Sau, cel puţin, aşa ar trebui să se întâmple, o dată cu creşterea costurilor pentru producerea acestora. Guvernul vrea să introducă un fel de “Taxe Robin Hood” la companiile care exploatează resursele şi monopolurile naturale. Ceea ce, evident, duce la creşterea costurilor de producere a acestora. Cum o societate comercială nu este instituţie de binefacere, orice cost în plus se va regăsi în preţul pe care îl vor plăti cumpărătorii. Dacă, la electricitate şi gaze naturale, este necesară aprobarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) pentru creşterea preţurilor, la petrol, lemn, nisip, pietriş, minereuri pentru îngrăşăminte chimice nu este necesară nicio aprobare, din partea niciunei autorităţi a statului. Astfel, carburanţii, mobila, lemnele de foc, cimentul (şi, în consecinţă, construcţiile), îngrăşămintele chimice (şi, în consecinţă, produsele alimentare) se vor scumpi! În plus, au început să reacţioneze şi companiile, împotriva noilor taxe.
Guvernul va impune firmelor cu activităţi de extracţie/exploatare şi comercializare a resurselor naturale, altele decât gazele naturale, o taxă specială de 0.5% aplicată la veniturile luate în calcul la stabilirea cifrei de afaceri, taxă valabilă pentru intervalul 1 februarie 2013 – 31 decembrie 2014, conform unui proiect de Ordonanţă de Urgenţă (OUG) lansat în dezbatere publică de către Ministerul Finanţelor Publice (MFP).
Taxa va fi impusă în condiţiile în care sistemul de redevenţe şi tarife urmează să fie revizuit abia începând cu perioada 2014-2015, iar Guvernul caută soluţii pentru păstrarea deficitului bugetar în limitele convenite cu FMI, se arată în Nota de fundamentare a proiectului de OUG. “Aceste circumstanţe impun adoptarea unor măsuri economice, care să asigure stabilitatea financiară a economiei şi o contribuţie a agenţilor economici din domeniu la efortul general de dezvoltare a ţării corespunzător importanţei şi caracterului neregenerabil al resurselor naturale, constând în instituirea unei taxe speciale pentru exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale”, se mai arată în Nota de fundamentare. Pe de altă parte, tot Nota de fundamentare precizează că noua taxă “are un impact macroeconomic nesemnificativ; sumele vărsate la bugetul de stat utilizate pentru susţinerea proiectelor de investiţii pot asigura o creştere a produsul intern brut”, iar “fondurile bugetare suplimentare vor fi folosite la cofinanţarea proiectelor de investiţii aflate în derulare”. Conform MFP, noua taxă ar aduce 106.900 lei în plus la buget.
Activităţile care intră sub incidenţa acestei taxe sunt, printre altele, exploatarea forestieră, extracţia cărbunelui superior şi inferior (n.r. – utilizat în producerea de electricitate), a petrolului (din care se obţin şi carburanţii), a minereurilor feroase şi neferoase, de uraniu (tot pentru electricitate), sare, nisip, pietriş (pentru construcţii de locuinţe, drumuri etc), marmură, granit etc.
De remarcat, taxa specială reprezintă cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil şi se face venit la bugetul de stat.
Nu scapă nici gazele. Unele.
Conform acordurilor cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, România trebuie să elimine, treptat, preţurile şi tarifele reglementate la gaze naturale, dar şi să introducă o taxă care să capteze o parte din veniturile suplimentare pe care le vor realiza operatorii economici, ca urmare a dereglementării preţurilor.
“În contextul crizei economice mondiale şi a creşterii continue a preţurilor internaţionale la combustibil, în sectorul energetic naţional se înregistrează o creştere substanţială a preţurilor gazelor naturale, concomitent cu scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor, cu efect negativ multiplicator în economie, fapt care reclamă măsuri economice, care să asigure o suportabilitate graduală a acestei disfuncţionalităţi la nivelul consumatorilor de gaze naturale”, se arată Nota de fundamentare a unui alt proiect de OUG, prin care se instituie o taxă de 60% asupra veniturilor suplimentare ale producătorilor şi furnizorilor de gaze naturale.
