de distribuție. Investiția în rețele de distribuție, pentru modernizarea lor, înseamnă investiții în economia României, pentru că rețelele de distribuție fac legătura între producători, prosumatori și consumatori.
La nivelul companiei, an de an, ne depășim planul de investiții, cel recunoscut în tarifele de distribuție și asta datorită fondurilor europene. Nu este suficient. De aceea solicităm an de an, cu fiecare ocazie, ca instituțiile statului, entitățile finanțatoare, ministerele să găsească resurse ca în următorul ciclu de finanțare să mărească bugetele de investiții pentru dezvoltarea și modernizarea rețelelor de distribuție. Acest mecanism care a fost gestionat de Ministerul Energiei prin Fondul de Modernizare este o gură de oxigen pentru operatorii de distribuție pentru că, prin asta, pot să-și suplimenteze programele de investiții.
Totul trebuie să se realizeze într-un ritm alert. O componentă a investițiilor o reprezintă și mărirea capacității de distribuție a rețelelor, respectiv siguranța în alimentare. De aceea, fiind în Parlamentul României, cu reprezentanții partidelor în această sală, solicităm sprijin pentru anumite modificări legislative. Pentru că totul se întâmplă într-un ritm alert, reconductorarea liniilor înseamnă doar înlocuirea anumitor componente, care nu schimbă arhitectura rețelei.
Anul trecut am ințiat o modificare legislativă a Legii 50 (n.r. – legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții), unde încercăm să introducem un articol prin care aceste reconductorări de mărire a capacității de distribuție să se poată realiza fără autorizație de execuție. Dacă discutăm de un parc voltaic, de un parc industrial, de o stație de transformare, care se realizează local, cumva, se poate autoriza mult mai rapid. Aici vorbim de kilometri întregi de rețea aeriană. La nivelul companiei gestionăm 200.000 km de rețea. Vă dați seama ce înseamnă reconductorarea acestor linii, pentru creșterea capacității distribuție a rețelelor. De aceea insistăm și sperăm că o să reușim prin ACUE și prin alte mecanisme să obținem această modificare legislativă.
În continuare, operatorii de distribuție își vor face treaba atâta timp cât, cumva, legislația și fondurile europene, mărirea bugetului de investiții vor fi pe măsură pentru a susține această tranziție energetică.
Aristotel JUDE
Aristotel Jude, director general adjunct și membru CA Romgaz: Companiile statului sunt supra-reglementate în comparație cu competitorii privați
Pentru mine, Focus Energetic reprezintă un reper în presa din energie. Din acest motiv, trec peste a ne lăuda datorită faptului că, probabil, atunci când ai dat cuvântul producătorului Romgaz, ulterior ați analizat fluxul de producție și fără producător nu poate exista fluxul de gaze naturale, iar Romgaz are mai mult de 51% din producția de gaze naturale din România.
Mă voi axa prin a spune că, într-adevăr, suntem într-o etapă investițională majoră, iar Romgaz, ca și companie de stat, realizează investiții importante. Dacă ar fi să analizăm primele șase companii de stat din energie, respectiv Romgaz, Nuclearelectrica, Electrica, Hidroelectrica, Transelectrica și Transgaz, dacă o să analizați rapoartele acestora, respectiv realizările în raport cu programele de investiții, o să descoperiți că, în perioada 2022-2025, Romgaz a investit mai mult de 50% din totalul investițiilor realizate de celelalte cinci mari companii.
Este evident că proiectul principal al companiei Romgaz este Nepun Deep. Este un proiect care se desfășoară conform graficului și care va aduce o importantă producție de gaze naturale în piața din România. Estimăm că oferta va fi peste nivelul cererii, iar prețurile vor deveni unele reale și corecte pentru piața de gaze din România. Eforturile pe care le facem se realizează cu ajutorul oamenilor, cu ajutorul angajaților, cu ajutorul personalului, motiv pentru care țin să mulțumesc angajaților Romgaz pentru dedicarea și eforturile pe care le fac zi de zi pentru realizarea obiectivelor societății.
