Într-un interviu acordat focus-energetic.ro, Laurenţiu Ciurel (foto), directorul general al “proaspătului” Complex Energetic Oltenia (CEO), a declarat că noua companie a devenit cel mai important producător de electricitate din România. Reamintim, CEO este alcătuit din termocentralele Turceni, Rovinari, Işalniţa, Craiova II, minele ce le deservesc, precum şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia. Pe de altă parte, pentru creşterea competitivităţii companiei, reducerea costurilor, precum şi pentru adaptarea la condiţionalităţile de mediu, Laurenţiu Ciurel a declarat că investiţiile preconizate până în anul 2025, la Complexul Energetic Oltenia, se ridică la aproximativ 3 miliarde euro.
– Ce cotă de piaţă are Complexul Energetic Oltenia?
– CEO este cel mai mare producător de energie electrică la nivel naţional, cu o cotă de piaţă de aproximativ 30%. Mai mult, datorită noii structuri, a fost posibilă oferirea pe piaţă a unei cantităţi de aproximativ 300 MW (practic, echivalentul unui grup energetic) în plus faţă de posibilitatea de ofertare a celor trei entităţi producătoare de energie înainte de fuziune. Cel mai important competitor pe piaţă al nostru este Hidroelectrica, cu o cotă de piaţă de circa 28,5%, evident, atunci când vorbim despre un an hidrologic normal. Nuclearelectrica are o cotă de piaţă de 19,3%, OMV Petrom – 7,3%, Electrocentrale Bucureşti – 5,9%, Electrocentrale Deva – 3,8%. Vin puternic din urmă centralele eoliene, cu o cotă de piaţă de aproximativ 5%. De asemenea, Complexul Energetic Oltenia asigură şi servicii de sistem – 21% din reglajul secundar frecvenţă-putere şi peste 10% din rezerva terţiara rapidă.
– Ce putere instalată au termocentralele din cadrul CEO?
– Avem, în total, 13 blocuri energetice cu o putere instalată de 3.900 MW. La Rovinari sunt 4 blocuri energetice de 330 MW, la Turceni – 5 blocuri de câte 330 MW, la Işalniţa – 2 blocuri energetice de 315 MW, toate acestea pe lignit în condensaţie, iar la Craiova II sunt 2 blocuri energetice de 150 MW/160 Gcal pe lignit, în cogenerare. Cele mai vechi sunt grupurile energetice de la Işalniţa, puse în exploatare în anii 1967 şi 1968, iar cel mai nou este grupul 2 de la Craiova, pus în funcţiune în anul 1989. Restul grupurilor energetice sunt puse în exploatare în perioada 1976 – 1987. De-atunci, însă, au trecut 36 de ani. Până şi cel mai “tânăr” grup a împlinit 23 de ani! Evident că sunt necesare investiţii tehnologice. În plus, apartenenţa la Uniunea Europeană ne obligă la investiţii de mediu, care, trebuie să recunosc, sunt cele mai mari.
CEO iese pe piaţa financiară
– Ce investiţii sunt necesare la entităţile care compun CEO?
– În prezent, Complexul Energetic Oltenia are în derulare investiţii totale de aproximativ un miliard de euro, din care jumătate reprezintă obligaţii de conformare la normele europene de mediu, 300 milioane euro sunt alocaţi activităţilor miniere şi doar restul pentru investiţii tehnologice. Totuşi, pentru perioada 2012 – 2025, investiţiile preconizate se ridică la aproape 3 miliarde de euro. La Turceni, investiţiile de mediu se ridică la aproximativ 1 miliard de lei, iar investiţiile tehnologice – circa 2 miliarde lei, la Sucursala Craiova, investiţiile de mediu ajung la 1,1 miliarde lei, iar cele tehnologice la 200 milioane lei. La Rovinari, pe lângă investiţiile în grupurile existente (600 milioane lei în conformarea la condiţionalităţile de mediu şi tot atât investiţii tehnologice), se va construi un nou bloc energetic, de 600 MW, costurile pentru finanţarea acestui proiect fiind estimate la circa 4,1 miliarde lei. În plus, la Sucursala Minieră, pentru deschiderea, punerea în exploatare şi menţinerea capacităţilor de producţie sunt necesare fonduri de circa 2,4 miliarde lei până în anul 2025. Astfel, în total, se preconizează investiţii de aproximativ 12 miliarde de lei, circa 3 miliarde de euro.
Banii vor fi asiguraţi din surse propriii, din împrumuturi bancare, poate vom lansa chiar obligaţiuni pe piaţa internă şi, de ce nu, chiar pe piaţa externă, din vânzarea de acţiuni şi prin parteneriate public-private.
– Încep să se vândă acţiuni CEO?
