Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi va încheia anul 2012 cu o producţie totală, care include şi producţia de slaburi, de 1,6 – 1,7 milioane tone de oţel, această cifră urmând să fie menţinută şi în 2013, a anunţat directorul general al companiei, Bruno Ribo. Pentru comparaţie, în 1989, combinatul a realizat o producţie de 8,9 milioane de tone de oţel.
Ribo a explicat, conform Agerpres, că piaţa oţelului s-a degradat puternic şi rapid în ultimele săptămâni, preţurile scăzând cu mai mult de 70 dolari pe tonă pe toate pieţele. Volumul comenzilor pentru săptămânile următoare este incert, criza răspândindu-se în toată Europa în ceea ce priveşte toate produsele siderurgice. De asemenea, nu se preconizează o revenire a pieţei în 2013.
“Situaţia din piaţă continuă să fie foarte dificilă. Volumul comenzilor este cu 20-25% mai mic decât în 2008-2009 şi se constată şi o scădere abruptă a preţurilor, cu aproximativ 70 dolari pe tonă. Volumele care se contractează sunt foarte mici, iar situaţia va continua, cu siguranţă, şi în trimestrul I al anului 2013. Văd anul 2013 la fel de dificil ca 2012”, a spus Ribo.
El a precizat că una dintre pieţele principale ale combinatului gălăţean, cea din Turcia, resimte criza din restul Europei.
“Producţia din Turcia are tendinţa de scădere, ca şi piaţa europeană. Este posibil să apară, totuşi, o creştere de 2-3 procente, dar nu de 4-5%, aşa cum se prognoza. Ca atare, îmbunătăţirea calităţii şi serviciilor către clienţi este principala noastră preocupare. Cota noastră pe piaţa românească este în creştere şi am început să exportăm tablă groasă către Europa Centrală şi de Nord. O treime din tabla groasă produsă în octombrie a fost exportată spre nordul Europei”, a afirmat Ribo.
Directorul combinatului a menţionat că, pentru a face faţă schimbărilor de pe piaţa oţelului, a fost oprită producţia Laminorului de tablă groasă nr.1, acţiune compensată prin producţia de rulouri, iar Furnalul 5 produce 4,5 tone de oţel pe zi, acesta fiind nivelul avut în vedere pentru actualele condiţii de piaţă.
Bruno Ribo a mai afirmat că, în condiţiile crizei, a fost implementată cu succes săptămâna redusă de lucru, de fapt reducerea programului de lucru cu două zile până la sfârşitul anului. De asemenea, a fost implementată cu succes şi schema de separare voluntară, care a permis plecarea a 450 de angajaţi, în special cazuri medicale, dintre cele 850 de solicitări. Administraţia combinatului nu are în vedere lansarea unei noi scheme pentru anul viitor, prioritar fiind programul de relocare a activităţilor date firmelor subcontractoare.
“Deja am relocat 200 de persoane, iar la anul încercăm să dublăm această cifră. Ştim că anul 2013 va arăta ca 2012, motiv pentru care vom accelera programul de transformare, vom continua să ne adaptăm la piaţă şi mergem mai departe”, a spus Ribo.
Probleme în străinătate
ArcelorMittal pare grav afectată de criza mondială. În perioada iulie-octombrie 2012, compania a înregistrat pierderi nete de 709 milioane de dolari, faţă de un profit de 659 milioane de dolari în perioada similară din 2011. Profitul înainte de dobânzi şi taxe, depreciere şi amortizare (EBITDA) a scăzut la 1,34 miliarde de dolari în trimestrul trei, de la 2,41 miliarde de dolari în perioada similară din 2011. Livrările de oţel în perioada iulie-octombrie 2012 au scăzut la 19,9 milioane de tone, de la 21,1 milioane de tone în trimestrul trei din 2011.
Pentru a compensa declinul cererii de oţel, ArcelorMittal a decis să închidă definitiv furnalele de la Liege (Belgia) şi Madrid (Spania). În cazul facilităţilor din Franţa, ArcelorMittal a oprit producţia la furnalele de la Florange şi Lorraine încă din toamna lui 2011. În Luxemburg, ArcelorMittal a oprit producţia la Schifflange, iar producţia facilităţilor de la Rodange a fost redusă.