O să trec peste partea de introducere și o să prezint câteva dintre provocările pe care compania Romgaz le are în industrie. Cred că pilonul principal al discuției, respectiv provocările legislative sau de personal trebuie atinse cu prioritate în această conferință. Pentru a putea discuta asta, trebuie să discutăm despre necesitatea de a duce un proiect de la o simplă proiectare sau de la o idee pe hârtie, la implementare. Există soluții pentru realizarea mai facilă a acestor proiecte și aici mă refer la cele din industria gazelor naturale. De exemplu, Transgaz beneficiază de prevederile Legii 185/2016 privind unele măsuri pentru implementarea unor proiecte de importanță națională, care asigură realizarea mai facilă și mai rapidă a acestor investiții. Iar, având în vedere că Romgaz nu face altceva decât susține nivelul investițiilor din producția onshore, din producția internă, una dintre posibilele soluții la aceste provocări este să amendăm Legea 185, adică Parlamentul sau Guvernul, prin Ordonanță de Urgență, Parlamentul, printr-un proiect de modificare legislativă, să adiționeze obiectului de aplicare a acestei legi și activitatea de explorare, dezvoltare și exploatare gaze naturale. Legea 185 se aplică doar acordurilor de concesiune în materia transportului gazelor naturale și nu se aplică activității de explorare, dezvoltare și exploatare.
Dacă am face acest lucru, cu certitudine, producătorii de gaze naturale vor beneficia de prevederile Legii 185 și vor realiza investițiile într-un timp mult mai scurt, datorită faptului că această lege asigură anumite avantaje în ceea ce privește formalitățile necesare și utile accesului la teren, terenul reprezentând un imobil. Și mai asigură câteva derogări de la legea autorizării în materia construcțiilor, ceea ce, din nou, asigură o realizare mult mai facilă.
O altă analiză care trebuie realizată în ceea ce privește reducerea timpului de la idee la implementarea proiectelor și problemele din legislația din România. Cred că ar trebui să discutăm și de Legea 99/2016, respectiv Legea achizițiilor sectorale, care este aplicabilă companiilor de stat. Sunt multe aspecte din această lege care îngreunează cu adevărat realizarea proiectelor, dar dacă ar fi să ne oprim la una singură, aș discuta de evaluarea estimată.
Din punctul meu de vedere, publicarea valorii estimate prezintă și riscuri majore, pe lângă cele de transparență, pentru că unul dintre principiile Legii 99/2016 este asigurarea transparenței în materia achizițiilor sectoriale. Datorită faptului că această publicare a valorii estimate nu face altceva decât limitează concurența și plafonează, cumva, ofertele, crește riscul de ofertare neechilibrată, pierdem din avantajele de a negocia cu adevărat ofertele depuse în procedurile de achiziție, unde nu este prevăzută posibilitate acestei negocieri. Discutăm de un risc de supraevaluare sau de subevaluare a ofertelor și, nu în ultimul rând, de o interpretare greșită a acestei evaluări. Datorită faptului că, din punctul meu de vedere, trebuie să atingem principiile de eficiență economică și publicarea acestei valori nu asigură întotdeauna acest interes major, de atingere a interesului de eficiență economică.
Deci, am atins două dintre subiectele și, să zicem așa, soluțiile pe care le vedem în ceea ce privește reglementările din domeniul energetic, respectiv amendarea Legii 185/2016 și o analiză reală în ceea ce privește impactul pe care aplicarea la companiile de stat în raport cu proiectele majore din energie, și aici vorbim de proiecte de sute de milioane și miliarde de euro.
Dar, în ceea ce privește personalul, și aici opresc, așa cum am spus, aveam mai multe puncte de atins.
Cred că companiile de stat, și vorbesc aici de companiile care activează în domeniu energie și vorbesc de companiile listate cu capital majoritar de de stat, au necesitatea de a-și atinge obiectivele strategice și de a-și implementa proiectele ambițioase. A se vedea Romgaz, care are proiecte de investiții ambițioase și din acest motiv este absolut imperios necesară păstrarea angajaților cu experiență și competență în această industrie, indiferent că discutăm de energie electrică sau de gaze naturale. Mai mult decât atât, toate aceste societăți nu fac altceva decât activează într-o piață concurențială, atât din punct de vedere comercial, cât și în ceea ce privește forța de muncă, iar competitorii noștri direcți sunt companii puternice, care asigură oferte și realizează oferte angajaților noștri, la pachete salariale foarte atractive, care să le stimuleze performanța.
În lipsa unor astfel de măsuri aplicabile și în cadrul companiilor de stat, și vorbesc aici de principalele companii din energie listate la bursă, la momentul de față, riscul de a pierde forța de muncă înalt calificată este una reală. Avem nevoie de personal supraspecializat pentru a realiza proiectele majore de investiții. Tocmai datorită faptului că aceste companii activează într-un mediu concurențial, cu companii private care au posibilitatea de a reduce timpul, prin faptul că nu sunt suprareglementate precum companiile de stat, ne afectează din perspectivă competițională și concurențială și ne poate afecta realizarea obiectivelor în condițiile în care aceste companii concurente, care nu sunt în apanajul statului, nu au obligația de a aplica prevederi legale, precum cele din ordonanțele trenuleț sau ultima Ordonanță 89/2025. Pentru că este, fără doar și poate, și de asta am început prin a mulțumi angajaților Romgaz pentru dăruirea și eforturile pe care le fac zi de zi pentru realizarea și atingerea obiectivelor, este că noi, managementul acestor companii listate la care statul este acționar majoritar, nu facem altceva decât să încercăm să menținem interesul realizării acestor obiective în anumite condiții de realizare a muncii, care sunt afectate de o supraveglementare.
