Niciodată n-am înțeles cum au reușit ungurii, polonezii, cehii să aibă companii de stat sau private ce s-au dezvoltat extraordinar de bine, inclusiv în afara țărilor lor, iar noi – nu. Și sunt câteva exemple pe care le cunoaște toată lumea: CEZ (companie a statului ceh), Premier Energy (proprietar cehul Jiri Smejc), MOL și MVM (companii ale statului maghiar) etc. România, deși are companii cu capacitate financiară solidă, nu a fost capabilă, până acum, ”să treacă granița”. Evident, cu câteva excepții, cea mai cunoscută fiind preluarea, de către Transgaz, a Moldovatransgaz (compania de operare, exploatare, dispecerizare și transport al gazelor naturale din Republica Moldova). În rest, nu a fost capabilă, după 1990, să facă achiziții nici măcar în țară, darăminte în exterior! Cel puțin, nu de anvergură. Nu a fost capabilă să finalizeze un grup energetic nou, dar cu generare clasică (din nou, cu câteva excepții – cele două reactoare de la Cernavodă și termocentralele Petrom, de la Brazi, și Rompetrol, de la Năvodari și să finalizeze niște hidrocentrale, nici acelea toate). Credem, însă, că suntem capabili de ceva: să ne punem singuri ”bețe în roate”! Este adevărat, la niciun alt popor nu vom regăsi proverbul ”să moară și capra vecinului”! Dar, continuând în același mod, vom vedea cum gazele extrase din România ”vor lua drumul străinătății”, pentru că nu vom fi capabili să le utilizăm în țară. Ceea ce este nu numai contra-productiv, ci de-a dreptul tragic!
La sfârșitul anului viitor sau începutul lui 2027, va începe ”să curgă” gazul din Marea Neagră, de la mare adâncime. De asemenea, începe să producă și zăcământul onshore de mare adâncime Caragele. Ceea ce înseamnă că gaze naturale vom avea. Ce facem cu ele? Una dintre soluțiile avansate de către autorități este aceea de a produce curent electric din ele, în termocentrale.
Din păcate, lucrurile nu merg deloc bine în construcția de noi grupuri energetice clasice! De zeci de ani, Hidroelectrica se chinuie să finalizeze niște centrale pe râurile interne, începute încă înainte de 1990. Motivul actual: contestațiile depuse de ONG-urile de mediu din țară, care susțin că hidrocentralele dăunează mediului înconjurător, deși energia produsă aici este 100% ”verde”. Din anul 2007, de când s-a finalizat Unitatea 2, s-a luat decizia politică de a construi și reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă. Nici până astăzi nu a început măcar proiectarea pentru finalizarea acestor grupuri energetice! Mai e puțin și se fac 10 ani de când Romgaz vrea să construiască o termocentrală la Iernut. Nici aceasta nu e gata. De la Revoluția din 1989, s-a finalizat, în anul 2012, centrala Petrom de la Brazi și, recent, a intrat în probe centrala de la Petromidia (deținută de kazahii de la KazMunayGas).
Singura investiție în generare care pare că merge bine este noua centrală pe gaze de la Mintia. Irakiano-kurdo-iordanienii de la Mass Group Holding (firmă înregistrată, de altfel, în Insulele Cayman) au cumpărat, în 2022, cu 91 milioane de euro, centrala pe cărbuni de la Mintia și, de atunci, își văd de treabă.
Complexul Energetic (CE) Oltenia (CEO) are un Plan de Restructurare prin care grupurile pe cărbune se înlocuiesc cu centrale pe gaze și parcuri fotovoltaice, în companii mixte cu Petrom, Alro și Tinmar. Problema este că, deși Comisia Europeană și-a dat acordul pentru implementarea acestui Plan încă din ianuarie 2022, nici până astăzi nu s-a început măcar ”schițarea” noilor centrale energetice clasice și regenerabile.
Fie din neștiința companiilor producătoare (de atâția zeci de ani nu s-a mai construit nimic în generarea de energie electrica), fie din lipsa proiectanților și a constructilor (din aceleași motive), fie din lipsa banilor, fie pentru că s-a aplicat Green Deal-ul european, cert este că, din toate aceste cauze, de unde România era un mare exportator de curent electric (cu vânzări peste hotare de circa 10 miliarde de kilowați anual – cam cât întreg consumul populației într-un an!), a ajuns importator net de energie. S-au închis numeroase grupuri energetice, dar nu s-a pus nimic în loc.