– Depinde. Sunt mai multe feluri de a vinde acţiuni. Există un Memorandum de Înţelegere între Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea, încheiat pe 29 noiembrie anul trecut, chiar în legatură cu înfiinţarea CEO, care prevede, printre altele, că Ministerul Economiei “îşi va exercita toate drepturile avute în calitate de acţionar în Societate, inclusiv modificarea actului constititiv al Societăţii, pentru finalizarea unei oferte publice de acţiuni, în termen de 24 de luni de la data înmatriculării Societăţii la Registrul Comerţului. Pentru evitarea oricăror neînţelegeri, prin Ofertă Publică se înţelege: (i) vânzarea totală sau parţială a acţiunilor deţinute de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin intermediul unei burse de valori în conformitate cu legislaţia privatizării; sau (ii) majorarea capitalului social al Societăţii prin intermediul unei oferte publice iniţiale; sau (iii) o combinaţie între punctele (i) şi (ii)”.
Pe de altă parte, în acordul cu Fondul Monetar Internaţional se prevede acordarea celei mai mari priorităţi pentru privatizarea Complexului Energetic Oltenia, datorită volumului mare de investiţii de care are nevoie şi al rolului critic pe care îl joacă acesta în securitatea energetică a României.
Este nevoie de o decizie politică în privinţa privatizării CEO. Dacă se merge pe varianta majorării capitalului social, într-o primă etapă cu 15%, prin ofertă publică primară (IPO), suma rezultată, estimată la aproximativ 150 milioane de euro, rămâne în companie şi va utilizată pentru finanţarea programului de investiţii pentru perioada 2013 – 2014.
În cazul privatizării Complexului Energetic Oltenia prin ofertă publică de vânzare, atunci sunt necesari mai mulţi paşi şi, în consecinţă, o perioadă mai lungă de timp. Ca la orice privatizare, trebuie aprobată, prin Hotărâre de Guvern, strategia de privatizare, trebuie angajat un consultant juridic, care să ofere asistenţă juridică în procesul de selectare a intermediarului autorizat, trebuie selectat intermediarului autorizat, trebuie adoptate măsurile/hotărârie corporative necesare. Urmează, apoi, derularea, de către intermediarul autorizat, a activităţilor de pregatire a ofertei (due-diligence economic, juridic, de mediu, evaluarea societăţii etc.) şi, în final, derularea ofertei publice primare de vânzare de acţiuni (n.r. – de remarcat, în această ultimă situaţie, banii merg la buget, nu în conturile companiei).
Management privat pentru Oltenia
– Se discută şi despre management privat la CEO?
– Sigur că da. Având în vedere angajamentul asumat de către Guvernul României faţă de Fondul Monetar Internaţional de a asigura management privat la principalele companii de stat, firma Kienbaum Executive Consultans România va efectua procesul de recutare şi selecţie a directorului general şi membrilor Consiliului de Supraveghere al SC Complexul Energetic Oltenia SA până la sfârşitul lunii decembrie 2012.
– Înfiinţarea CEO chiar este un beneficiu pentru economie şi pentru sistemul energetic naţional?
– Absolut! Pe lângă faptul că o companie mare are acces mai uşor la “bani ieftini”, adică finanţări cu dobânzi mai bune, cu costuri mai mici, sunt şi beneficii în creşterea competitivităţii entităţilor componente. De exemplu, toate termocentralele trebuiau să asigure capacităţi de producţie în aşa-numita rezervă caldă, adică trei grupuri energetice în total, care nu produceau electricitate, dar pentru care se cheltuiau sume importante, astfel încât să fie apte în orice moment să înceapă să livreze energie în sistem. Sau, în momentul în care nu mai era nevoie, să fie întrerupte. Acum, prin înfiinţarea CEO, se menţine doar un singur grup în rezervă caldă, la nivel de companie. De aici şi posibilitatea de a oferi pe piaţă o cantitate suplimentară de aproximativ 300 MW. De asemenea, s-au redus consumurile specifice de cărbune, prin programarea integrată în funcţionare a blocurilor energetice, pentru acoperirea curbei agregate de producţie, s-au redus dezechilibrele produse în Sistemul Energetic Naţional (SEN) datorate funcţionării integrate a 12 blocuri energetice, faţă de situaţia când fiecare societate componentă funcţiona integrat, dar doar cu câte 4 grupuri. Nu trebuie neglijat nici faptul că, prin gestionarea integrată a stocurilor de cărbune şi a depozitelor intermediare, se diminuează pierderile determinate de scăderea calităţii combustibilului. Şi sunt doar câteva exemple!
– Există şi alte măsuri preconizate pentru reducerea costurilor de producţie?
– Evident! Sunt, dacă vreţi, “împărţite” pe categorii: pentru sectorul minier, pentru sectorul energetic, pentru cele două împreună, dar şi la nivel de Complex Energetic. Astfel, pentru sectorul minier, vom orienta programele de modernizare, investiţii, achiziţii terenuri către perimetrele miniere viabile, programarea producţiei de lignit se va face în concordanţă cu schema de funcţionare a blocurilor energetice, carierele captive, care livrează cărbunele exploatat la un singur beneficiar, în afara CEO (carierele Berbeşti, Alunu şi Husnicioara) vor funcţiona ca centre de cost- profit independent. Ne gândim, de asemenea, la optimizarea circuitelor de transport şi a gradului de încărcare al utilajelor, utilizarea eficientă a resursei umane şi adaptarea structurii organizatorice, reanalizarea treptelor ierarhice şi diminuarea lor. În plus, se vor finaliza lucrările de exploatare la sectoarele Lupoaia şi Ploştina, conform graficului convenit cu FMI, la mina Tehomir (ca urmare a epuizării rezervei până în luna iunie 2013) şi la cariera Ruget (ca urmare a epuizării rezervei până în 31.12.2012). Sigur, ne gândim şi la aspecte mult mai specifice, de la redimensionarea treptelor de lucru conform caracteristicilor tehnice ale utilajelor (înălţime de lucru a utilajelor de excavare şi haldare), până la înlocuirea acţionărilor de tip clasic la transportoarele de cărbune.