Și închei prin a spune așa: întotdeauna, atunci când cineva a greșit, legiuitorul a venit și a amendat legislativ, punctual, o anumită prevedere legală, care, în realitate, n-a făcut altceva decât să îngrădească și să îngreuneze realizarea proiectelor de investiții și desfășurarea activității într-un mediu corporativ și competitiv real.
România are nevoie de proiecte strategice. România are nevoie de instituții și autorități aliniate în interesul realizării proiectelor strategice, independent dacă acestea sunt realizate de mediul privat sau de mediul de stat. România are nevoie de oameni integri. România are nevoie de o analiză reală a legislație care este aplicabilă în materia acestor proiecte majore, astfel încât să reducem cu adevărat timpul de la idee la realizarea unui proiect.
În final, mulțumesc din nou pentru oportunitatea de a lua cuvântul. conferințele tale. Să-ți dea Dumnezeu sănătate!
Mihai LEAHU
Mihai Leahu, director general adjunct Transgaz: Securitatea energetică a devenit o componentă fundamentală a securității naționale, iar Coridorul Vertical este o inițiativă strategică
După cum cunoașteți, Transgaz este un grup format din cinci companii. Este a patra companie în topul operatorilor de transport gaze din Europa, raportat la lungimea rețelei: Transport România Hidrogen, alături de Transgaz și Petrostar, mai nou, companie cu prestigiu în domeniul serviciilor de proiectare în industria de petrol și gaze, fac parte din grupul Transgaz, iar, pe teritoriul Republicii Moldova – Eurotransgaz și Vestmoldtransgaz, operatorul sistemului de transport gaze din Republica Moldova. Suntem singurul operator din Europa care operează, în același timp, integral, pe teritoriul a două țări, atât al României, cât și al Republicii Moldova: peste 16.350 km de conductă, din care 14.500-14.600 km pe teritoriu României și circa 1.700 km pe teritoriul Republicii Moldova.
Dacă ne raportăm la investițiile care, pentru Transgaz, reprezintă un vector principal al dezvoltării sustenabile, pot să vă spun că, prin planul de dezvoltare 2024-2033, revizuit în 2025 și aprobat de ANRE, Transgaz are proiecte în valoare de peste 9,1 miliarde de euro. Dacă e să facem o radiografie a investițiilor realizate de Transgaz în perioada 2013-2025 și a celor care, în anul 2026, se află în diferite faze – proiectare, licitație, execuție – acestea indică o valoare de circa 2,8 miliarde de euro. Și aici vreau să dau câteva exemple: gazoductul BRUA, gazoductul Ungheni – Chișinău, dezvoltări ale sistemului național de transport gaze în zona de nord-est, pentru asigurarea cu gaze a Republicii Moldova, unde s-au investit peste 475 de milioane de euro în conducte noi, modernizări de stații, reabilitări de conducte.
În planul de modernizare și dezvoltare 2026-2028, Transgaz are investiții estimate de circa 2,26 miliarde lei. Și aici includem amplificarea stațiilor de comprimare de la Podișor și Bibești, care, de fapt, s-au desprins din BRUA, faza 2. S-a redenumit BRUA faza 2 pentru că, pe teritoriul României s-au dezvoltat și sunt în dezvoltare capacități energetice și este necesară dezvoltarea alimentării cu gaze a localităților. În acest context, aceste amplificări de stații, Podișor și Bibești, au fost prevăzute în planul de modernizare și investiții. Acest proiect este în derulare.
De asemenea, conducta Ghercești – Jitaru, conducta Prunișor – Orșova – Băile Herculane, care este proiectată pe fostul traseu Nabucco, conducta Tetila – Horezu – Râmnicu Vâlcea, conducta Mihai Bravu – Peceneaga – Gropeni – Siliștea, pentru alimentarea cu gaze și preluarea gazelor din tranzit din conductele de tranzit.
