Poate mulți vor spune că ne interesează prea puțin (spre deloc) existența investitorilor străini în România. Ceea ce este total greșit! Chiar avem nevoie de investiții străine. Mai ales acum, când datoriile externe sunt enorme, deficitul bugetar uriaș, iar criza economică ”ne bate la ușă”! Unul dintre cei mai importanți indicatori macroeconomici este reprezentat de balanța externă de plăți, iar una dintre cele mai importante componente ale acestei balanțe este comerțul exterior, adică diferența dintre importuri și exporturi. Institutul Național de Statistică a anunțat că, pe primele 7 luni ale acestui an, România a importat cu 20 de miliarde de euro mai multe mărfuri decât a exportat. La rândul său, comerțul exterior face parte din ceea ceea ce numim ”contul curent”. Potrivit Băncii Naționale a României, contul curent al balanței externe de plăți a înregistrat un deficit de 17 miliarde de euro în primele 7 luni din 2024. Acest deficit poate să fie ”acoperit” prin două metode mari și late: prin investiții străine directe sau prin împrumuturi externe. Banca Centrală a anunțat că, în perioada ianuarie – iulie 2025, investiţiile străine directe au însumat 4,3 miliarde euro, adică extrem de puțin. De aceea România a ajuns la o datorie externă istorică: 220 miliarde de euro (circa 235 miliarde de dolari)! Autoritățile, în loc să facă în așa fel încât să atragă investiții străine, tocmai pentru a reduce datoriile externe, dau legi care nu fac decât să alunge investitorii! Mai mult, din cauza legislației ”abramburistice” privind taxarea, au început să plece din țară și investitorii români, nu numai cei străini! Și, măcar, dacă s-ar strânge vreo sumă importantă la buget prin majorarea taxării! Un exemplu foarte simplu: ca să câștige circa 50 milioane de dolari, guvernanții sunt pe cale să renunțe la circa 2.500 milioane de dolari, cum este cazul KazMunayGas (KMG), care deține în România Grupul Rompetrol. Am luat exemplul Grupului Rompetrol, pentru că statul român încă deține aproape 45% din acțiuni. Ceea ce înseamnă că orice decizie ia Guvernul, se resfrânge și asupra sa, pentru că deține aproape jumătate din companie!
KazMunayGas, companie deținută de Kazahstan, a preluat, în anul 2007, pachetul majoritar de acțiuni al Rompetrol, care deține, printre altele, rafinăriile Vega și Petromidia. Statul român mai deține în companie circa 45% din acțiuni, prin Ministerul Energiei.
Rompetrol Rafinare este cel mai mare exportator de produse petroliere și al treilea cel mai mare exportator al României. Rafinăria Petromidia este cea mai mare din țară, cu o capacitate de peste 5 milioane de tone/an și una dintre cele mai moderne rafinării din Europa de Sud-Est. În cadrul platformei Petromidia operează singura divizie de petrochimie din România, care asigură materie primă pentru multe dintre sectoarele economice locale. Rompetrol a construit și un terminal maritim offshore, la 8,6 km de Petromidia, în largul Mării Negre, care asigură aprovizionarea cu țiței, având o capacitate tehnică de transfer de 24 de milioane tone.
În Grupul Rompetrol lucrează circa 3.500 de persoane, 97,78% din total fiind angajaţi locali. Grupul lucrează cu aproximativ 4.200 de companii din România, impactul indirect fiind asupra a 15.000 de persoane.
România continuă să fie punctul central pentru investițiile din Kazahstan în străinătate, depășind pragul de 4 miliarde de dolari alocați de la momentul preluării Rompetrol de către KazMunayGas.
În ceea ce privește taxele, KMG a plătit, din 2007 până în prezent, aproape 27 miliarde de dolari la diferitele bugete ale statului. Numai în perioada ianuarie 2024 – iunie 2025, plățile KMG la diferitele bugete ale statului s-au apropiat de 2,5 miliarde de dolari.
Toată această înșiruire nu are menirea de a lăuda KMG, ci de a arăta importanța companiei atât pentru români, cât și pentru kazahi.
