Comerţul internaţional cu credite de carbon a atins nivelul record de 176 miliarde de dolari în 2011, în creştere cu 11% comparativ cu 2010, stimulat de creşterea volumului tranzacţiilor, care a compensat scăderea preţurilor şi încetinirea economiilor, a anunţat Banca Mondială, transmite Reuters, preluat de Agerpres.
În raportul său anual privind piaţa creditelor de carbon, Banca Mondială susţine că un număr record de certificate de emisii au fost tranzacţionate în 2011, chiar dacă preţul certificatelor a scăzut sub 10 dolari pentru o tonă de emisii la finele anului trecut.
La nivel global, volumul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră tranzacţionate a crescut cu 17% în ritm anual, până la echivalentul a 10,3 miliarde tone de dioxid de carbon echivalent, iar autorizaţiile eliberate în cadrul schemei EU Emissions Trading Scheme (EU – ETS) fiind responsabile pentru peste trei sferturi din total.
Creşterea volumelor a ridicat valoarea pieţei europene la 148 miliarde de dolari, de la 134 miliarde de dolari în 2010, deşi preţul mediul al certificatelor europene a scăzut cu 4% în ritm anual, până la 18,8 dolari pe tonă.
“Pieţele de carbon nu au fost imune la volatilitatea economică”, se arată în raportul Băncii Mondiale, care citează evenimente precum primăvara arabă, dezastrul de la Fukushima sau criza datoriilor din zona euro.
Însă, un oficial de la Banca Mondială a avertizat că, dacă preţul certificatelor va continuă să rămână sub 10 dolari pe tonă, companiile şi guvernele nu vor fi stimulate să investească în proiecte de reducere a emisiilor de carbon.
“Se pune întrebarea dacă preţurile sunt suficient de mari pentru a sprijini noi proiecte”, a declarat Alexandre Kossoy, specialist în cadrul diviziei Carbon Finance Unit de la Banca Mondială. Acesta a apreciat că preţurile ar putea să crească, dacă UE ar cădea de acord să-şi înăsprească obiectivele privind reducerea emisiilor până în 2020 sau dacă ar adopta alte măsuri vizând reechilibrarea cererii cu oferta, în condiţiile în care în prezent există o supraofertă de certificate.
Protocolul de la Kyoto, care a intrat în vigoare în 2005, prevede reducerea gazelor cu efect de seră cu 5,2% comparativ cu anul de referinţă 1990. Protocolul a fost semnat de 184 de ţări, fiecărei ţări fiindu-i alocat un anumit număr de tone de dioxid de carbon pe care le poate emite.
România codaşă
Piaţa românească nu se poate lăuda cu aceleaşi performanţe precum cele înregistrate la nivel internaţional. Potenţialul de tranzacţionare este mare pentru companiile româneşti, pentru că industria naţională a beneficiat de o alocare importantă de certificate CO2. Mai mult, acestea au fost văzute ca o sursă deloc de neglijat de cash flow, mai ales în această perioadă de criză.
Lipsa de organizare şi dezinteresul autorităţilor române au afectat semnificativ piaţa naţională de CO2, pentru că Registrul Naţional al certificatelor de emisie a fost închis în vara anului trecut şi nu a fost redeschis nici până acum. Structurile ONU au decis suspendarea activităţii Registrului românesc din cauza raportărilor incomplete. Numai că, pentru finalizarea acestora, este nevoie de studii laborioase, inclusiv în ceea ce priveşte cantitatea de carbon captată de pădurile României.
Cele mai optimiste prognoze anunţă redeschiderea Registrului în luna iulie.