“În paralel, se constată că operatorii economici care desfăşoară cumulativ activităţi de extracţie şi comercializare a gazelor naturale obţin venituri suplimentare din vânzarea acestora, ca efect al dereglementării preţurilor la gaze naturale, fără ca aceştia să înregistreze cheltuieli proprii suplimentare rezultate din desfăşurarea activitaţilor respective, care să determine aceste venituri suplimentare. Cu alte cuvinte, există un dezechilibru evident între veniturile realizate de operatorii economici, care desfăşoară activităţi de extracţie şi comercializare a gazelor naturale, şi costurile pe care aceştia le suportă, deoarece o parte din
aceste venituri sunt obţinute din cauze independente de aceştia, nefiind un efect direct al activităţii pe care o desfăşoară”, se mai arată în Nota de fundamentare.
Banii obţinuţi din noua taxă vor asigura, conform OUG, “ajutoarele financiare destinate acoperirii unei părţi din cheltuielile de alimentare cu gaze naturale ale consumatorilor vulnerabili de gaze naturale şi pentru reducerea deficitului bugetar”.
“Taxa (…) este de 60% din veniturile suplimentare, (…), din care se deduc redevenţele aferente acestor venituri, precum şi investiţiile în segmentul upstream, (…) fără a depăşi 30% din veniturile suplimentare”, se arată în proiectul de OUG. Stabilirea cotei în baza căreia se percepe taxa suplimentară se face printr-o formulă, care ia în calcul preţul gazelor din producţia internă recomandat de ANRE în anul 2012 (495 lei/1000 mc), precum şi rata inflaţiei din 2013 şi 2014, investiţiile şi valoarea redevenţei.
De remarcat, OUG prevede şi că “nu intră sub incidenţa taxei veniturile suplimentare obţinute din capacităţile de extracţie realizate după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe”. Şi acest act normativ este valabil pentru perioada 1 februarie 2013 – 31 decembrie 2014.
În această perioadă, veniturile bugetare datorate taxei vor creşte cu 273.500 lei în 2013 şi cu 1.175.000 lei în 2014. Pe de altă parte, MFP adaugă că, “urmare a dereglementării preţurilor pe piaţa de gaze naturale, operatorii economici din acest sector de activitate vor plăti, concomitent cu taxa specială, şi valori majorate pentru TVA, redevenţe, impozit pe profit, care au fost estimate, pentru anul 2013, la un total de 214,1 milioane lei. Menţionăm faptul că, urmare a procesului de dereglementare a preţurilor şi în domeniul energiei electrice se vor obţine venituri suplimentare pentru TVA şi impozit pe profit care au fost estimate pentru anul 2013 la un total de 153,4 milioane lei”.
Statul cu o mână dă, cu alta ia
MFP a lansat în dezbatere publică şi o a treia OUG, prin care se instituie o taxă asupra monopolurilor naturale în domeniul gazelor şi electricităţii. “Exemplele clasice (n.r. – de monopol natural) sunt reţelele de distribuţie a electricităţii, a gazelor şi a apei, reţelele de termoficare, sistemele de irigaţii, reţeaua de căi ferate. Dublarea sau triplarea acestor reţele, numai din dorinţa de a exista întreprinderi concurente, ar fi iraţională din punct de vedere economic, întrucât pe de o parte, ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investiţii, iar pe de altă parte, între aceste întreprinderi s-ar putea realiza întelegeri secrete, pentru fixarea preţurilor şi, în fond, problema restaurării concurenţei tot nu s-ar rezolva”, se arată în Nota de fundamentare.
În domeniul gazelor naturale există transportatorul naţional, Transgaz (statul fiind acţionar majoritar), cele mai mari distribuţii (deţinute de compania franceză GDF – Suez şi germană E.On), precum şi distribuţii mai mici, deţinute tot de acţionari privaţi. În sectorul energiei electrice, statul păstrează controlul asupra Transelectrica (transportatorul de electricitate), Electrica Muntenia Nord, Transilvania Nord şi Sud, restul distribuţiilor fiind private (deţinute de CEZ din Cehia, E.On şi Enel Italia).
