Termocentralele au deficit de certificate CO2

Seceta de anul trecut a obligat termocentralele să producă la capacitate maximă pentru a asigura consumul de energie la nivel naţional. Marile complexuri energetice, care utilizează cărbune ca materie primă, au înregistrat costuri suplimentare cu achiziţia de certificate CO2. Numai că, până acum, acestea nu au apărut internalizate în preţul curentului, ceea ce poate genera mari dificultăţi financiare pentru termocentrale.

Instalaţiile mari de ardere, dominate de grupurile energetice din termocentrale, pot funcţiona numai dacă deţin certificate de emisie de gaze cu efect de seră în număr suficient cât să acopere “poluarea” produsă (n.r. – o tonă de CO2 este reprezentată de un certificat de emisie). Măsura este impusă de legislaţia comunitară, care are la bază Protocolul de la Kyoto. Fiecare certificat lipsă este penalizat cu 100 de euro. La sfârşiul anului trecut, un certificate CO2 se tranzacţiona cu aproximativ 10 euro, pentru ca acum să ajungă la circa 6 euro.

Consumuri peste puteri

Legislaţia comunitară impune ca firmele să închidă socotelile cu emisiile de CO2 şi certificatele aferente anului trecut în cursul lunii mai 2012. În 2011, termocentralele care funcţionează pe cărbune, în special complexurile enegetice, au avut nevoie de cele mai multe certificate.

“Potenţialul de poluare” plasează CE Turceni pe prima treaptă, cu 7,277 milioane de tone emisii verificate, ceea ce presupune că termocentrala trebuia să deţină, în luna mai 2012, 7,277 certificate CO2; în caz contrar trebuie să plătească penalităţi de 100 de euro pentru fiecare certificat lipsă. Potrivit Planului Naţional de Alocare, Turceni beneficiază de 5,636 milioane de certificate gratuite. În aceste condiţii, compexul energetic are un deficit de 1,64 milioane de certificate. Complexul Energetic Turceni a anunţat că, anul trecut, a produs cea mai mare cantitate de energie din istoria sa – 7950 GWh, având o cotă de piaţă de 13,5%, şi a cumpărat 3,2 milioane certificate de emisie.

Urmează CE Rovinari, unde deficitul de certificate, faţă de alocarea gratuită, este de 0,623 milioane de certificate, Işalniţa, care a emis, în 2012, 3,448 milioane de tone CO2, dar are alocate gratuit numai 2,705 milioane de certificate, şi Craiona ll, cu emisii de 1,962 milioane de tone, la o alocare gratuită de 1,445 milioane de tone.

De altfel, cele mai multe termocentrale “au duduit” anul trecut pe vremea secetei, Executivul luând decizia de a pune în funcţiune tot ceea ce putea produce curent electric. Ministerul Economiei a ajuns să decidă deschiderea unui grup energetic de la Doiceşti, termocentrală închisă de mai mulţi ani.

Soluţii necunoscute

Emisiile suplimentare, generate de producţia termo îm exces, determinată de necesitatea asigurării consumului la nivel naţional, trebuie acoperite prin certificate CO2 cumpărate. CE Turceni a încercat soluţii care să nu presupună costuri suplimentare pentru companie – să-i fie transferate certificate neutilizate de la alte firme de stat, soluţie abandonată pentru că nu permite legea.

Lucian Bode, ministrul Economiei în funcţie la vremea închiderii conturilor pe anul trecut, nu a putut preciza dacă ministerul a luat vreo decizie pentru a ajuta termocentralele care au ţinut funcţional sistemul energetic naţional pet imp de secetă, dar cu costuri suplimentare. El a atras atenţia că Registrul Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră este încă suspendat, ceea ce ar împiedica rezolvarea situaţiei.

Activitatea acestui Registru este sistată încă din vara anului trecut din cauza deficienţelor de raportare din partea statului român; raportările ar fi trebuit să aibă la bază studii complexe, pe care autorităţile de mediu nu le-au făcut în timp util. Se aşteaptă ca Registrul să redevină funcţional în luna iulie 2012. Multe firme care deţin certificate CO2 le-au folosit ca o sursă de venituri, lipsa Registrului afectând planurile manageriale ale acestora.

Cât priveşte activitatea termocentralelor în 2011 şi necesarul de certificate CO2, nu a fost prezentat niciun document din care să rezulte internalizarea costurilor cu achiziţia de astfel de certificate în preţul curentului livrat de termocentralele afectate. Această internalizare duce, logic, la creşterea tarifului la energia electrică, lucru de care s-a ferit cât a putut orice Guvern care s-a perindat la conducerea ţării.

Vedeta 2011 – energia termo

Structura mixtului de energie electrică în consumul la nivel naţional s-a menţinut constant în 2011, comparativ cu 2010. Astfel, numai 1,3% din consum reprezintă curent electric importat, restul fiind produs în ţară. Faţă de 2010, anul trecut a intrat în statistici şi energia eoliană, cu 1,6% din producţie. Energia nucleară s-a menţinut relativ constantă, la 19,2%, comparativ cu 19,4% cu un an înainte.

Seceta de anul trecut a diminuat drastic producţia de enegie hidro, care a ajuns la 24,6% din consum, faţă de 33,7% cât a fost în 2010. Lipsa apei din lacurile de acumulare şi de pe Dunăre a făcut ca Hidroelectrica să activeze situaţia de forţă majoră, iar livrările către partenerii contractuali s-au diminuat simţitor.

În aceste condiţii, termocentralele au trebuit să suplinească lipsa de energie electrică din alte surse, astfel că producţia a ajuns să reprezinte 54,6% din piaţă, faţă de 46,9% cât a fost în 2010. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, producţia din termocentrale a fost de 33314,9 milioane kWh în creştere cu 5305,9 milioane kWh, reprezentând un plus de 18,9% faţă de 2010.