În ultimii ani, securitate energetică a devenit o componentă fundamentală a securității naționale și, în acest context, încă din anul 2016, prin inițiativa domnului director general Ion Sterian, Coridorul Vertical a devenit o inițiativă strategică. Acest coridor a fost creat și este, astăzi, funcțional pentru a reduce dependența de gazele rusești și a asigura achiziția și transportul de LNG de la terminalele din Grecia – Revithoussa, Alexandroupolis și alte terminale în dezvoltare.
Pentru finanțare, pentru a valorifica instrumentele financiare europene și pentru a răspunde acestor provocări, Transgaz, alături de ceilalți operatori de transport gaze din Coridorul Vertical, a făcut o serie de inițiative către europarlamentari, către Comisia Europeană, către ministerele de resort din țările implicate în Coridorul Vertical, astfel încât să susțină aceste proiecte și modificările legislative și să putem atrage fonduri din Fondul de Modernizare. Pentru că aceste proiecte sunt proiecte neprioritare, o parte din aceste proiecte au fost respinse de către Comisia Europeană.
Vreau să vă spun, totodată, că, în următorii 3-4 ani, consumul intern de gaze se va dubla. Și aici, așa cum s-a vorbit mai devreme, este vorba de centrala de la Mintia, de centrala de la Iernut, de alte capacități energetice, la care se adaugă un consum de circa 3 miliarde mc pentru dezvoltarea alimentării cu gaze a localităților. Pe lângă sursele proprii ale companiei pentru investiții, Transgaz a atras fonduri nerambursabile de aproximativ 422 de milioane de euro și a contractat aproximativ 900 de milioane de euro împrumuturi bancare, în condiții foarte competitive.
George AGAFIȚEI
George Agafiței, director Afaceri Instituționale și Reglementări PPC România: Statul român trebuie să-și definească rolul, dacă vrea să fie un jucător pe piața energetică sau dacă vrea să fie cel care creează cadrul de dezvoltare al pieței energetice
Pentru că vorbim de investiții, aș vrea foarte pe scurt să prezint ce înseamnă PPC pentru România. În ultimii 2,5 ani, am investit aici 3 miliarde de euro, avem un plan de investiții de un miliard de euro pentru următorii 3 ani, pentru fiecare an.
În prezent, suntem cel mai mare producător de energie regenerabilă integrată din România. Avem 1,5 gigawați în capacități de producție, din care 80-90% sunt pe vânt, pe eolian, și toate astea le-am făcut în pofida legiuitorului și a statului român și a celor ce s-au întâmplat în ultimii ani. Deja suntem la al doilea război care transmite șocuri în piața energetică și nu reușim să înțelegem un fapt „basic”, aș putea să spun, acela că, prima dată pentru energie ai nevoie de reziliență și reziliența o construiești prin capacități de producție descentralizate și prin rețele electrice securizate. Dacă ne uităm la Ucraina, o să vedem că primele ținte pentru atacurile către țara respectivă au fost făcute pentru tot ce înseamnă infrastructură energetică.
Cred că aici ar fi cazul să punem pe tapet niște probleme stringente. În ceea ce ne privește, credem că suntem, în continuare, într-o logică în care statul român trebuie să-și definească rolul, dacă vrea să fie un jucător pe piața energetică, care să dicteze comercial ce se întâmplă pe piața energetică, sau dacă vrea să fie cel care creează cadrul de dezvoltare al pieței energetice, limitele în regulile comerciale normale și naturale.
După 4 ani de zile, ca și furnizori, avem de recuperat, cred că suntem undeva la 9 miliarde de euro. În momentul de față, din decembrie 2024, reglementatorul nu a mai validat nicio cerere de pe schema de plafonare. Vedem că în bugetul care tocmai se votează astăzi nu au fost trecute sumele integrale ce ar trebui recuperate.
Pe partea de rețele, avem în continuare probleme în ceea ce privește cadrul de reglementare și recunoașterea inflației reale pentru investiții, ceea ce erodează, până la urmă, valoarea activelor ce sunt în continuare ale statului român. E un aspect care pare că se uită.
Pe partea de producție, avem în continuare probleme, ceea ce înseamnă autorizările. Avem niște autorități care, pur și simplu, nu ne mai dau termene pentru validarea autorizărilor, cum ar fi Autoritate Aeronautică Civilă Română, care, cred că cel mai devreme, ne pune să ne înscriem peste următoarele șase luni, după care urmează să intre în analiză dosarul pe care l-am cerut.
Și ar mai fi o grămadă de lucruri, dar nu vreau să vă țin foarte mult, și eu mă grăbesc, așa că vă mulțumesc încă o dată pentru invitație și pentru inițiativă.