Taxa pe monopolul natural se aplică pe fiecare MWh pentru care se facturează serviciile de transport şi distribuţie de electricitate şi gaze, cu excepţia operatorilor de distribuţie care prestează acest tip de serviciu la un număr de clienţi mai mic de 100.000.
La transport se aplică o taxă de 0,45 lei/MWh, la distribuţie – de 1,25 lei/MWh, iar pentru cantităţile de electricitate sau gaze transportate numai prin sistemul de transport (n.r. – sunt consumatori racordaţi direct la Transgaz sau Transelectrica) – 1,7 lei/MWh.
Conform MFP, noua taxă are un impact macroeconomic semnificativ, întrucât sumele vărsate la bugetul de stat vor fi utilizate pentru asigurarea cofinanţării la proiectele de investiţii finantate din fonduri europene. Mai mult, calculele Finanţelor arată că noua taxă va aduce veituri suplimentare la buget în valoare de 257.524.440 lei în 2013 şi 295.708.319 lei în 2014.
Şi această nouă taxă se percepe în perioada 1 februarie 2013 – 31 decembrie 2014.
Reamintim, ANRE tocmai a majorat tarifele de transport la electricitate şi gaze naturale. Astfel, dacă statul dă cu o mână (majorarea tarifelor), ia cu alta (prin instituirea noii taxe)!
Reacţii „la cald”
„Deşi stabilitatea şi predictibilitatea mediului de afaceri şi a legislaţiei în domeniu au fost mereu declarate ca fiind o prioritate pentru autorităţile române, intenţia acestora de a introduce o nouă taxă suplimentară pentru activitatea de distribuţie a gazelor naturale şi energiei electrice contravine flagrant acestui principiu”, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE).
„Ne exprimăm surprinderea că operatorii pieţei de energie nu au fost consultaţi în prealabil asupra unei astfel de intenţii. În acest moment analizăm consecinţele unei astfel de decizii, care va avea un impact semnificativ asupra capacităţii financiare a companiilor membre ACUE. Aceasta va conduce la o scădere a investiţiilor în reţelele de distribuţie şi, în acelaşi timp, va pune în pericol viitoarele planuri de privatizare, în special cele avute în vedere pentru privatizarea companiilor de distribuţie a energiei electrice”, se mai arată în comunicat.
Conform membrilor ACUE, ideea introducerii unei astfel de taxe pentru distribuitori are la bază o premisă greşită, deoarece tarifele de distribuţie sunt tarife reglementate. „În acest sens, nu se poate vorbi de profituri conjuncturale, dat fiind faptul că ANRE, ca instituţie a statului, are în atribuţii controlul costurilor activităţii de distribuţie. Ca urmare, operatorii din sector, indiferent că activează în industria gazelor naturale sau în domeniul energiei electrice, nu au cum să beneficieze de venituri suplimentare din activitatea de distribuţie ca urmare a liberalizării pieţei. Astfel de profituri conjuncturale pot fi, eventual, obţinute de către producători, în anumite condiţii”, se mai arată în comunicat.
Pe de altă parte, toate companiile din domeniul distribuţiei de gaze naturale şi energie electrică au semnat cu statul român contracte de concesiune a activităţii în baza cărora statul încasează redevenţe. În consecinţă, se poate considera că distribuitorii de energie electrică şi gaze naturale ar urma să fie supuşi unei duble taxări, atât prin plata redevenţelor, cât şi prin aplicarea noii taxe pe care Guvernul intenţioneaza să o introducă.
„De asemenea, ne exprimăm surprinderea că o astfel de taxă se intenţioneaza a fi introdusă acum după ce, din 2009, ANRE a îngheţat tarifele la distribuţie şi nu le-a indexat nici măcar cu rata inflaţiei, decizie care a redus semnificativ veniturile distribuitorilor de gaze naturale şi energie electrică. Companiile membre ale ACUE respectă prevederile legale, însă consideră că un dialog cu autorităţile române, înainte de promovarea unei astfel de taxe, ar putea conduce la găsirea unei soluţii acceptabile pentru toate părţile”, se mai precizează în comunicat.