Pe de altă parte, ArcelorMittal continuă să închidă facilităţi de producţie, pentru că este mai rentabil să închidă, decât să cheltuiască bani pentru investiţiile de mediu. Astfel, divizia din Africa de Sud a ArcelorMittal a anunţat închiderea pe o perioadă nedefinită a trei furnale cu arc electric de la fabrica sa din Vanderbijlpark, reducând, astfel, producţia anuală cu aproximativ un milion de tone. Compnia avea termen până în 16 octombrie să reducă emisiile de la furnale şi a decis că este mai ieftin să le închidă, decât să implementeze un sistem care să capteze emisiile. Africa de Sud este unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai Procololului de la Kyoto, care prevede diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% până în anul 2012, faţă de 1990.
Dispute puternice cu Franţa
În Franţa, preşedintele Francois Hollande a făcut presiuni asupra şefului ArcelorMittal, Lakshmi Mittal, să împiedice închiderea celor două furnale din Florange (nord-estul Franţei), ameninţând că statul ar putea prelua aceste unităţi, transmite Reuters, preluat de Agerpres.
mai mult, autorităţile franceze anunţă că au găsit un industriaş dispus să investească 400 milioane de euro pentru a renova oţelăria ArcelorMittal de la Florange. Ministrul francez al Industriei, Arnaud Montebourg, i-a informat pe parlamentarii francezi că persoana interesată este un investitor privat din industria siderurgică, care vrea să investească în această oţelărie cu sprjinul financiar al statului francez. Arnaud Montebourg spusese, la începutul săptămânii, că ArcelorMittal nu mai este binevenit în Franţa, după ce gigantul mondial din domeniul oţelului a anunţat, la 1 octombrie, că a oprit definitiv furnalele din Florange şi a acceptat să îi acorde statului un răgaz de două luni pentru a găsi un cumpărător.
ArcelorMittal vrea să vândă doar furnalele oprite şi nu întreaga oţelărie, care este amplasată în apropiere de graniţa cu Germania şi are aproximativ 600 de angajaţi. În faţa refuzului lui Lakshmi Mittal de a ceda întreaga unitate, Montebourg a vorbit despre un posibil control public temporar. În replică, Mittal a explicat că vânzarea în totalitate a complexului de la Florange “ar pune în pericol viabilitatea restului activităţilor ArcelorMittal în Franţa, unde compania are 20.000 de angajaţi”.
Întâlnirea dintre Francois Hollande şi Lakshmi Mittal era menită să amelioreze relaţiile cu ArcelorMittal. După întâlnire, preşedinţia a făcut următoarea declaraţie: “Preşedintele şi-a reiterat dorinţa de a asigura stabilitatea locurilor de muncă la Florange” şi doreşte ca negocierile să continue până la 1 decembrie.
Ministrul francez al Industriei, Arnaud Montebourg, declara că “nu mai vrem Mittal în Franţa, deoarece ei nu respectă Franţa”. Montebourg a acuzat Mittal că şi-a încălcat angajamentul din 2006 de a menţine activitatea furnalelor şi nu ia în considerare ofertele de la potenţiali cumpărători pentru preluarea operaţiunilor din Florange.
Surse de la Mittal au declarat că nu a fost făcut niciodată un angajament privind menţinerea activităţii furnalelor şi planurile de închidere a acestora datează de dinaintea fuziunii dintre Mittal şi Arcelor.
Gigantul mondial din domeniul oţelului a anunţat la 1 octombrie că a oprit definitiv furnalele respective şi a acceptat să îi acorde statului un răgaz de două luni pentru a găsi un cumpărător. Cu mai puţin de o săptămână înaintea expirării acestui termen, tonul discuţiilor a crescut între ministru şi ArcelorMittal, întrucât statul ar avea două oferte de preluare, dar pe un perimetru mai extins decât cel propus spre vânzare de Mittal.
ArcelorMittal este cel mai mare producător mondial de oţel, cu operaţiuni în peste 60 de ţări. În 2011, ArcelorMittal a înregistrat venituri de 94 de miliarde dolari şi o producţie de oţel de 91,9 milioane de tone, reprezentând aproximativ 6% din producţia mondială de oţel. În România, ArcelorMittal deţine combinatele siderurgice de la Galaţi, Iaşi, Roman şi Hunedoara. Se zvoneşte că nici acestea “nu se simt prea bine”, iar ArcelorMittal pune problema relocării producţiei în Ucraina sau Rusia, unde şi preţurile la energie electrică şi gaze naturale sunt mai mici decât în România.