Aurel MÎNDRICAN
Aurel Mîndrican, director general Ker Toki Power România și membru în Consiliul Director AFEER: Energia este un cost fundamental pentru industria și economia unei țări
E greu să mai spun noutăți acum, după atâția vorbitori dinaintea mea foarte calificați. Ce e de spus este că energia, într-adevăr, este un cost fundamental pentru industria și economia țării. De când lucrez eu în sistemul energetic, îmi amintesc în 2006, acum 20 de ani, România era net exportator, iar acum, în 2026, suntem net importatori de energie electrică.
Un sistem care atrage investiții, din punctul meu de vedere, este un sistem cu o legislație primară și secundară predictibilă, pentru că investițiile nu vin într-o țară unde legislația este impredictibilă.
De aceea, vedem din ce în ce mai mult investiții în regenerabile; regenerabilele au rolul de a reduce prețul la energie și de a crea o independență energetică a țării. Și noi, ca Grup Renalfa și Ker Toki, investim în regenerabile și, pasul următorul, în baterii. Investim în baterii, cum am spus, baterii „stand alone” independente, care aduc stabilitate și predictibilitate pentru sistemul energetic românesc. Este o alternativă viabilă la atenuarea volatilității prețului și la mutarea energiei din acel gol de preț, de la mijlocul zilei. Ați văzut, de câteva zile avem preț zero sau minus, negativ, în mijlocul zilei, iar bateriile nu fac altceva decât să ducă energia aceasta din mijlocul zilei, unde prețul este foarte mic, și atenuarea prețului energiei.
Era o glumă care spunea: e vânt și soare, explică familiei și prietenilor de ce e prețul mic la energie; nu e vânt și soare, explică familiei și prietenilor de ce prețul e mare la energie. Însă, cu aportul bateriilor de stocare, eu zic că o să vedem în curând o aplatizare a prețului.
De asemenea investițiile în gaz, gazul, ca și combustibil de tranziție, duce la echilibrarea sistemului energetic. Gazul este cu un pas, cumva, mai ieftin, dar, cum vedem, este foarte scump. Mă uitam la prețul gazului de la începerea războiului din Iran. La începutul războiului din Iran era 31 euro/MWh, TTF (n.r. – bursa TTF), astăzi este 52 euro/MWh, deci, o creștere a prețului de 67%! În 2 săptămâni.
Un al patrulea pilon pe care îl văd eu, care ar duce la un preț competitiv al energiei în România sunt interconexiunile. Suntem o țară care suntem între două țări UE și între trei țări non-UE. Interconexiunile aduc o convergență a prețurilor și pe piața forward, și pe piața spot, și chiar și pe piața care se va lansa în curând și în România, cea a serviciilor de sistem. Pentru că o să intrăm în PICASSO (n.r. – Platform for the International Coordination of Automated Frequency Restoration and Stable System Operation) și MARI (n.r. – Manually Activated Reserves Initiative) cât de curând. Și aici iar intervin bateriile, unde va trebui să fim competitivi. Dacă ne uităm la vecinii noștri din sudul Dunării, la momentul acesta au 3.000 MW în baterii. Noi avem 850-860 MW, noi, o țară de patru ori mai mare ca populație. Sau de trei ori, hai să spunem.
Ca să spun și despre furnizori (n.r. – Aurel Mîndrican face parte din Consiliul Director al AFEER): iarăși predictibilitatea – am o obsesie cu predictibilitatea. Furnizorii au dus greul ultmei perioade de 3-4 ani, în care, evident, statul a încercat să ajute consumatorul final, dar, ajutând consumatorul final, a pus o presiune enormă pe furnizori. Furnizorii au de recuperat 2 miliarde de euro la momentul acesta de la stat, bani care, până la urmă se duc în facturile consumatorului, pentru că, dacă ne uităm, în momentul ăsta statul se împrumută cu 7-8%, furnizorii se împrumută, evident, cu un preț mai mare, nu? Acei 7-8%, să spunem, cu care se împrumută statul și cu care se împrumută și furnizorii să facă finanțare pentru cele 2 miliarde pe care nu le-au primit, acele costuri unde se duc? Tot la consumator.
De aceea, închei spunând că văd un triunghi: investiții, finanțare, predictibilitate. Și, poate, drumul este invers: predictibilitate care să atragă finanțarea ca să asigurăm investițiile. Mulțumesc.
Dan PÎRȘAN
Dan Pîrșan, președinte APCE: Singurii care au finalizat investiții în energie sunt prosumatorii
În primul rând, am auzit „vom face, vom investi, vom moderniza”. Nu s-a întâmplat nimic până acuma și au rămas doar vorbe goale. În al doilea rând, vreau să vă spun care sunt investițiile finalizate în energie până acum.
