Un cumul de factori – de la Green Deal, la condițiile meteo și războiul din Ucraina – a făcut să crească prețul gazelor naturale. Aceleași motive – și, în primul rând, războiul – fac să crească și prețul petrolului. Iar rezultatul este că se scumpesc și carburanții, pentru că se fac din țiței. Și, poate cel mai grav, este pusă sub semnul întrebării aprovizionarea cu petrol a Europei. România este, cumva, avantajată: propria producție de țiței asigură aproximativ 30% din necesarul de consum, iar importurile vin în principal din Kazahstan, unul dintre cei mai importanți producători de țiței din zona Mării Caspice. De altfel, prin KazMunayGaz (KMG), kazahii dețin, în România, compania Rompetrol și cea mai mare rafinărie – Petromidia. Una peste alta, Kazahstanul este unul dintre cei mai importanți furnizori de petrol ai Europei, dar, din păcate, după atacul asupra echipamentelor oleoductului Caspian Pipeline Consortium (CPC), livrările au început ”să scârțâie”. Totuși, kazahii au căutat rute alternative la CPC, iar furnizarea țițeiului spre Europa pare mai puțin afectată decât s-ar fi putut întâmpla. În plus, dacă în următoarele câteva luni, până se repară conducta, livrările de petrol vor fi afectate, după aceea situația pare că se va stabiliza. Și, sperăm, și prețul carburanților!
În contextul agresiunii Rusiei asupra Ucrainei și a embargoului UE asupra livrărilor de petrol rusesc, țițeiul kazah este din ce în ce mai imporant pentru aprovizionarea rafinăriilor europene. Aproape trei sferturi din exportul de petrol kazah se îndreaptă spre Uniunea Europeană, ceea ce face din statul caspic un furnizor major de securitate energetică pentru ”Bătrânul Continent”.
Kazahstanul, unul dintre cei mai mari 10 producători de petrol din lume, deține unele dintre cele mai importante zăcăminte: Kashagan (un zăcământ offshore din Marea Caspică, descoperit în anul 2000, care a produs aproximativ 378.500 de barili pe zi în 2024) este operat de North Caspian Operating Company (NCOC), care include Eni (16,81% din acțiuni), Shell (16,81%), TotalEnergies (16,81%), ExxonMobil, Kazhagan (16,88%), Inpex (7,56%) și China National Petroleum Corp (8,33%). Un alt câmp este Karachaganak (în nord-vestul Kazahstanului, descoperit în 1979, a produs 263.000 bpd în 2024) este operat de consorțiul Karachaganak Petroleum Operating (KPO), care include Eni (29,25%), Shell (29,25%), Chevron (18%), Lukoil (13,5%) și KazMunayGaz (10%).
Atât în anul 2023, cât și în 2024, Kazahstanul a produs circa 90 de milioane de tone de țiței. În 2023, în UE au fost exportate 46,6 milioane de tone (sau 66% din totalul exportului de țiței din Kazahstan), în timp ce exportul total de țiței kazah s-a ridicat la 70,5 milioane de tone. Un nivel asemănător a fost păstrat și în 2024. Astfel, Kazahstan a devenit al treilea cel mai important furnizor de țiței din UE, după SUA și Norvegia.
Peste 80% din petrolul din Kazahstan era exportat prin conducta caspică, în lungime de 1.500 km, care leagă câmpurile petroliere de portul rusesc Yuzhnaya Ozereyevka, aproape de Novorossiisk, care furnizează aproximativ 1,2% din cererea globală de petrol. Principalii acționari ai Caspian Pipeline Consortium (CPC) sunt operatorul rus de conducte Transneft (24%), KazMunayGaz (19%), Chevron Caspian Pipeline Consortium Company (15%) etc.
Pe 17 februarie 2025, cel puţin şapte drone ucrainene pline cu explozibili şi şrapnel au atacat staţia Kropotkinskaia a conductei CPC, din regiunea Krasnodar din Rusia, provocând „daune grave”, a declarat operatorul conductei, Transneft (Rusia). Experţi ai CPC au anunțat că daunele provocate de atac pot conduce la o reducere a livrărilor de țiței de 30%, ceea ce, conform calculelor făcute de Reuters, ar însemna aproximativ 380.000 de barili pe zi. Pe de altă parte, reparațiile ar putea dura până la 2 luni.
Petromidia se aprovizionează prin terminalul onshore Sheskharis
Totuși, în această perioadă, până se repară conducta, aprovizionarea cu țiței a Europei ar putea deveni mai greoaie. Și, în consecință, prețul petrolului ar putea să crească. Ceea ce va avea consecințe directe asupra prețului carburanților ”la pompă”. România este, din nou, avantajată: Petromidia folosește în special petrol de tip KEBCO (cu mai mult sulf), aprovizionarea fiind făcută prin terminalul onshore Sheskharis, care este ”bine mersi”.
Probabil tocmai de aceea, pentru a nu mai depinde atât de mult de rutele rusești de export, Kazahstanul intenționează să crească exporturile prin conducta Baku (Azerbaidjan) – Tbilisi (Georgia) – Ceyhan (Turcia), de la 1,5 milioane tone, la 20 de milioane tone anual.
În plus, Kazahstanul își propune ca, din anul 2026, să depășească pragul de 100 de milioane de tone de petrol producție anuală și să-și diversifice rutele de export, în urma unor investiții de aproximativ 21 de miliarde de dolari, care se vor întânde până în 2030.
Ceea ce înseamnă că Europa va avea, în continuare, un furnizor major de securitate energetică în Kazahstan.