KazMunayGas ar putea renunța la Petromidia pentru rafinăria Burgas, din Bulgaria
Pentru kazahi, România este foarte importantă, pentru că reprezintă ”poarta de intrare” în Uniunea Europeană. Din păcate, așa cum multe companii românești au început să se mute în Bulgaria, pentru că sunt taxe ”mai omenești”, și KazMunayGas ar putea părăsi România pentru țara vecină. Motivul: legislația privind taxarea în Bulgaria este mult mai prietenoasă cu mediul de afaceri. De exemplu, impozitul pe profit este de doar 10%, față de 16% în România.
În România, ca să acopere deficitul bugetar uriaș, pe care tot ei l-au făcut, guvernanții adaugă pe zi ce trece noi taxe, atât asupra oamenilor, cât și asupra companiilor. De la ”taxa pe stâlp” reintrodusă anul trecut, la impozitul de 1% pe cifra de afaceri, de la majorarea TVA, la accize, toate acestea îi fac pe investitori să stea în ”stand by” cu noi investiții, dacă nu cumva se gândesc ”să-și ia câmpii”! Problema nu este, neapărat, suma pe care ar trebui să o plătească în plus, deși și aceasta este extrem de importantă. Problema este faptul că autoritățile încearcă ”să mai ciupească ceva” tot de la cei care plătesc! Nu fac, însă, aproape nimic ca să încaseze ceva și de la cei care nu plătesc aproape nimic! Un fel de ”în boul care trage, tot în ăla dai cu biciul”.
Pentru că dădeam exemplul KMG – Rompetrol, vom continua tot cu acesta. Având în vedere sancțiunile impuse împotriva Rusiei după atacarea Ucrainei, multe companii rusești părăsesc Europa. Este și exemplul Lukoil, care încearcă să plece și din România (unde deține rafinăria Petrotel și un lanț de 319 benzinării), dar și din Bulgaria (unde deține rafinăria Burgas, cea mai mare din Balcani, cu o capacitate de 9 milioane tone, 9 depozite şi 220 de benzinării, având un cvasi-monopol piața din țara vecină).
Dacă în România nu a anunțat oficial că pleacă (deși, în piață, sunt zvonuri de ani de zile), în Bulgaria lucrurile sunt foarte avansate. Lukoil are deja oferte de la mai mulți potențiali investitori, printre care și KazMunayGas – cu mari șanse să preia rafinăria bulgărească.
De ce ne-ar interesa pe noi ce face KazMunayGas? Simplu: kazahii, nefiind membri ai Uniunii Europene, ca să-și vândă marfa pe piața comunitară ar fi trebuit să plătească taxe vamale importante. Preluând Rompetrol, marfa nu mai era kazahă, ci europeană. O afacere ”win – win”: noi rămâneam cu Petromidia în funcțiune, cu investiții de miliarde de dolari (inclusiv prin Fondul Kazaho-Român), cu locuri de muncă bine plătite, cu încasări substanțiale la diferitele bugete ale țării, iar ei aveau certitudinea vânzării petrolului extras din zona kazahă a Mării Caspice și piața de desfacere a Uniunii Europene.
Ce se poate întâmpla în viitor? Este foarte posibil ca Rompetrol să-și piardă importanța pentru kazahi! Bulgaria este membră a Uniunii Europene la fel ca România, doar că, în curând, va adera la moneda unică europeană (euro), are o legislație, inclusiv fiscală, mai clară și mai lejeră, iar rafinăria Burgas are o capacitate de procesare aproape dublă față de Petromidia.
Practic, KazMunayGas nu va mai avea nevoie de România și Rompetrol! Urmarea va fi că nu se vor mai încasa la buget miliarde de dolari anual plătite de către Rompetrol, numărul de angajați va scădea, va crește numărul de șomeri, se va diminua și exportul României (asigurat de Rompetrol), se vor micșora investițiile, va crește deficitul balanței comerciale și al contului curent și, în consecință, va crește și inflația!
Practic, impozitul de 1% pe cifra de afaceri a KMG în România ar putea aduce la buget aproximativ 50 milioane de dolari anual. O sumă importantă. Dar, prin plecarea în Bulgaria, România renunță la circa 2.500 milioane de dolari, banii plătiți de kazahi, anual, la bugetele naționale. Un fel de ”ne scumpim la tărâțe și ne ieftinim la făină”!
Și acesta este doar un exemplu cum autoritățile ”își dau cu stângu-n dreptu’”! Vorba lui Caragiale, din ”Conu’ Leonida față cu reacțiunea”: ”cap avem, minte ce ne mai trebuie?!”