Singurii care au finalizat investiții în energie sunt prosumatorii. În ultimii 5 ani de zile, am investit din buzunarul nostru, scăzând „Casa Verde”, 2 miliarde de euro. N-am văzut pe nimeni să investească suma asta efectiv în proiecte finalizate. Ce vorbim acum, de Mintia? Vorbim de Neptul Deep, 4 miliarde, care e la început? Vorbim de Mintia, 1,4 miliarde, care nu se mai termină? Nu. Prosumatorii, din banii lor și din investiții de la bancă, firme și cetățeni, iată că au investit acești bani.
Pe de altă parte, tot aud stocare, stocare, stocare și ce beneficii avem din stocare. Este rușinos ca România să aibă jumătate din stocare aparținând unui investitor privat, pe care numesc – Nova Power and Gas, și e rușinos că peste jumătate din stocarea României aparține prosumatorilor. Deci, iată că de 35 de ani, populația României și firmele trag târâș această țară să se de dezvolte.
Deci, noi avem oficial, spunea reprezentantul ANRE, 600 MWh stocare. În realitate, avem peste 900 MWh, deoarece multă stocare nu apare în declarațiile, să zic, sau nu apare la operatorii de distribuție și, implicit, la ANRE. Deci, noi avem cele mai mari investiții în energie terminate și noi avem cea mai mare capacitate de stocare și lucrul ăsta continuă. Și culmea, în noi se trage din toate părțile, ca în Ucraina, în tranșee. În noi se reflectă tot ce e rău în energie, că nu mai merg rețelele, că nu mai duc și așa mai departe.
Deci, iată cine sunt adevărații investitori și îmi pare rău că o spun fără să fie politic, de față, fără să fie miniștrii și așa mai departe. Vă mulțumesc.
Sorin CHIRIȚĂ
Sorin Chiriță, membru Directorat SAPE: SAPE are în plan construcția a două centrale: Titan și Fundeni
Apropo de activitatea pe care o desfășurăm la nivelul companiei, Societatea pentru Administrării Participațiilor Statului, a Participațiilor în Energie – da, nu am spus întâmplător ”statului”, pentru că au fost mai devreme colegii de la PPC. Noi suntem și gestionarii contractelor de privatizare și deținători ai participațiilor la PPC, respectiv Rețele Electrice ale PPC, deci, o parte dintre distribuitori. Și, într-adevăr, în trecut, personal, am generat această reconfigurare a sistemului termoenergetic al Capitalei prin constituirea companie Termoenergetica, ca structură funcțională – mă rog, ar fi trebuit să fie funcțională, astăzi nu mai este – în colaborare cu producătorii de energie, electrică și termică; cel mai mare producător de energie termică este Elcen, bineînțeles, la nivelul Capitalei și nu numai la nivelul Capitalei, ci la nivelul României.
În acest sens, înainte de a ajunge la SAPE, am aprobat construirea, pe vremea când eram city managerul Capitalei, CET Titan. Astăzi, ca director al Societății de Administrare a Participațiilor în Energie – SAPE, construim, avem în construcție CET Titan. Este o centrală construită pe o zonă deficitară. De asemenea, iată, este primul CET, după 46 de ani, care se construiește în România. Nu este pe hârtie, nu este un proiect viitor, este un proiect care se construiește și, cu siguranță, nu va fi un proiect, așa cum este Iernut, va fi un proiect care se va finaliza la sfârșitul anului 2027, începutul anului 2028. De asemenea, ca și plan investițional, tot pentru sistemul termoenergetic al Capitalei, avem în intenție să dezvoltăm un nou CET – CET Fundeni, tot pe o zonă deficitară, așa cum este cuprins în strategia de termoficare a Capitalei.
În ceea ce privește investițiile din România, avem două aspecte. Aici, tot timpul s-a vorbit, acum am auzit-o și pe doamna Prună, am auzit și pe alți colegi, și membri ai Parlamentului României, vorbind despre faptul că România trebuie să facă parte din fluxurile, mă rog, comerciale internaționale. Dar noi nu putem să facem tot. Trebuie să fim și conștienți, și reali, și relevanți. Atâta vreme cât noi vrem să avem companii de stat, așa cum este și SAPE, cum este și Elcen, prezent aici, la masă, așa cum au fost și altele, precumTransgaz, Transelectrica, trebuie să separăm ce înseamnă monopolul natural, transportul și distribuția. Nu prea mai avem distibuții de energie electrică, nu avem de stat, pur și simplu s-au privatizat.