De ce, nici acum, nu suntem capabili să construim termocentrale noi
Acum se încearcă inversarea acestui trand: să nu mai închidem grupuri energetice pe cărbune, chiar dacă poluează, până nu avem în loc alte grupuri, care pot produce în bandă sau care au o producție flexibilă, cele mai la îndemână fiind cele pe gaze. Mai ales că România este privilegiată din acest punct de vedere: are gaze naturale!
Din păcate, cel mai probabil, pentru că nu va avea cine să le consume în țară, gazele ”din pământul sfânt al țării” vor lua drumul exportului, în primul rând spre Ungaria și Austria. Ambele țări au dezvoltate foarte bine atât rețelele de gaze pentru consumul populației, cât, mai ales, au combinate chimice care utilizează gazele naturale. România n-are aproape nimic din toate acestea!
Ceea ce se încearcă să se construiască în țară ar putea acoperi o parte importantă a noilor surse de gaze naturale. Din păcate, chiar de când Mass Global a cumpărat Mintia, s-a vorbit că aceasta va fi alimentată cu gaz rusesc (deși începuse invazia Moscovei în Ucraina, sancțiunile încă nu prevedeau renunțarea europenilor la gazele naturale rusești).
Pe de altă parte, celelalte termocentrale (care ar trebui construite de către companii în care statul este acționar unic sau majoritar) sunt dificil de realizat. ELCEN București vrea să construiască 3 centrale noi (București Sud, Grozăvești și Progresu), CE Oltenia vrea să construiască 2 centrale noi (Ișalnița și Turceni), iar SAPE vrea să construiască o centrală nouă în cartierul bucureștean Titan. Pe lângă acestea, la Craiova, Constanţa, Arad şi Râmnicu Vâlcea se construiesc capacităţi de producere a energiei în cogenerare de înaltă eficienţă. Adică vreo 10 termocentrale pe gaze! Cam în același timp. Ce înseamnă asta? Cel mai probabil, ”o canibalizare” între companii: toate vor proiectare, construcție, turbine etc. în același timp. Urmarea: crește prețul! Adică sumele necesare pentru implementarea acestor proiecte.
Banii, eterna poveste
În afară de termocentralele de la Mintia și cea din cartierul Titan, toate celelalte proiecte beneficiază de fonduri europene.
Astfel, ELCEN București primește 362 de milioane de euro din Fondul pentru Modernizare pentru realizarea investițiilor. Investițiile în termocentralele din Craiova, Constanța, Arad şi Râmnicu Vâlcea, finanțate prin PNRR, totalizează 3,5 miliarde lei.
Proiectele CE Oltenia beneficiază de bani din Fondul pentru Modernizare în proporție de 70% din valoarea investițiilor pentru parcurile fotovoltaice și de 50% pentru centrala pe gaz. Astfel, cele patru parcuri fotovoltaice cu o capacitate cumulată de 450 MW ce vor fi construite împreună cu OMV Petrom necesită o investiție totală de 400 milioane de euro, 70% fiind finanțare prin Fondul de Modernizare. Centrala de la Ișalnița, ce va fi construită împreună cu Alro, are o valoare estimată la 506 milioane de euro, dar va beneficia de o finanțare nerambursabilă de 50% din proiect.
CEO va construi, în parteneriat cu Tinmar Energy, patru parcuri fotovoltaice cu o putere totală instalată de 285 MW, valoarea investiției fiind de 260 de milioane de euro, Fondul pentru Modernizare acoperind 70%. De asemenea, vor construi împreună și o centrală electrică cu ciclu combinat pe bază de gaz natural de 475 MW, la Turceni, ce are o valoare de 335 milioane de euro, 50% din finanțare provenind din Fondul pentru Modernizare.
Cum banii europeni acoperă doar o parte din costuri, co-finanțarea trebuie să vină de la companii. Din păcate, sunt câteva companii care întâmpină dificultăți și nu din cauza lor! ELCEN are de încasat de la Primăria București peste 1 miliard de lei. Tinmar a primit cea mai mare amendă dată vreodată de o autoritate de reglementare în energie din Uniunea Europeană!
