Preţuri de 155 – 164 lei/MWh la Hidroelectrica

Cel mai ieftin producător de electricitate de stat, Hidroelectrica, se pare că a ajuns la un acord cu „băieţii deştepţi”: creşterea preţurilor la valori cuprinse între 155 şi 164 lei pentru un MWh.

Dacă în această perioadă de ger şi probleme în aprovizionarea cu electricitate preţurile pe piaţa spot şi cea de echilibrare au ajuns la circa 400 lei/MWh, în mod normal, pe piaţa liberă, preţul megawatt-ului este de circa 160 lei. Cum contractul cu Alro Slatina prevede o formulă de calcul, ce ţine seama de preţul aluminiului pe bursa metalelor de la Londra, pentru această companie preţul de vânzare a electricităţii pe care îl va practica Hidroelectrica, în urma negocierilor, este de 138 – 140 lei/MWh. Până acum, preţurile cu care vindea Hidroelectrica variau între 103 şi 130 lei/MWh.

Reamintim, Hidroelectrica avea contracte bilaterale încheiate, printre alţii, cu ArcelorMittal (dar numai pentru un an, contract ce a expirat la începutul lui 2012), cu furnizorii desprinşi din Electrica şi privatizaţi (Enel, E.On, CEZ), cu Electrica, cu Euro PEC, Electromagnetica, Energy Holding, EFT, Alpiq Romindustrie (fostă EHOL Distribution), Alpiq Romenergie (fostă Buzmann Industries), Elsid, Electrocarbon, Compania Naţională a Huilei Petroşani (CNH), Societatea Naţională a Sării Salrom, Patinoarul Braşov, Luxten Lightning. Aceasta din urmă a renunţat la contract, iar cu CNH, Salrom şi Pationarul din Braşov s-au reziliat contractele de comun acord. Cel mai mare contract de vânzare a energiei îl are Hidroelectrica cu grupul Alro (din care fac parte Alro Slatina, Alprom Slatina şi Alum Tulcea), pentru livrarea a circa 3 TWh anual. Vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al Alro, Marian Năstase, declara, recent, că renegocierea preţului şi asumarea unor riscuri suplimentare pot fi supuse negocierii. Asupra cantităţii şi a perioadei de valabilitate a contractului erau unele probleme. Totuşi, având în vedere că Hidroelectrica a livrat pentru întreg anul 2011 o cantitate cu circa 25% mai mică decât cea contractuală, iar în prezent nu livrează decât aproximativ 35 – 40% din cauza secetei, Alro oricum beneficiază de cantităţi mai mici decât cele din contract.

Surse din piaţă au declarat pentru focus-energetic.ro că, practic, la aproape toate contractele bilaterale cantităţile scad cu 10 – 20%. De asemenea, foarte multe companii au fost de acord şi cu diminuarea perioadelor de valabilitate a contractelor.

Afaceri cu electricitate

Hidroelectrica este una dintre companiile care suscită cel mai viu interes, în primul rând tocmai pentru că este cel mai ieftin producător de electricitate din ţară.

Pe de o parte, pentru că, încă, se pot face afaceri de zeci de milioane de euro cu energia electrică produsă în hidrocentrale. Au fost şi, probabil, mai sunt companii “de apartament”, care cumpără energia ieftină de la stat (Hidroelectrica) şi o revând scump, tot la stat (adică la alte companii deţinute de statul român).