Dar ceea ce avem monopol, transport gaze sau, respectiv, transportul de energie electrică, dar și distribuție, trebuie tratat într-un anumit fel. Iar ceea ce înseamnă producere, care este competitivă, așa cum o definește Comisia Europeană, trebuie să o tratăm separat. Amestecarea asta nu ne face bine, pentru că sunt companii de stat care au delegări de servicii de utilitate publică, așa cum este Termoenergetica, ca de exemplu la energie termică, și Elcen, care este producător de agent termic. Așa este și în partea de de energie electrică. Cei care dețin monopol natural nu au treabă cu competiția pe piață.
Dar, noi, producătorii de energie electrică cu acționar majoritar sau unic statul român, avem o bilă legată de picior. Și bila legată de picior se numește Legea 99 a achizițiilor publice, pe care suntem obligați să o aplicăm și ne încetinește foarte mult procesul investițional, dar noi fiind în competiție cu mediul privat, un mediu privat care nu este doar în România, acel mediu privat internațional.
Dacă nu găsim o abordare care să susțină companiile din perspectivă legislativă, aplicând transparența, într-adevăr, pentru că suntem o companie sau companii cu participații majoritare sau 100% statul român, vom fi mereu în urma altora. Vrem să avem investiții majore în energie, haideți să simplificăm procedurile de atribuire a contractelor pentru producătorii cu acționar majoritar statul român sau unic statul român, în ceea ce privește energia electrică. Ne chinuim cu proceduri anulate. Așa s-a întâmplat și cu Ișalnița, așa se întâmplă și cu Iernut. Și știu Ienut din toate părțile, am fost și director, am fost și la Romelectro, și vă pot spune și din perspectiva EPC, contractorului, cei care s-au retras și cum s-au încurcat unii pe alții.
Pentru că, dacă nu facem ceva în simplificarea procedurilor și în asigurarea transparenței, fără ”complicături” și să poți să fii competitiv pe piață, vom rămâne mereu la coada Europei, pe investiții întârziate. În loc să ne lăudăm că asigurăm o energie ieftină, că putem face o industrie competitivă pe piața internațională, vom rămâne mereu cu o bilă atârnată de picior.
Adrian TUDORA
Adrian Tudora, director general adjunct ELCEN București: Economiile puternice sunt construite pe sisteme energetice puternice. Energia nu este doar un sector economic, este infrastructura care face posibilă dezvoltarea industriei, a investițiilor și a bunăstării sociale.
Când discutăm despre competitivitatea economiei românești, trebuie să începem cu un adevăr simplu: economiile puternice sunt constituite, sunt construite pe sisteme energetice puternice. Energia nu este doar un sector economic, este infrastructura care face posibilă dezvoltarea industriei, a investițiilor și a bunăstării sociale. Din acest perspectivă, investițiile în sectorul energetic trebuie privite ca investiții strategice pentru dezvoltarea României. Din păcate, la ELCEN nu prea se simte că există un interes strategic din partea României, doar din partea companiei.
Cu toate astea, avem o oportunitate istorică. Prin Fondul de Modernizare și prin politicile energetice europene, avem acces la resurse financiare semnificative pentru modernizarea sistemului energetic. De fapt, provocarea reală nu este doar accesarea de fonduri și transformarea lor în infrastructură energetică funcțională. Din perspectiva Elcen, acest proces este deja în plină desfășurare. Compania derulează în prezent unele dintre cele mai importante proiecte de congenerare de înaltă eficiență din România. Și aici aș vrea să fac o remarcă. Până la domnul Chiriță, toată lumea a vorbit despre energia electrică, despre gaz, care este o altă formă de energie. Nimeni n-a vorbit de energia termică. Energia termică are o pondere foarte mare, iar Elcen, în sezonul rece, livrează, undeva, la peste 1000 de megawați termici. Asta, în paralel cu aproape 450 de megawați electrici. Deci, per total, este unul dintre jucătorii cei mai importanți de energie din țară. Poate, nu electrică.
Am vorbit despre energii verzi, am vorbit de randament, am vorbit de energia nucleară ca fiind cea cu randamentul cel mai bun. Vreau să vă spun că producerea în cogenerare este o producere a energiei mai „verde” decât celelalte producții de energie. Dacă vorbim de cicluri combinate, cogenerare de înaltă eficiență, vorbim de randamente de peste 90%, exact ce se spunea despre nuclear. Acum, că nuclearul e o energie verde, eu am opinia mea pe care nu o împărtășesc aici. Am citit un studiu: înțeleg că stratul de ozon este în refacere și, până în 2030, chiar se va reface la niște cote istorice. Cu atâta război pe lângă noi, nu știu care este rolul nostru în a investi o mulțime de bani pentru a produce energie verde, pentru a produce mai puține emisii de CO2.
