Cererea de aur la nivel mondial a fost de 1.097 tone, la finele trimestrului I 2012, valoarea acestuia fiind estimată la 59,7 miliarde dolari, potrivit datelor Consiliului Mondial al Aurului.
Băncile Centrale au rămas principalii cumpărători, tezaurizând 80,7 tone, aproximativ 7% din cererea globală, transmite Agerpres. În termeni valorici, toate sectoarele au înregistrat o creştere a cererii, calculată an la an, pe fondul unei creşteri medii de preţ cu 22%. Cererea de aur în sectorul de bijuterii a scăzut cu 6%, calculat an la an, până la 519,8 tone.
Pe piaţa din India, important cumpărător de aur, cererea de medalii şi imitaţii de monede a crescut cu 7%, în T 1 2012, dar a rămas modestă, la numai 26,6 tone, comparativ cu anul 2011. Cererea de aur în China, cea mai mare piaţă din Asia, a înregistrat un record de 255,2 tone, fiind consolidată de perioada Anului Nou chinezesc.
În trimestrul I 2012, investiţiile nu au mai fost în măsură să susţină trendul de creştere puternică din T I 2011, când investiţiile în lingouri şi monede au explodat, pe fondul creşterii îngrijorărilor legate de inflaţie, criza datoriilor suverane din Europa, când vânzările de lingouri şi monede au totalizat 260 şi, respectiv, 51,3 tone, arată Consiliul Mondial al Aurului.
Aurul, care face faţă cu brio recesiunii mondiale, devine „o plasă de siguranţă” pentru cei care deţin depozite bancare sau pentru investitorii care urmăresc, în această perioadă, mai mult securizarea portofoliilor împotriva pierderilor, decât anumite randamente. Pe timp de criză, aurul capătă o popularitate deosebită în rândul investitorilor, care îl privesc drept cea mai sigură alternativă la valutele instabile şi la acţiunile supuse unor oscilaţii majore, fiind o valoare de refugiu. În majoritatea cazurilor, aurul îi ajută pe investitori nu numai să-şi pună la adapost mijloacele financiare, dar să le şi sporească. De remarcat, de la înfiinţarea Federal Reserve (banca centrală a Statelor Unite), în 1913, dolarul a pierdut aproape 100% din puterea sa de cumpărare, în vreme ce aurul şi-a multiplicat-o de peste 50 de ori. Acest fapt constituie o mărturie impresionantă cu privire la capacitatea aurului de a-şi prezerva puterea de cumpărare. De exemplu, în anul 1944, la Bretton Woods, s-au pus bazele Fondului Monetar Internaţional (FMI) (n.r. – dar şi a Băncii Mondiale şi a organizaţiei cunoscută în prezent ca Organizaţia Mondială a Comercţului – OMC). Atunci s-au pus bazele Sistemului Gold Exchange Standard (Sistemul Etalon – Devize), al cursurilor fixe de schimb, care aveau ca etalon aurul şi dolarul american. Dolarul avea o paritate metalică definită în 0,888671 grame aur, la preţul de 35 dolari uncia (o uncie = 31,1035 grame) şi era convertibil în aur, în condiţiile în care, la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA deţineau circa 2/3 din rezervele mondiale de aur. Toate celelalte monede erau definite în funcţie de aur/dolar şi nicio ţară membră a sistemului nu avea voie să-şi aprecieze sau deprecieze moneda cu mai mult de 1%.
Dacă, în 1944, aurul valora 35 dolari uncia, acum se discută de preţuri de aproximativ 2000 dolari uncia.