Afacerile cu “curent” au început o dată cu retehnologizarea Porţilor de Fier I, când investiţia trebuia să fie amortizată prin vânzarea la export a energiei produsă în plus în urma modernizării hidrocentralei. Mai apoi, la sfârşitul anilor ’90, când România era să intre în incapacitate de plată şi nu existau bani pentru plata gazelor şi a păcurii pentru trecerea iernii (ceea ce ar fi făcut ca românii să îngheţe de frig în casă), Alro Slatina (la vremea aceea companie de stat) a scos ţara din impas: a garantat cu contractele sale de export un împrumut bancar de câteva zeci de milioane de dolari, cu care a cumpărat energia electrică pentru un an întreg, pe care a plătit-o în valută şi în avans, drept pentru care a primit un discount generos. Cu aceşti bani, fostul Conel a plătit gazele şi păcura pentru trecerea iernii. Mai apoi, aceste contracte, prin care se cumpăra o cantitate importantă de energie, ce se plătea în valută şi în avans, dar pentru care se acordau discounturi foarte mari, au devenit „o tradiţie” pentru fiecare Guvern care a venit la putere. Astfel, conform Raportului anual, în 2010, Hidroelectrica a avut contracte cu 15 consumatori eligibili şi furnizori licenţiaţi („botezaţi” de preşedintele Traian Băsescu „băieţi deştepţi”), după ce în 2009 avea astfel de contracte cu doar 12 „băieţi deştepţi”. De remarcat, dacă unii chiar au fost şi mai sunt „băieţi deştepţi”, care numai au cumpărat ieftin de la stat şi apoi au vândut mai scump, tot la stat, alţii sunt traderi de energie cu adevărat: şi-au învăţat clienţii cum să ceară electricitate, cum să o consume eficient şi, în plus, şi-au înfiinţat propriile dispecerate energetice, evident, pentru clienţii proprii.

Interes la hidrocentrale

Fondul Monetar Internaţional (cu sediul la Washington), dar şi Ambasada Statelor Unite sunt extrem de interesate de Hidroelectrica. În scrisoarea de intenţie convenită în urma ultimei misiuni de evaluare a acordului cu FMI, termenul impus Guvernului de către Fond era data de 15 februarie pentru renegocierea sau anularea contractelor încheiate cu “băieţii deştepţi” din energie. Mai mult, şeful delegaţiei FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks, declara, în conferinţa de presă de la finalul misiunii de evaluare, că acele contracte bilaterale pentru energie negociate direct şi de care beneficiază doar anumite grupuri pe cheltuiala populaţiei ar trebui încetate imediat, din moment ce astfel de înţelegeri provoacă Hidroelectrica pierderi de 175-275 milioane de euro în fiecare an.

De asemenea, ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, declara, recent, că lipsa investiţiilor în sectorul energetic românesc se datorează în principal faptului că profiturile companiilor de stat sunt prea des direcţionate spre bugetul de stat (n.r. – precum donaţia de circa 100 milioane euro făcută de Romgaz în 2010) sau spre buzunarele unor persoane influente.

De-a lungul timpului, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, a criticat dur aşa numita “reformă” a domeniului energetic românesc, spunând că întreprinderile de stat din domeniu sunt conduse de oameni lipsiţi de experienţă, care iau decizii în funcţie de interesele proprii, în timp ce Guvernul a folosit aceste companii “pe post de puşculiţe”. “În domeniul energetic aveţi nevoie de 10 miliarde de dolari pentru a moderniza sectorul. Acest lucru nu poate fi realizat doar cu veniturile obţinute din taxe şi nu atâta timp cât aceste active aparţin unor întreprinderi de stat conduse de oameni lipsiţi de experienţă, apropiaţi de mediul politic, care iau decizii nu în funcţie de ceea ce este mai bine pentru companie, ci în funcţie de interesele proprii”, a declarat Gitenstein anul trecut, la Bursa de Valori Bucureşti, într-un eveniment organizat împreună cu Franklin Templeton Investments, administratorul Fondului Proprietatea, care deţine acţiuni şi la Hidroelectrica.

Cu altă ocazie, Gitenstein a amintit că liberalizarea pieţei de energie este un punct al parteneriatului strategic semnat de preşedinţii Traian Băsescu şi Barack Obama. Documentul prevede colaborarea celor două părţi pentru dezvoltarea unei reţele smart grid, a gazelor neconvenţionale şi pentru liberalizarea pieţei de energie.

Reamintim, ministrul Economiei, Lucian Nicolae Bode, a anunţat, recent, că aceste contracte bilaterale de energie încheiate între Hidroelectrica şi “băieţii deştepţi din energie” au fost transmise Ministerului Justiţiei, în vederea găsirii unei posibilităţi de anulare a acestora, până pe 23 februarie.

Pe de altă parte, Hidroelectrica face parte din “primul lot” de companii de stat ce vor avea management privat. Astfel, conducerea Hidroelectrica ar putea fi asigurată chiar şi de către manageri străini, nu români.