Apa este o problemă şi pentru termocentrale
– Şi pentru sectorul energetic?
– În sectorul energetic avem în plan scăderea consumului specific brut de lignit, diminuarea consumului propriu tehnologic, dar şi reducerea, până la eliminare, a limitărilor de putere şi a dezechilibrelor de energie livrată din cauza unor întreruperi accidentale (aceasta prin preluarea cantităţii de energie contractată de la o termocentrală la alta). De asemenea, este necesară înlocuirea sau modernizarea unor echipamente uzate, pentru creşterea siguranţei în funcţionare, dar şi a eficienţei.
Pentru ambele sectoare, minier şi energetic împreună, avem câteva probleme de rezolvat. Una dintre acestea se referă la plata apei utilizată în termocentrale. Costul apei a crescut enorm, ceea ce conduce şi la creşterea costurilor de producţie a energiei. De aceea, o problemă importantă pe care vrem să o rezolvăm se referă la apă! Vedeţi, nu numai Hidroelectrica se confruntă cu această problemă, a plăţilor foarte mari către Administraţia Naţională Apele Române!
Dar, rezolvarea acestei probleme necesită modificarea legislaţiei în vigoare. La fel, ar trebui modificată şi Legea 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru a deschide noi câmpuri de exploatare a lignitului. Ar trebui elaborat un regulament/procedură privind achiziţiile de terenuri şi proprietăţi. Sigur, ne gândim la reducerea stocurilor de materiale şi piese de schimb, la reducerea timpilor de staţionare cauzaţi de întreruperile accidentale, la reducerea serviciilor realizate cu alte companii (cum sunt reviziile, reparaţiile) prin realizarea unor lucrări cu forţe proprii sau prealuarea unor servicii de către societăţile comerciale la care CEO este acţionar majoritar şi, bineînţeles, la achiziţia de maşini şi utilaje performante.
Măsuri generale avute în vedere la nivelul Complexului Energetic Oltenia se referă la optimizarea programării grupurilor în funcţionare, la achiziţia de produse şi servicii la scară largă, dar şi la reactualizarea OUG 116/2006 privind protecţia socială a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, în sensul prelungirii perioadei de valabilitate şi includerea CEO în lista societăţilor ce beneficiază de prevederile acestui act normativ.
Certificate de 136 milioane de euro
– Cu toate reducerile de costuri pe care le preconizaţi, energia tot va fi mai scumpă la consumatorul final, pentru că, din 2013, trebuie să cumpăraţi certificate de drepturi de emisii.
– După cum spuneam, ca membrii ai Uniunii Europene avem drepturi, dar şi obligaţii. Una dintre acestea se referă la pachetul legislativ “Energie – Schimbări climatice”, care instituie, printre altele, obligativitatea reducerii, până în anul 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de 1990.
La nivel european a fost dezvoltată schema EU ETS, de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (GES). Unui certificat de emisii îi corespunde o tonă de CO2 echivalent. Dacă, până la sfârşitul anului 2012, certificatele de emisii se acordau gratuit, începând cu anul 2013, conform directivei EU ETS, sectorul energiei electrice va fi supus în întregime unui sistem de licitaţii pentru achiziţionarea certificatelor de emisii de CO2.
România a obţinut, însă, aprobarea Comisiei Europene pentru alocarea, în continuare, a 71,4 milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, cu titlu gratuit, pentru producătorii de energie electrică, în perioada 2013-2020. De menţionat, în perioada 2008 – 2012, termocentrala Turceni a avut alocate gratuit 28.183.496 certificate de CO2, Rovinari – 24.222.537, iar Işalniţa – 13.526.693.
Astfel, Complexul Energetic Oltenia va trebui să cumpere de pe piaţă, conform estimărilor, certutificate de CO2 de circa 136 milioane euro.
Conform legislaţiei europene, producătorii de energie din surse poluante trebuie să ateste deţinerea unui certificat de emisii de GES pentru fiecare MWh produs pe cărbune sau un certificat pentru fiecare 2 MWh produşi pe gaze naturale. În prezent, un certificat se tranzacţionează cu aproximativ 7-8 euro, dar unii analişti avansau costuri şi de 40-45 euro/certificat, spre finalul perioadei. La consumatorul final, variaţia preţului electricităţii depinde de ponderea energiei produsă în termocentrale în “coşul” de electricitate şi de preţul unui certificat de CO2.
