Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME), împreună cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) au organizat, recent, o conferinţă privind Planul Naţional de Acţiune pentru Eficienţă Energetică.
În cadrul coferinţei au fost analizate aspectele incluse în noua directivă UE, au fost luate în discuţie aspectele privind izolarea termică a clădirilor publice, generalizarea auditurilor energetice, valorificarea potenţialului de eficienţă energetică la transformarea şi distribuţia energiei, cerinţele minime de performanţă la generarea energiei, adoptarea de măsuri legislative pentru utilizarea eficientă a energiei pentru încălzirea clădirilor, aspecte legate de barierele în calea dezvoltării proiectelor de eficienţă energetică, posibilităţi de finanţare a proiectelor.
Au fost subliniate şi eforturile făcute de administraţia locală şi naţională pentru sprijinirea programelor de eficienţă energetică, dar şi necesitatea unor structuri specializate pentru coordonarea eforturilor privind creşterea eficienţei energetice.
Reamintim, legislaţia europeană prevede reducerea cu 20% a consumului de energie în ţările membre, până în anul 2020. În prezent se constată că nu sunt pregătite căile pentru atingerea acestui obiectiv. Astfel, de la o ţintă de economisire de 1.842 Mtoe (milioane tone echivalent petrol) fixată în anul 2007, s-a ajuns la 1.678 Mtoe în anul 2009 şi se constată, acum, că nici ţinta de 1.474 Mtoe pentru anul 2011 nu este fezabilă. Această cauză a condus la concluzia necesităţii unei noi directive.
Analiza efectuată a arătat că estimări recente ale Comisiei Europene conduc la concluzia că se va putea realiza doar jumătate din obiectivul de 20% reducere până în 2020.
CE a prezentat, în luna martie 2012, un nou Plan pentru Eficienţa Energetică (PEE). Noua directivă transformă anumite aspecte ale PEE în măsuri obligatorii.
Cornel Rotaru, director în cadrul ANRE, a arătat, în cadrul lucării prezentate, „Noua directivă UE pentru eficienţa energetică”, că s-au avut în vedere câteva opţiuni politice structurate pe două niveluri. În cadrul primului nivel trebuie avute în vedere obiectivele naţionale privind economiile de energie pentru a atinge obiectivul-ţintă al UE de 20%. Nivelul doi abordează potenţialul economic neexploatat: nivelul economiilor de energie solicitate din partea unităţilor energetice, opţiunea privind sistemul de comercializare a certificatelor albe (opţiune respinsă, de altfel) şi măsurile care implică numai sectorul public.
Între măsurile prevăzute se enumeră izolarea termică a clădirilor publice, achiziţiile publice, auditurile energetice obligatorii pentru socierăţile mari, valorificarea potenţialului de eficienţă energetică la transformarea şi distribuţia energiei, cerinţele minime de performanţă la generarea energiei. Foarte importantă apare măsura privind obligaţiile de eficienţă energetică pentru autorităţile de reglementare. La nivelul trei sunt cuprinse opţiunile politice. În cadrul acestora, Cornel Rotaru a punctat forma juridică a măsurilor selectate de la celelalte două niveluri precum şi necesitatea de extindere a prevederilor noii directive la toate sectoarele care au potenţial de economisire a energiei.
În ceea ce priveşte sectorul public, autorul a subliniat că acesta are două mari dificultăţi: învestiţia publică este foarte mare, pe de o parte, iar pe de altă parte, capacitatea de învestiţii este limitată.
Dezvoltarea durabilă este determinată, în mare măsură, de eforturile care se fac pentru creşterea eficienţei energetice, care permite creşterea competitivităţii industriale, reducerea facturii de energie a utilizatorilor, reducerea poluării mediului ambiant şi reducerea dependenţei de importurile de resurse energetice. Noua directivă, după ce constată posibilitatea neîndeplinirii obiectivelor propuse pentru anul 2020, prevede mecanisme specifice pentru accentuarea obligaţiilor statelor pentru creşterea eforturilor necesare realizării obiectivelor de eficienţă energetică. În cazul specific al României, lipsa unor structuri specializate pentru monitorizarea şi urmărirea modului de utilizare a energiei determină dificultăţi în realizarea unor programe generale de eficienţă energetică. Concluzia conferinţei a fost aceea că este necesară coordonarea eforturilor tuturor specialiştilor, dar şi a organelor guvernamentale pentru a realiza planuri coorente şi realizabile de eficienţă energetică.