Cum reușim să ne dăm cu stângu-n dreptu’
Cazul ELCEN, care livrează energie termică pentru București, este celebru. Factura bucureștenilor are două componente: cât plătește consumatorul și cât plătește Primăria (adică subvenția). Bucureștenii își plătesc în proporție covârșitoare facturile la apă caldă și căldură (peste 90%). Singura care nu plătește este Primăria Capitalei! Așa a ajuns ELCEN să aibă de încasat peste 1 miliard de lei de la Primăria Bucureștilor. Fără acești bani, nu va reuși să realizeze noile termocentrale! Este un exemplu de cum reușim să ne dăm cu stângu-n dreptu’! O autoritate publică (Ministerul Energiei) dă bani, o altă autoritate publică (Primăria Capitalei) nu-și plătește datoriile!
Un alt exemplu este cel al Complexului Energetic Oltenia. Având în vedere politica Green Deal a Comisiei Europene și a faptului că, pentru a produce energie, la Oltenia se folosește cărbune (cel mai puternic poluator), Complexul Energetic a prezentat Bruxellesului, în anul 2021, un Plan de Restructurare. La acel moment, Comisia arăta că resursele financiare necesare pentru acoperirea costurilor de restructurare pe o perioadă de cinci ani este de 3,5 miliarde euro. Din cele 3,5 miliarde euro, CE Oltenia va contribui cu 1,5 miliarde euro din fonduri proprii, în timp ce restul de 1,33 miliarde euro va proveni de la bugetul de stat, iar 0,711 miliarde euro – din Fondul pentru Modernizare. Comisia părea neîncrezătoare că veniturile CEO, potrivit Planului companiei, provenite din vânzările de energie electrică pe piețele centralizate ale OPCOM, vor fi în valoare totală de 1,3 miliarde euro. Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care CE Oltenia a decis, încă din anul 2021, să vândă energie pentru perioada 2022 – 2025, pentru a demonstra Comisiei Europene că îngrijorările pe care le manifestă nu au suport în realitate! Astfel, CE Oltenia a vândut (încă de la începutul anului 2021) energie în bandă, în ”calupuri” de câte 5 – 10 MWh, pentru perioada 1 ianuarie 2022 – 31 decembrie 2023, care au fost adjudecate la prețuri de circa 270 lei/MWh. Pentru anul 2024, prețul de adjudecare a fost de circa 260 lei/MWh, iar pentru 2025 – 270 lei/MWh. Au fost și oferte, adjudecate la prețul de 270 lei/MWh, de 5 MW în bandă, pentru perioada 1 ianuarie 2022 – 31 decembrie 2025. Unii dintre cei mai importanți (deși nu singurii) cumpărători ai energiei de la CE Oltenia vândute încă din martie 2021 au fost Tinmar și Nova Power and Gas.
Amenzi de dragul amenzilor
Am dat aceste două exemple pentru că ambele companii, Tinmar și Nova (împreună cu EFT și Free Point), au fost amendate de către ANRE, la începutul anului 2024, pentru că ”au manipulat piața de energie”. „Pentru încălcarea prevederilor art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie (REMIT), ANRE a aplicat participanţilor la piaţa angro de energie electrică investigaţi, sancţiuni contravenţionale în cuantum total de 537.503.319,49 lei”, se arăta într-un comunicat al ANRE. Companiile sancţionate erau EFT Furnizare (amendă de 50,5 milioane lei), Freepoint Commodities Europe LLP (22,92 milioane lei), Nova Power & Gas SRL (100,11 milioane lei) şi Tinmar Energy S.A. (aproximativ 364 milioane lei).
Astfel, ANRE a aplicat sancțiuni în cuantum total de aproape 108 milioane de euro. Până la acel moment, la nivelul întregii Uniuni Europene, toate autoritățile de reglementare la un loc, de la începutul aplicării Regulamentului REMIT, au dat amenzi în valoare totală de 109 milioane euro. ”Dintr-un foc”, ANRE a dat amenzi cât toate autoritățile de reglementare europene la un loc! Tinmar ”a încasat” cea mai mare amendă dată vreodată: circa 73,5 milioane de euro!
”Numitorul comun” al acestor tranzacții este EFT Furnizare, care a încheiat, în anul 2021, câte două tranzacții cu fiecare dintre celelalte 3 companii, despre care ANRE susține că sunt ”de tip wash trades”, calificate în subcategoria ,,tranzacţiilor de spălare tip A – B – A”, încălcând, astfel, prevederile art. 5 din REMIT, referitoare la interzicerea manipulării sau tentativei de manipulare a pieței pe piețele angro de energie.