Deci, proiectele de la Elcen se vor concretiza, sperăm noi, în realizarea unei centrale în ciclu combinat, în cogenerare de înaltă eficiență la CTE București Sud, 271 de megawați electric, 241 megawați termici, dezvoltarea unor capacități în cogenerare cu motoare termice la CET Progresul, de 70 de megawați electrici, 70 termici, și implementarea unei unități în cogenerare de înaltă eficiență în ciclu simplu la Grozăvești. Aceste investiții nu înseamnă doar modernizarea unor centrale existente.
În plus de asta mai avem, să zic pe planșetă, o grămadă de proiecte pilot, care încearcă să integreze energia verde, că tot este la modă, în SACET. Nimeni nu vorbește despre lucrul ăsta. Vorbim doar de energia electrică. Ce vor aduce aceste proiecte Elcen? Eficiență energetică mai mare, reducerea emisiilor, consumuri mai mici de combustibil și o siguranță mai mare în alimentarea cu energie termică și electrică a Capitalei. În același timp, ele vor contribui și la stabilitatea sistemului energetic național.
Experiența noastră arată că investițiile energetice nu depind doar de tehnologie și de finanțare. Ele depind în mod decisiv de predictibilitate, cadrul legislativ și de stabilitatea politicilor publice. Proiectele energetice sunt proiecte cu durată lungă de viață, cu investiții de miliarde, cu impact asupra economiei pe termen lung. De aceea, investitorii și operatorii au nevoie de reguli clare, stabilitate legislativă și o viziune strategică pe termen lung. În același timp, trebuie să fim realiști. Tranziția energetică nu înseamnă doar dezvoltarea de noi tehnologii, ea înseamnă de fapt și modernizarea infrastructurii existente. Despre asta vorbim când discutăm de tranziție. În România, multe dintre infrastructurile energetice au fost construite în urmă cu zeci de ani, necesită investiții majore pentru a rămâne sigure și eficiente. Și vedem că avem un sistem vulnerabil. Nu vorbește nimeni despre chestiunea aceasta. Modernizarea acestor infrastructuri este esențială pentru competitivitate economică.
În concluzie, dacă vrem o economie românească competitivă, trebuie să tratăm sectorul energetic ca ceea ce este în realitate – o infrastructură strategică națională. Investițiile în energie nu sunt doar investiții în centrale sau rețele, ele sunt în industrie, locuri de muncă, securitate energetică, stabilitate economică. Calitatea deciziilor pe care le luăm azi în domeniul energetic va influența competitivitatea României pentru următoarele decenii. Și, ca observație, fiindcă am rămas noi între noi, cred că și implicarea, interacțiunea politicului în zona tehnică ar trebui să fie din ce în ce mai mică, dacă nu deloc!
Petre STROE
Petre Stroe, specialist energie: Ar trebui ”reglementate” întâlniri de lucru între oamenii din piață cu decidenții politici
Având în vedere că așa m-a dus viața, din 90 până acum am fost doar la trei companii: Renel – Cornel, Axpo, pe care am înființat-o, și Met România. Am parcurs toate etapele modificărilor aduse pentru ceea ce înseamnă acum piața de energie. Faptul că am rămas numai noi, este clar că lumea este grăbită. Este foarte clar că ideile bune necesită un timp mai lung de la percepție până la punerea în valoare.
Ceea ce faceți este foarte bine, pentru că apropiați oamenii din piață de decidenți. Lucrurile astea s-au mai întâmplat în niște legislaturi ale Autorității de Reglementare, când, înainte de emiterea unor reglementări importante pentru piață, existau consultări cu actorii din piață, actorii relevanți. Așa ar trebui să statuăm, și aici poate faceți demersuri, pentru niște întâlniri de lucru între oamenii din piață cu decidenții politici. Ei au nevoie, pentru că, cu mici excepții, cum e doamna Prună, ei se schimbă în funcție de ciclul politic. Avantajul nostru este că noi nu ne schimbăm și rămânem și parcurgem niște etape.
Deci, ar trebui să insistați să creăm asemenea cadru. În rest, la modul serios în care s-au prezentat cifre în această sesiune, trecând și prin modul glumeț, până la urmă, viața e așa cum e, mai e bine să și glumim, trebuie să reținem cu singur lucru: este un sector serios, cu impact mare în economie. Și dăm exemplu producția de îngrășămintele chimic. Pe piața românească, îngrășămintele nu le mai produce, să zicem, Azomureș, trebuie importate din alte părți. Aici rămâne să discutăm ce va fi bine pentru industria romnească.