Mai ”pe românește”, ANRE considera că cele 4 companii ”s-au jucat” între ele, pe principiul ”na-ți-o ție, dă-mi-o mie”. Adică aceeași cantitate de energie au vândut-o și răscumpărat-o între ele, dar la un alt preț. Sau, așa cum spune ANRE, compania A a vândut energia către compania B, la un preț, iar compania B a revândut aceeași energie către compania A, dar la un preț diferit. Iar acest lucru s-a întâmplat în cadrul a trei înțelegeri de tip A-B-A (în total, 6 tranzacții de vânzare-cumpărare de energie electrică), ceea ce a influențat prețul pe piață. Adică aceste companii au manipulat piața!
Acuzațiile sunt că s-a manipulat piața de energie cu circa 5.000 de euro
Este cam greu de crezut că se poate realiza acest tip de înțelegere pe o piață anonimă! Pentru că ANRE precizează că aceste tranzacții au avut loc pe Piața centralizată cu negociere dublă continuă a contractelor bilaterale de energie electrică – Modalitatea de tranzacționare PC-OTC, o platformă administrată de OPCOM. Potrivit OPCOM, modalitatea de tranzacționare pe PC-OTC este continuă și anonimă. Tranzacțiile se pot face numai cu contrapărțile din Lista de eligibilitate a fiecărei companii. De asemenea, OPCOM arată că doar DUPĂ încheierea unei tranzacții în registrul de tranzacții este evidențiat numele contrapărții (adică tranzacția este anonimă – nu știi cui vinzi sau de la cine cumperi decât după încheierea tranzacției). Pe lista de eligibilitate a EFT sunt 32 de companii, pe cea a Nova Power & Gas – 28 de companii, iar a Tinmar – 27 de companii.
Mai mult, tranzacțiile de cumpărare și apoi vânzare a energiei au avut loc la câteva zile, chiar până la aproape o lună distanță. Fiecare companie are propria politică de tranzacționare. De exemplu, atunci când CE Oltenia a scos la vânzare, în 2021, pachete de energie pentru perioade de 2-3 și chiar 4 ani, niciunul dintre furnizorii care dețin și distribuții de energie (cu excepția Electrica Furnizare) nu a depus oferte de cumpărare. De remarcat, câteva luni mai târziu, aceiași furnizori s-au plâns că producătorii nu scot energie la vânzare și a apărut ”foamea” de energie, care a dus prețurile interne la cifre nemaivăzute! În 2021, pe piața spot, au fost, în anumite intervale orare, și prețuri de peste 2000 lei/MWh, iar apoi, de-a lungul timpului, s-a depășit și pragul de 5.000 lei/MWh. Totuși, când s-a vândut energia cu 270 lei/MWh, niciunul dintre ”cei mari” n-a cumpărat! Pentru că fiecare are propria politică de tranzacționare, de risc etc.! La fel și EFT, Nova, Tinmar și Free Point: vând și cumpără energie după cum au politicile interne. Doar că aceștia au fost amendați!
Și, poate cea mai ciudată problemă este aceea privind cantitățile vândute și ”răscumpărate” și sumele câștigate în acest mod. ANRE spune că aceste 6 tranzacții (că atâtea au fost în total) au influențat prețul pe piață. Dacă ar fi fost niște tranzacții de zeci, sute de megawați, poate că s-ar fi putut cineva gândi că piața a fost influențată. Doar că tranzacțiile au fost de câte 5 MW în bandă, adică sub 1% din totalul tranzacțiilor din piață! Din diferențele de preț între vânzare și ”răscumpărare” o companie a câștigat circa 5.000 euro. Adică piața angro de energie din România a fost manipulată cu 5.000 euro! Vorba unui actor din piață: ”cu 5.000 de euro nu influențezi nici piața castraveților din Obor”!
Și aceasta nu este totul! ANRE a dat amenzile, le-a individualizat și a aplicat circumstanțe agravante potrivit Ordinului 13/2022. Un ordin emis de ANRE la un an DUPĂ ”săvârșirea faptelor”! Ceea ce ne determină să ne întrebăm dacă amenzile au fost date doar de dragul de a amenda sau a mai fost și altceva la mijloc!
Cum reușim să ne dăm cu stângu-n dreptu’ – partea a II-a
Am făcut toată această analiză pentru a demonstra că avem gaze, avem posibilitatea să le utilizăm în România, dar, din cauza noastră, va fi foarte greu să le păstrăm aici!
Sigur că Tinmar nu va renunța la parteneriatul cu CE Oltenia și va construi și parcurile fotovoltaice, și termocentrala pe gaze. Dar cu ce costuri?! Pentru că, obligatoriu, va trebui să apeleze la împrumuturi bancare. Pe de o parte, cu ce bani mai avea, dacă Justiția decide așa, va trebui să plătească amenda (deși, sunt șanse destul de mici ca instanțele de judecată să decidă în favoarea ANRE, mai ales că, până acum, a dat dreptate furnizorilor). Pe de altă parte, mai are de încasat sume extrem de importante din plafonarea – compensarea facturilor la energie și gaze naturale. Asociația Furnizorilor de Energie din România (AFEER) arăta că furnizorii de energie electrică și gaze naturale au de încasat de la buget pentru plățile făcute de aceștia în numele statului român circa 6 miliarde de lei. Ceea ce înseamnă că și Tinmar are de încasat câteva zeci, dacă nu sute de milioane de lei! Pe de altă parte, o creștere a costurilor investițiilor va determina și o creștere a prețului cu care se va vinde către clienți energia produsă aici. Adică vor suferi și consumatorii!
Și-uite-așa reușim să ne dăm cu stângu-n dreptu’: nu numai că statul nu dă banii companiei Tinmar, dar îi mai și ia pe amenzi închipuite! Mai mult, din această cauză, se pune sub semnul întrebării construirea centralelor fotovoltaice și a noii termocentrale de la Turceni, aparținând CE Oltenia.
Iar datul cu stângu-n dreptu’ nu se oprește aici! Relațiile dintre Tinmar și Complexul Energetic Oltenia ”s-au răcit”. Mai mult, oltenii au demarat o licitație pentru angajarea unei case de avocatură pentru a evalua raportul juridic dintre cele două companii, într-un context de blocaj decizional în cadrul negocierilor privind implementarea proiectelor de investiții comune (potrivit anunțului CE Oltenia).
”Mărul discordiei” între cele două companii îl constituie divizarea Tinmar Energy și transferul acțiunilor din cadrul societăților deținute împreună cu CEO către compania – mamă, Martin Oil Energy. CEO susține că acest transfer prezintă riscuri, inclusiv din perspectiva ajutorului de stat aprobat de către Comisia Europeană și a finanțărilor nerambursabile din Fondul pentru Modernizare pentru proiectele noilor centrale. Pare că este un alt mod de a ne da cu stângu-n dreptu’: din moment ce Tinmar și Martin Oil fac parte din același grup de întreprinderi (ceea ce înseamnă o întreprindere unică din punctul de vedere al legislației privind concurența și ajutorul de stat), transferul de acțiuni nu are cum să împiedice continuarea acordării ajutorului de stat de restructurare primit de Complexul Energetic Oltenia. Situația creată de refuzul CEO de a accepta ”noul acționar” nu va face altceva decât să pună în dificultate realizarea Planului de Restructurare a Complexului Energetic. Iar, dacă Planul de Restructurare nu se realizează, CE Oltenia intră direct în faliment! Pentru că nu va avea bani să-și onoreze obligațiile: achiziția certificatelor de carbon, care sunt plătite de la bugetul statului, pe baza acestui Plan de Restructurare. Astfel, dispare CE Oltenia, dispar și cele două termocentrale pe gaze, Ișalnița și Turceni.
Dacă dispar acești mari viitori consumatori de gaze naturale, se pune întrebarea ce se va întâmpla cu gazele din Marea Neagră. Estimările sunt că producția de gaze a Petrom și Romgaz doar din perimetrul Neptun Deep dublează producția din prezent a țării. Toate noile grupuri energetice ar fi asigurat un consum suficient de mare astfel încât gazele extrase din adâncul Mării Negre să rămână, cea mai mare parte, în țară. Fără Ișalnița și Turceni, cu Mintia aprovizionată din Federația Rusă, cel mai probabil o mare parte a producției offshore de gaze naturale va ajunge în Austria și Ungaria, adică acolo unde există consum.
Nu ne rămâne decât să reluăm vorbele lui Caragiale, din ”Conu Leonida față cu reacțiunea”: ”Cap avem, minte ce ne mai trebuie”!
